Comoara ascunsă de la Tilişca

Sus pe Dealul Căţânaş a ajuns mult din argintul dacilor, că doar aici era una dintre vestitele monetării dacice din secolul I. Iar preţiosul metal se transforma în monede, ce erau trimise spre cetatea de scaun a Daciei. Cu o asemenea bogăţie, precum cea adăpostită de Dealul Căţânaş, nu e de mirare că romanii au căutat luni în şir comoara Regelui Decebal, comoară despre care se presupunea că ar fi fost ascunsă aici. Dar nu a fost nimeni îndeajuns de norocos încât să o găsească şi poate tocmai de aceea povestea ei se tot spune de două milenii încoace în legendele locului.


Nimic spectaculos nu are, la prima vedere, culmea Dealului Căţânaş. Pământ galben, ziduri galbene ce mai stau în picioare doar pe un metru-doi înălţime. Sunt doar ruine ale cetăţii pe care dacii au ridicat-o în urmă cu mai bine de două milenii, aşa că toată forfota oamenilor de odinioară e demult dusă... Acum e linişte sus pe Căţânaş, căci puţini sunt cei care se aventurează spre pământul galben să asculte poveştile dacilor.

La Căţânaş se băteau monedele dacilor

Peste 200.000 de bărbaţi putea trimite Burebista în luptă, pe vremea când conducea regatul dacilor. Dar vitejia oamenilor nu era de ajuns, aşa că, din ordinul lui, au fost construite cetăţi la Sarmisegetuza, Costeşti, Piatra Roşie, Blidaru, iar mai târziu au apărut fortificaţii şi în alte puncte ale regatului. Unul dintre ele a fost la Tilişca, mai precis pe Căţânaş, un deal înalt de 712 metri, conform monografiei comunei Tilişca.
Aici, pe Căţânaş, s-a ridicat o cetate cu ziduri şi turnuri de apărare. Muncă a fost multă, căci pentru a-şi securiza aşezarea, dacii au făcut mii de cărămizi din lut, amestecat cu pleavă şi paie, iar dimensiunile acestora nu erau deloc mici: 48 cm x 26 cm x 9 cm la fiecare cărămidă. Apoi, au aşezat dacii cărămidă pe cărămidă şi au ridicat ziduri de împrejmuire înalte de 3-4 metri şi turnuri ale căror ziduri măsurau 2,15 metri grosime. Cu o asemenea fortificaţie nici nu e de mirare că dacii au ales să-şi aducă aici metalul preţios ca să bată monede. Aşa s-a născut una din monetăriile dacice.
Monede greceşti şi romane au folosit dacii în schimburile lor comerciale, aşa că "au preluat nu doar stilul/ iconografia monedelor elenistice şi romane, dar şi tehnologia de confecţionare a acestora", scrie site-ul oficial al Băncii Naţionale a României. Moneda romană a pătruns în Dacia pe la începutul secolului I î. Hr. pe căi comerciale sau ca pradă de război, aşa că geto-dacii au renunţat la vechile monede greceşti, în favoarea de­narului roman. Bineînţeles că nu s-au mulţumit doar să îl utilizeze, ci au şi bătut astfel de monede, iar unul din locurile utilizate drept atelier monetar era cetatea de pe Căţânaş. Se folosea argint, matriţe şi nicovale, iar procedeul era simplu: "Meseriaşul dac aşeza o rondelă de argint între cele două ştanţe, lovea poansonul-matriţă cu un ciocan şi obţinea astfel moneda", scrie Ioan Păltineanu, în monografia comunei Tilişca.
Dacii se arătau a fi mari meşteri în crearea banilor, aşa că denarii făcuţi de ei, după chipul şi asemănarea celor romani, sunt greu de deosebit faţă de originale, se arată pe site-ul BNR. Dovezi ale existenţei atelierului au ajuns până în zilele noastre, săpăturile arheologice scoţând la iveală 4 denari romani republicani, două imitaţii, precum şi 14 ştanţe (matriţe) monetare pentru baterea denarului roman, scriu Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter şi Adrian Georgescu în "Repertoriul arheologic al jude­ţului Sibiu".
Denari romani nu au fost descoperiţi doar de arheologi, ci, pare-se, şi de localnici. "În Galeş, păpucarul Petru Căruţ, prin anii '40, avea multe monede găsite prin Bărc, degradate de vreme, cărora nu li se cunoştea imprimarea de pe avers şi revers, şi pe care le ţinea într-o cutie de tinichea, pe masa lui de lucru. Din când în când mai folosea câte una, în loc de plachiu, spunând că asta aduce noroc şi că la fel făceau şi înaintaşii lui găleşeni întru aceeaşi meserie", povesteşte Ioan Păltineanu.

Tilişca tribunului Marcus Tiliscus

Pe spinările cailor soseau kilograme de metal preţios în cetatea de pe Căţânaş. Doar aici se băteau monedele dacilor, la fel ca la Grădiştea Muncelului şi Ludeşti, din judeţul Hunedoara, sau în Poiana din judeţul Galaţi. Legenda locului, aşa cum este ea consemnată de Ioan Părean, spune că "metalul era topit în bare groase, după care se stivuiau în pivniţa de sub turnul din mijloc, de unde meşterii ciocanelor le transformau în monede lucitoare... Strânşi în saci, aceşti bani erau trimişi marelui rege în cetatea de scaun a Sarmisegetuzei din Munţii Orăştiei, iar de acolo se răspândeau pe întregul întins al Daciei Mari".
Aşa se face că atunci când romanii au dat năvala în Dacia, nu au ocolit cetatea de pe Căţânaş. Câteva luni au asediat soldaţii Romei fortificaţia dacilor, fără să aibă însă sorţi de izbândă. În fruntea armatelor se afla tribunul Marcus Tiliscus, "cetăţean al Romei şi prieten al împăratului Traian. El avea poruncă de la împărat să cucerească cetatea, iar aurul şi argintul care va fi găsit să-l trimită la Roma", scrie Ioan Părean, în "Legende din Mărginimea Sibiului".
Din om în om, din generaţie în generaţie, s-a transmis legenda care spune că în vreme ce romanii asediau cetatea, câţiva daci se luptau cu muntele pentru a săpa, în inima lui, un locaş pentru a-şi ascunde comorile. Iar la final, când au ştiu că cetatea e pierdută, au surpat turnul monetăriei pentru ca nimeni să nu mai găsească a lor comoară. Tiliscus şi ai săi romani nu s-au dat uşor bătuţi, aşa că luni în şir au scurmat în deal şi în munte că să găsească bogăţiile ascunse. În zadar însă! Nu au găsit romanii mult râvnita comoară, dar tot au avut un folos: Tiliscus s-a îndrăgostit de una din fiicele lui Decebal, fiică ce era ascunsă în cetate, şi a luat-o de soţie, iar primul lor copil, o fată, a primit numele Tilişca, nume ce s-a transmis localităţii. Visul cu aur şi argint nu       s-a stins atât de uşor, aşa că şi astăzi, tilişcanii mai povestesc că dacă ar fi găsită comoara dacilor lui Decebal, "oameni din cincizeci de sate ar putea trăi cincizeci de ani fără să muncească."

* Pe tiparele monetare de la Tilişca sunt gravate în negativ modelele denarilor romani republicani de argint, emişi în perioada anilor 145-138 şi 72 î. Hr.
* Ştanţele monetare descoperite la Tilişca se păstrează la Muzeul Naţional "Brukenthal" din Sibiu..