Zorro. De la realitate la mit

Bandit sau patriot, negustor sau hoţ de cai – sunt toate cuvinte care s–au spus despre un singur om: Joaquin Carrillo Murrieta. Şi dacă numele lui nu vă spune prea multe, atunci vă amintim de Zorro, personajul ficţional care a aprins imaginaţia scriitorilor, actorilor, regizorilor şi compozitorilor. Iar motivul pentru care îl pomenim pe misteriosul spadasin cu mască neagră e simplu: se pare că în crearea acestui personaj, „tatăl” lui Zorro s–ar fi inspirat mai ales din povestea lui Joaquin Carrillo Murrieta.


Robin Hood de Mexic sau de El Dorado

... aşa a fost supranumit la mijlocul secolului al XIX-lea Joaquin Carrillo Murrieta, cel pe care istoricii îl văd deopotrivă ca pe un mare patriot şi ca pe un bandit. Şi poate tocmai pentru că în jurul poveştii lui apele nu sunt prea limpezi, generaţii de scriitori, realizatori de filme şi compozitori s-au inspirat din viaţa lui. Dar să vedem cine a fost Robin Hood de Mexic sau de El Dorado, omul – sursă de inspiraţie pentru Zorro.
Povestea lui Joaquin Carrillo Murrieta începe în 1829, anul naşterii sale. Locul unde a văzut lumina zilei nu e clar: poate e Alamos, din Mexic, sau Quillota, din Chile, sau poate că mama lui era o indiancă Cherokee, care s-a căsătorit cu un membru al familiei Murrieta, familie de vază în printre coloniştii spanioli ai Americii.
Şi cum locul naşterii rămâne un mister, aşa e şi tinereţea lui Murrieta. Se spune astfel că e posibil ca, pe când avea doar 20 de ani, Joaquin să fi plecat în California ca să-şi încerce norocul în marea goană după aur. Dar nu a plecat singur, ci împreună cu soţia şi ar fi fost atacaţi de minerii, pe de o parte  invidioşi de norocul lui, pe de altă parte mânaţi de tendinţe rasiste. Se pare că Murrieta ar fi fost bătut, iar soţia lui – violată şi ucisă. Adevărul nu e clar nici acum, dar aşa au fost consemnate şi publicate întâmplările, într-un roman de către scriitorul John Rollin Ridge, în anul 1854.
În 1980, istoricul Frank Latta prezintă o versiune complet diferită în cartea „Joaquín Murrieta şi hoţii de cai”, susţinând că eroul mexican formase, alături de prieteni şi membri ai familiei, o bandă de criminali şi răufăcători. Acelaşi istoric prezintă dovezi conform cărora Murrieta ar fi făcut comerţ ilegal cu cai, ar fi ucis şase americani şi 28 de chinezi, ar fi atacat coloniştii din California. Consecinţa? În 1853, statul California îl considera criminal pe Murrieta, aşa că a fost „vânat” timp de trei luni de rangeri şi veterani ai războiului mexicano-american. Murrieta nu era singurul „vânat”, mai erau alţi patru răufăctori, toţi având prenumele Joaquin. Confruntarea dintre cele două trupe a avut loc pe 25 iulie 1853 şi se pare că unul dintre cei ucişi a fost Murrieta. Şi ca să fie siguri că îşi primesc recompensa de 1.000 dolari, rangerii i-ar fi tăiat capul lui Murrieta şi l-ar fi păstrat în alcool. Isprava lor a născut multe discuţii şi au existat oameni care au susţinut luni în şir că nu mult-căutatul bandit ar fi fost ucis, ci un biet mexican nevinovat. Până la urmă, rangerii şi-au primit recompensa, dar legenda era deja născută, aşa că însăşi sora lui Murrieta ar fi spus că fratele ei trăieşte. Cu asemenea informaţii controversate nu e de mirare că nici istoricii nu trasat o linie clară de demarcaţie între realitate şi legendă sau că toate aceste poveşti au devenit sursă de inspiraţie pentru autori precum John Rollin Ridge, Walter Noble Burns, Isabel Allende, T. Jefferson Parker sau în filme precum „ Robin Hood de El Dorado”, „Zorro”, „Masca lui Zorro” sau că au existat documentare în care s-a analizat relaţia dintre omul Murrieta şi personajul ficţional Zorro. Şi nu trebuie uitat că Murrieta a fost sursă de inspiraţie şi pentru muzicieni sau realizatorii de desene animate.

Z de la Zorro

Pe Zorro, cel care desenează cu sabia un inconfundabil Z, este imposibil să nu îl ştiţi. Doar a trecut aproape un secol de când e unul dintre cele mai de succes personaje ale cinematografiei. Şi în ciuda vârstei înaintate, se dovedeşte a fi tot mai aprig în a croi noi poveşti cu el sau urmaşii lui.
Cine e Zorro? Un personaj ficţional, adică inexistent în lumea reală, dar un personaj creat după chipul  lui Joaquin Carrillo Murrieta, spun unii. De asemenea, la capitolul surse de inspiraţie mai sunt trecuţi Robin Hood, Reynard “Vulpea”, Salomon Pico, Manuel Rodríguez Erdoíza, Tiburcio Vasquez şi William Lamport, un soldat irlandez care a trăit în Mexic în secolul al XVII-lea.
Ce e sigur e faptul că existenţa ficţională a lui Zorro i se datorează lui Johnston McCulley, care l-a inventat în povestea sa din 1919 “Blestemul lui Capistrano”. Succesul personajului a venit odată ce actorul Douglas Fairbanks a decis că Zorro e personajul ce va inaugura activitatea noului său studio United Artists. Zis şi făcut, aşa că în 1920 apărea filmul “Semnul lui Zorro”, iar succesul comercial a fost colosal. În consecinţă, nici nu a fost de mirare că în următorii 30 de ani McCulley a scris peste 60 de poveşti ale aventurilor lui Zorro.
Cum s-a conturat personajul în aceste prime poveşti şi filme? Ca un nobil californian pe nume Don Diego de la Vega, care apăra oamenii locului de oficiali şi  alţi ticăloşi. Semne distincte? Masca neagră ce îi acoperea partea superioară a feţei, semnul Z pe care îl trasa cu sabia, viclenia şi agilitatea caracteristice vulpilor. În ceea ce priveşte identitatea lui Zorro, trebuie spus că McCulley a fost destul de inconstant: în unele poveşti aceasta era deconspirată şi De la Vega era ucis, în altele secretul era bine păstrat, iar Zorro făcea dreptate. Şi cum o poveste fără romantism nu se prea poate, în acţiune intervine Lolita, o tânără nobilă care îl consideră  pe Don Diego  un fricos, iar pe Zorro – un erou. În jurul lor, gravitează alte personaje de la Căpitanul Ramon, rivalul lui Zorro, la sergentul Pedro Gonzales, călugărul Felipe, servitorul Bernard şi Don Alejandro, tatăl lui Don Diego. De-a lungul anilor, personajul şi povestea sa au căpătat valenţe noi, aşa că un laborator secret, un cal năzdrăvan – Tornado  - apar în filme.
Mai trebuie spus că Zorro e unul dintre personajele de carieră din literatura de aventuri şi din lumea cinematografiei. După poveştile în serie imaginate de Johnston McCulley, alţi 10-11 scriitori şi-au imaginat la rândul lor aventuri cu Zorro. În cinematografie, lucrurile au stat şi mai bine, aşa că s-au făcut peste 40 de filme în SUA, Europa şi Mexic; de asemenea, s-au realizat versiuni audio ale aventurilor lui Zorro, benzi desenate, jucării şi jocuri pe computer.
Nici financiar lucrurile nu au stat rău: de exemplu, filmul „Masca lui Zorro”, cu Antonio Banderas, Anthony Hopkins şi Catherine Zeta-Jones, a avut încasări  de peste 22,5 milioane de dolari în weekendul lansării lui în SUA. De asemenea, producţia a fost nominalizată la diferite categorii la Premiile OSCAR, la Globurile de Aur, la premiile Academiei Britanice de Film, la Premiile MTV şi Saturn..