Meteoriţii. Vizitatori din alte lumi

Se spune despre ei că sunt responsabili de extincţia în masă a dinozaurilor sau că pot dovedi că pe Marte a existat viaţă. Cântăresc câteva sute de grame sau mii de kilograme. Sunt meteoriţii, vizitatorii din alte lumi, care de peste două sute de ani incită curiozitatea oamenilor.

De la stele căzătoare la meteoriţi

O stea căzătoare e un cadou din partea cosmosului, spun astrologii. Şi atunci nu e de mirare că poeţii lumii şi îndrăgostiţii  o caută cu privirea pe cer. Ce este însă o stea căzătoare, dincolo de poezie? În limbajul de specialitate o stea căzătoare este denumită meteor şi este un fragment de corp ce cade prin atmosfera Pământului; meteorii pot fi  încălziţi până la incandescenţă din cauza fricţiunii cu aerul şi astfel lasă o urmă luminoasă numită meteor sau stea căzătoare.

Şi încă ceva mai trebuie să ştim: aceste fragmente cosmice căzătoare pot avea mărimi diferite: unele sunt atât de mici încât nu pot fi observate cu ochiul liber, altele – au mărimi de sute de kilometri, aşa că şi denumirile lor sunt diferite: „Cele mai mari bucăţi se numesc asteroizi şi comete, iar cele medii ca mărime (de la bolovani imenşi până la praf foarte fin) se numesc meteoroizi. Toată această materie se afla în spaţiul dintre planete. Din acest motiv, zilnic pe Terra, cad milioane de meteorioizi. Aceştia intră în atmosferă cu o viteză între 15 şi 65 km/s. Ca o comparaţie: cea mai rapidă armă lansează un glonţ cu o viteză de 1,5 km/s. Când meteoroizii intră în atmosferă cu această viteză enormă, aerul din jurul lor precum şi ei se aprind din cauza frecării cu aerul. Aerul din jurul lor se încălzeşte la o temperatură de câteva mii de grade. Astfel noi vedem o dâră luminoasă pe cer, numită meteor. Meteoroizii se încălzesc atât de tare încât se sfărâmă în atmosferă. Destul de rar, meteoroidul nu arde complet în atmosferă şi o parte din el cade pe Pământ. Acesta este un meteorit”, scriu cercetătorii de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Oamenii de ştiinţă estimează că între 1.000 şi 10.000 de tone de materie meteoritică ajunge pe Terra în fiecare an (Sursa: http://www.nasa.gov/), dar cea mai mare parte din această materie are dimensiuni foarte mici, aşa că pentru noi, oamenii obişnuiţi, nu are prea mare importanţă. Cu totul altfel stau însă lucrurile atunci când pe Internet, pe posturile de televiziune şi de radio auzim că meteoriţi de mari dimensiuni ne fac vizite din spaţiu.

Ce nu  ştiaţi despre meteoriţi....

Cum arată meteoriţii? Ca o rocă obişnuită sau ca una cu învelişul ars; pot avea suprafeţe netede sau aspre.

În ceea ce priveşte numărul meteoriţilor, trebuie spus că până în februarie 2010, fuseseră contabilizate aproape 39.000 de fragmente de meteoriţi descoperite pe suprafaţa Terrei. Şi mai toate descoperirile au avut loc în ultimii o sută de ani, căci până în secolul al XX-lea, doar câteva sute de meteoriţi au fost descoperite pe planeta noastră. Apoi oamenii au fost educaţi să facă diferenţa între roca obişnuită şi cea meteoritică. Harvey Ninger, de exemplu, a pornit în secolul trecut o adevărată campanie de descoperire a meteoriţilor şi de prin 1920 până prin 1950 a străbătut câmpiile din SUA şi le-a explicat oamenilor cum arată aceştia. Aşa s-au găsit nu mai puţin de 200 de meteoriţi. Descoperirile nu au încetat nici în deceniile următoare, iar unii oamenii s-au transformat în adevăraţi pasionaţi pornind în căutarea fragmentelor meteoritice. Ivan Wilson, din New Mexico, SUA, este un astfel de exemplu: a  descoperit în jur de 100 de meteoriţi.

Căutători de meteoriţi s-au ivit şi pe alte continente şi de îndată ce acest hobby a explodat, el s-a transformat şi într-o afacere: cea a colecţiilor cu iz comercial. Meteoriţii nu mai erau achiziţionaţi doar de muzee, ci şi de colecţionari, care au demarat propriile expediţii de căutare a meteoriţilor. S-a întâmplat, de exemplu, în anii 90 în deşertul Sahara, aşa că nici locuitorii din zonă nu au stat cu mâinile în sân şi au început să vândă meteoriţi de îndată ce aveau norocul să îi descopere printre dunele de nisip.

Şi acum NASA răspunde la o întrebare: au fost cazuri de oameni răniţi sau ucişi de meteoriţi? Da, un astfel de caz a fost documentat încă din 1954, când pe 30 noiembrie, doamna Hewlett Hodges din Sylacauga, Alabama a fost grav rănită de un meteorit care s-a prăbuşit peste casa ei.

Meteoriţi celebri

Da, unii meteoriţi sunt chiar celebri, fie pentru că s-au vândut la licitaţii pe sume greu de imaginat, fie pentru că au dus la extincţia dinozaurilor, fie pentru că au dimensiuni colosale. De exemplu, cel mai mare meteorit descoperit vreodată este Hoba, care cântăreşte 54.000 kilograme, conţine mult fier şi a aterizat în sud-vestul Africii.

Mare vâlvă a făcut în lumea ştiinţifică ALH84001, o rocă desprinsă de pe suprafaţa planetei Marte în urma cu vreo16 milioane de ani. De atunci a tot călătorit până a ajuns pe Terra, mai precis în Antarctica, unde a fost descoperit pe 27 decembrie 1984. Celebritatea a venit 12 ani mai târziu, de îndată ce specialiştii în domeniu au anunţat că meteoritul de 1,93 kg ar putea conţine elemente microscopice de fosile de bacterii marţiene, adică urme de viaţă de pe Marte. În urmă cu vreo doi ani, alţi doi meteoriţi au devenit cunoscuţi graţie unor supoziţii similare: Nakhla, meteoritul descoperit în Egipt în anul 1911, şi Yamato 596, descoperit in Antarctica în 2000. "Nu putem spune că am demonstrat încă existenţa vieţii pe Marte. Dar credem că suntem foarte, foarte aproape de a dovedi că a existat cândva şi că poate încă mai există viaţă acolo", a declarat David McKay, astrobiolog la NASA, citat de CosmicBlog.

Chicxulub este un alt meteorit mult discutat, motivul fiind dinozaurii: se crede astfel că acest meteorit / asteroid ar fi responsabil de extincţia în masă a dinozaurilor, petrecută acum 65 de milioane de ani. Corpul meteoritic a lovit peninsula mexicană Yucatan, dând naştere unui crater imens, dar şi unui incendiu la scară planetară. Chicxulub avea se pare un diametru de 10 kilometri, iar impactul cu solul a fost mult mai mare decât cel al unei erupţii vulcanice de proporţii.

Şi încheiem cu câteva date istorice. Un meteorit din Danebury, Anglia, ar putea fi primul meteorit descoperit de om. Fizicianul german Ernst Florens Chladni a fost primul om de ştiinţă care a publicat curajoasa idee că meteoriţii sunt roci provenite din spaţiu. Se întâmpla în 1794, când cercetătorul a strâns într-o carte informaţii despre mai mulţi meteoriţi. A fost nevoie însă de încă zece ani pentru ca ideea sa să fie acceptată de lumea ştiinţifică.

În ultimii 159 de ani, pe teritoriul României au fost confirmate cu siguranţă opt cazuri de meteoriţi căzuţi. Dintre aceştia, şase au fost identificaţi în Transilvania. Cei opt meteoriţi au căzut în următoarele localităţi: Mezo Mădăraş (devenit între timp Mădăraşul de Câmp), judeţul Mureş, descoperit în 4 septembrie 1852; greutate totală recuperată: 22,7 kilograme; Olaba, judeţul Alba, în 15 octombrie 1857, 16,25 kilograme; Kakova (devenit între timp Grădinari), judeţul Caraş-Severin, în 19 mai 1858, 577 grame; Zsadany (devenit Corneşti), judeţul Timiş, în 31 martie 1875, 552 grame; Mocs (devenit Mociu), judeţul Cluj, 3 februarie 1882, 300 kilograme; Şopot, judeţul Dolj, în 27 aprilie 1927, 958 grame; Tăuţi, judeţul Arad/Bihor, iulie-august 1937, 21 kilograme; Pleşcoi, judeţul Buzău, 12 iunie 2008, 6,91 kilograme. Sursa: www.ziare.com