E „cea mai frumoasă privelişte pe care am văzut–o în Africa”, scria
exploratorul David Livingstone în urmă cu mai bine de 155 de ani, când a
descoperit Cascada Victoria. A fost doar unul dintre oamenii ce s–au
declarat fascinaţi de revărsarea a 550 milioane de litri pe minut, de la
o înălţime de 108 metri. Victoria este una dintre „bijuteriile” Africii
şi una dintre minunile naturii care încă mai dă bătăi de cap oamenilor
de ştiinţă.
În topul celor şapte minuni ale lumii naturale, Cascada Victoria şi-a câştigat locul de cinste alături de Marea Barieră de Corali, Muntele Everest sau Vulcanul Paricutin. Nici nu e de mirare, ţinând cont de faptul că se laudă cu o lăţime de vreo 1708 metri, o înălţime de 108 metri, şi cu un volum de 550 milioane de litri revărsaţi pe minut. S-a format în urmă cu vreo 200 milioane de ani, pe albia fluviului Zambezi, în sudul Africii şi de atunci şi-a tot schimbat locul pe pământ. Cascada Victoria se găseşte la graniţa dintre Zimbabwe şi Zambia .
Şapte cascade dispărute
Ceea ce vedem în momentul de faţă este cea de-a opta Cascadă Victoria care s-a format de-a lungul timpului. Explicaţia nu e imposibilă. Solul pe care îl străbate fluviul Zambezi este unul de lavă bazaltică şi s-a format prin răcirea lavei. La solidificare, lava a început să descrie o reţea de mici fisuri, iar când apa a început să curgă, a tot săpat una dintre aceste fisuri, formând un canal. Apa a năvălit pe canal şi a creat un prag înainte de a se prăvăli în defileu. Aşa s-a născut prima cascadă, dar natura nu a încetat munca şi eroziunile repetate ale apei în sol au dus la transformarea unei alte fisuri în albie şi la formarea unei alte cascade. Istoria s-a repetat şi astăzi Zambezi arată ca un ansamblu de zigzaguri, cu şapte foste cascade. Victoria e cascada cu numărul opt, specialiştii cred că o nouă cascadă se va forma în locul denumit Cataracta Diavolului.
Se pare că viteza de eroziune a apei a fost de 1,6 kilometri în 10.000 de ani. În prezent, Cataracta Diavolului e cu 30 de metri altitudine mai jos decât Cascada Victoria ceea ce îi determină pe specialişti să susţină că în viitor, fluviul îşi va canaliza tot cursul aici, dând naştere celei de-a noua cascade.
Mosi-oa-Tunya sau Fumul care tună
Ceaţa care se ridică deasupra cascadei şi zgomotul care o însoţeşte nu le-au fost indiferente băştinaşilor africani. De pildă, populaţia kololo o numea Mosi-oa-Tunya, adică fumul care tună, iar membrii tribului se temeau atât de tare de puterea apei încât nu se apropiau niciodată de ea. Cu mult respect a fost privită cascada şi de tribul tonga, ai cărui membrii considerau cascada ca fiind sacră, aşa că organizau ritualuri religioase în apropierea ei.
Fascinat a fost şi europeanul David Livingstone care a descoperit minunea Africii în 16 noiembrie 1855. A străbătut 2700 kilometri pe fluviul Zambezi sperând că acesta îl va duce în inima continentului. Ei bine, surpriza a fost mult mai mare şi s-a lăsat descoperită treptat. La început, Livingstone a zărit aburii care se ridicau spre orizont, apoi a auzit zgomotul căderii apei, iar pe 16 noiembrie totul s-a transformat în spectacol vizual: o cascadă ce se întindea pe mai bine de un kilometru. ”Parcă se scurgea în pământ cealaltă buză a hăului în care dispărea aflându-se la numai doi metri şi jumătate distanţă”, „am înţeles ce se întâmplă abia când, apropiindu-mă uluit de margine, am privit în abisul de dedesubt şi am văzut cum fluviul lat de 1000 de metri se prăvăleşte 30 de metri în jos şi, brusc, se comprimă într-un spaţiu de numai 15-20 de metri. Cascada nu este altceva decât o crăpătură în roca bazaltică dură, de la un mal la celălalt, prelungită apoi pe malul stâng pe încă aproximativ 50 de kilometri”, nota Livingstone în jurnalul său, în urmă cu 155 de ani.
A fost atât de uimit de ceea ce a văzut, încât mai târziu a conchis că aceasta este „cea mai frumoasă privelişte” pe care Africa i-a dăruit-o şi a recunoscut că la prima întâlnire a subestimat cascada: nu avea doar 30 de metri înălţime. Şi Livingstone a mai făcut ceva: şi-a gravat iniţialele şi data descoperirii cascadei pe un copac baobab din apropiere. S-a manifestat astfel vanitatea exploratorului de a călca şi de a se bucura de un pământ virgin pentru europeni.
Cinci ani mai târziu, exploratorul a revenit la cascada pe care o botezase Victoria, în cinstea reginei Victoria, iar cea de-a doua vizită a avut un scop bine delimitat: măsurarea înălţimii. Zis şi făcut, aşa că David Livingstone şi John Kirk au coborât pe peretele perdelei de apă o sfoară, iar la capătul ei au atârnat gloanţe drept contragreutate. Când experimentul s-a terminat au măsurat 93 de metri de sfoară şi au adăugat încă 15 metri, cât li s-a părut lor că mai rămăsese de la capătul sforii până la baza cascadei. Aşa s-a ajuns la concluzia că Victoria are o înălţime de 108 metri, deci este de două ori mai mare decât Niagara.
Ar mai fi de spus că Victoria este împărţită în trei micii cascade de câteva insuliţe şi aşa se formează Cascada Curcubeu, Cascada Principală şi Cascada Estica.
Un curcubeu lunar şi o ploie ce nu încetează niciodată
Ca să vezi curcubeul lunar nu trebuie să mergi pe Lună, ci la Cascada Victoria. În fiecare lună, timp de trei zile, în nopţile cu lună plină, turiştii se delectează la Victoria cu un curcubeu lunar, creat de razele lunii în pânza de vapori. Curcubeul poate fi observat noaptea, dar are aceleaşi culori şi aceeaşi formă cu cel creat ziua de razele soarelui. Pentru o observare cât mai bună a acestei minuni, s-a construit şi un pod suspendat care uneşte două dintre insulele din fluviului şi se înalţă astfel deasupra unei părţi a cascadei.
O altă surpriză a Cascadei Victoria este Pădurea Ploilor: o zonă din apropiere unde plouă 24 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Fenomenul se datorează stropilor de apă care ţâşnesc din cascadă.
Şi tot la capitolul atracţiile Victoriei e musai să fie trecută vegetaţia luxuriantă din jurul cascadei. Microclimatul umed a născut o zonă în care verdele e constant, iar hipopotamii, elefanţii, girafele, antilopele-gnu, zebrele, lei şi şoimii şi-au făcut casă. Toată această faună şi toate această floră sunt protejate în cadrul unui parc naţional delimitat de autorităţi. Parcul "Mosi-Oa-Tunya" se întinde pe o suprafaţă de 68,6 kilometri pătraţi şi este arie protejată din anul 1934 . Fiind vorba de o arie protejată, nu e lipsită de conflicte. Pe de-o parte se doreşte construirea unui al treilea baraj pe fluviul Zambezi, iar pe de altă parte ecologiştii atrag atenţia că acest fapt ar produce daune ireparabile florei, faunei şi peisajului care atrage turiştii.
Turism în floare
De la sfârşitul anilor 1990, turismul înfloreşte la Cascada Victoria şi peste 300.000 de persoane vin aici anual să se bucure de spectacolul apei. Unii optează pentru zborurile cu elicopterul deasupra cascadei, alţii se încumetă se înoate aproape de buza cascadei. Acest lucru este permis în lunile septembrie-decembrie, când nivelul apelor este mai mic. Unde se înoată? În piscina diavolului, o piscină natural creată şi accesibilă din Zambia. Cărui fapt se datorează această minune? Unui perete de stâncă, aflat sub nivelul apei şi care opreşte căderea apei, în ciuda curentului. Cu toate acestea, tot se înregistrează în medie un deces pe an în rândul celor care aleg să înoate în cascada Victoria.
* La Cascada Victoria, spuma ceţoasă se ridică până la 500 m înălţime şi este vizibilă de la 40 kilometri.
* În anul 1989, UNESCO a inclus Cascada Victoria pe lista monumentelor protejate.
* Cascada Niagara a mai fost explorată de portughezul Serpa Pinto, de cehul Emil Holub, care a realizat primul plan în detaliu al cascadei şi al împrejurimilor în anul 1875, şi de artistul britanic Thomas Baines, autor al celor mai vechi picturi ale cascadei, Până în 1905, la deschiderea căii ferate, cascada a fost foarte rar vizitată de europeni.
.
În topul celor şapte minuni ale lumii naturale, Cascada Victoria şi-a câştigat locul de cinste alături de Marea Barieră de Corali, Muntele Everest sau Vulcanul Paricutin. Nici nu e de mirare, ţinând cont de faptul că se laudă cu o lăţime de vreo 1708 metri, o înălţime de 108 metri, şi cu un volum de 550 milioane de litri revărsaţi pe minut. S-a format în urmă cu vreo 200 milioane de ani, pe albia fluviului Zambezi, în sudul Africii şi de atunci şi-a tot schimbat locul pe pământ. Cascada Victoria se găseşte la graniţa dintre Zimbabwe şi Zambia .
Şapte cascade dispărute
Ceea ce vedem în momentul de faţă este cea de-a opta Cascadă Victoria care s-a format de-a lungul timpului. Explicaţia nu e imposibilă. Solul pe care îl străbate fluviul Zambezi este unul de lavă bazaltică şi s-a format prin răcirea lavei. La solidificare, lava a început să descrie o reţea de mici fisuri, iar când apa a început să curgă, a tot săpat una dintre aceste fisuri, formând un canal. Apa a năvălit pe canal şi a creat un prag înainte de a se prăvăli în defileu. Aşa s-a născut prima cascadă, dar natura nu a încetat munca şi eroziunile repetate ale apei în sol au dus la transformarea unei alte fisuri în albie şi la formarea unei alte cascade. Istoria s-a repetat şi astăzi Zambezi arată ca un ansamblu de zigzaguri, cu şapte foste cascade. Victoria e cascada cu numărul opt, specialiştii cred că o nouă cascadă se va forma în locul denumit Cataracta Diavolului.
Se pare că viteza de eroziune a apei a fost de 1,6 kilometri în 10.000 de ani. În prezent, Cataracta Diavolului e cu 30 de metri altitudine mai jos decât Cascada Victoria ceea ce îi determină pe specialişti să susţină că în viitor, fluviul îşi va canaliza tot cursul aici, dând naştere celei de-a noua cascade.
Mosi-oa-Tunya sau Fumul care tună
Ceaţa care se ridică deasupra cascadei şi zgomotul care o însoţeşte nu le-au fost indiferente băştinaşilor africani. De pildă, populaţia kololo o numea Mosi-oa-Tunya, adică fumul care tună, iar membrii tribului se temeau atât de tare de puterea apei încât nu se apropiau niciodată de ea. Cu mult respect a fost privită cascada şi de tribul tonga, ai cărui membrii considerau cascada ca fiind sacră, aşa că organizau ritualuri religioase în apropierea ei.
Fascinat a fost şi europeanul David Livingstone care a descoperit minunea Africii în 16 noiembrie 1855. A străbătut 2700 kilometri pe fluviul Zambezi sperând că acesta îl va duce în inima continentului. Ei bine, surpriza a fost mult mai mare şi s-a lăsat descoperită treptat. La început, Livingstone a zărit aburii care se ridicau spre orizont, apoi a auzit zgomotul căderii apei, iar pe 16 noiembrie totul s-a transformat în spectacol vizual: o cascadă ce se întindea pe mai bine de un kilometru. ”Parcă se scurgea în pământ cealaltă buză a hăului în care dispărea aflându-se la numai doi metri şi jumătate distanţă”, „am înţeles ce se întâmplă abia când, apropiindu-mă uluit de margine, am privit în abisul de dedesubt şi am văzut cum fluviul lat de 1000 de metri se prăvăleşte 30 de metri în jos şi, brusc, se comprimă într-un spaţiu de numai 15-20 de metri. Cascada nu este altceva decât o crăpătură în roca bazaltică dură, de la un mal la celălalt, prelungită apoi pe malul stâng pe încă aproximativ 50 de kilometri”, nota Livingstone în jurnalul său, în urmă cu 155 de ani.
A fost atât de uimit de ceea ce a văzut, încât mai târziu a conchis că aceasta este „cea mai frumoasă privelişte” pe care Africa i-a dăruit-o şi a recunoscut că la prima întâlnire a subestimat cascada: nu avea doar 30 de metri înălţime. Şi Livingstone a mai făcut ceva: şi-a gravat iniţialele şi data descoperirii cascadei pe un copac baobab din apropiere. S-a manifestat astfel vanitatea exploratorului de a călca şi de a se bucura de un pământ virgin pentru europeni.
Cinci ani mai târziu, exploratorul a revenit la cascada pe care o botezase Victoria, în cinstea reginei Victoria, iar cea de-a doua vizită a avut un scop bine delimitat: măsurarea înălţimii. Zis şi făcut, aşa că David Livingstone şi John Kirk au coborât pe peretele perdelei de apă o sfoară, iar la capătul ei au atârnat gloanţe drept contragreutate. Când experimentul s-a terminat au măsurat 93 de metri de sfoară şi au adăugat încă 15 metri, cât li s-a părut lor că mai rămăsese de la capătul sforii până la baza cascadei. Aşa s-a ajuns la concluzia că Victoria are o înălţime de 108 metri, deci este de două ori mai mare decât Niagara.
Ar mai fi de spus că Victoria este împărţită în trei micii cascade de câteva insuliţe şi aşa se formează Cascada Curcubeu, Cascada Principală şi Cascada Estica.
Un curcubeu lunar şi o ploie ce nu încetează niciodată
Ca să vezi curcubeul lunar nu trebuie să mergi pe Lună, ci la Cascada Victoria. În fiecare lună, timp de trei zile, în nopţile cu lună plină, turiştii se delectează la Victoria cu un curcubeu lunar, creat de razele lunii în pânza de vapori. Curcubeul poate fi observat noaptea, dar are aceleaşi culori şi aceeaşi formă cu cel creat ziua de razele soarelui. Pentru o observare cât mai bună a acestei minuni, s-a construit şi un pod suspendat care uneşte două dintre insulele din fluviului şi se înalţă astfel deasupra unei părţi a cascadei.
O altă surpriză a Cascadei Victoria este Pădurea Ploilor: o zonă din apropiere unde plouă 24 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Fenomenul se datorează stropilor de apă care ţâşnesc din cascadă.
Şi tot la capitolul atracţiile Victoriei e musai să fie trecută vegetaţia luxuriantă din jurul cascadei. Microclimatul umed a născut o zonă în care verdele e constant, iar hipopotamii, elefanţii, girafele, antilopele-gnu, zebrele, lei şi şoimii şi-au făcut casă. Toată această faună şi toate această floră sunt protejate în cadrul unui parc naţional delimitat de autorităţi. Parcul "Mosi-Oa-Tunya" se întinde pe o suprafaţă de 68,6 kilometri pătraţi şi este arie protejată din anul 1934 . Fiind vorba de o arie protejată, nu e lipsită de conflicte. Pe de-o parte se doreşte construirea unui al treilea baraj pe fluviul Zambezi, iar pe de altă parte ecologiştii atrag atenţia că acest fapt ar produce daune ireparabile florei, faunei şi peisajului care atrage turiştii.
Turism în floare
De la sfârşitul anilor 1990, turismul înfloreşte la Cascada Victoria şi peste 300.000 de persoane vin aici anual să se bucure de spectacolul apei. Unii optează pentru zborurile cu elicopterul deasupra cascadei, alţii se încumetă se înoate aproape de buza cascadei. Acest lucru este permis în lunile septembrie-decembrie, când nivelul apelor este mai mic. Unde se înoată? În piscina diavolului, o piscină natural creată şi accesibilă din Zambia. Cărui fapt se datorează această minune? Unui perete de stâncă, aflat sub nivelul apei şi care opreşte căderea apei, în ciuda curentului. Cu toate acestea, tot se înregistrează în medie un deces pe an în rândul celor care aleg să înoate în cascada Victoria.
* La Cascada Victoria, spuma ceţoasă se ridică până la 500 m înălţime şi este vizibilă de la 40 kilometri.
* În anul 1989, UNESCO a inclus Cascada Victoria pe lista monumentelor protejate.
* Cascada Niagara a mai fost explorată de portughezul Serpa Pinto, de cehul Emil Holub, care a realizat primul plan în detaliu al cascadei şi al împrejurimilor în anul 1875, şi de artistul britanic Thomas Baines, autor al celor mai vechi picturi ale cascadei, Până în 1905, la deschiderea căii ferate, cascada a fost foarte rar vizitată de europeni.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu