"Mi–a fost frică de multe ori, dar am transformat frica într–un factor
stimulator și nu am lăsat–o să mă paralizeze. Capacitățile mele nu au
fost ieșite din comun, dar am avut suficientă putere și hotărâre ca să
îmi înving temerile și să reușesc.” Un om ca toți oamenii pare a fi Sir
Edmund Hillary; în memoria colectivă el este însă primul om care a pășit
pe cel mai înalt pisc al Everestului, e apicultorul devenit explorator,
e adolescentul care și–a învins timiditatea atunci când a dat piept cu
muntele.
Apicultorul devenit explorator
Într-o familie obișnuită s-a născut pe 20 iulie 1919, Edmund Hillary; nimic nu prevestea destinul care îl va transforma în primul om care a escaladat Everestul. Rădăcinile acestui succes trebuie căutate însă chiar în copilăria lui Edmund Hillary. Era timid și nu se împrietenea ușor cu băieții de vârsta lui, așa că s-a refugiat în literatura de aventură și în excursi; marea lui dragoste – cea pentru munte - abia acum urma. La 16 ani, în timpul unei excursii cu colegii de liceu, și-a descoperit pasiunea pentru munte, iar mai târziu, student fiind, a încheiat prima sa expediție prin escaladarea Vârfului Ollivier. Și meseria și-a ales-o în funcție de pasiunea pentru escaladări, așa că a devenit apicultor, o îndeletnicire care îi permitea să muncească vara și să colinde munții iarna.
A luat parte la cel de-al doilea război mondial, a fost grav rănit și s-a refăcut, așa că a revenit la pasiunea lui pentru munte. În 30 ianuarie 1948 a pus piciorul pe cel mai înalt vârf din Noua Zeelandă; în 1951 a făcut parte din expediția de recunoaștere a Everestului condusă de Eric Shipton, iar în 1952 a încercat să escaladeze Cho Oyu. Marea încercare avea să fie însă cea din 1953.
15 minute pe Vârful Everestului
Încă din 1885, Clinton Thomas Dent a sugerat în carta sa “Deasupra liniei zăpezii” că escaladarea Vârfului Everest este posibilă, dar cu toate rutele căutate și cu toate eforturile depuse, visul omului de a păși pe acoperișul lumii a fost devenit realitate abia în 29 mai 1953, la ora 11.30. Atunci a ajuns pe cel mai înalt pisc Edmund Hillary, alături de șerpașul Tenzing Norgay.
Povestea acestui moment de glorie începe însă mai devreme: în 1952, Hillary și prietenul său George Lowe au fost acceptați în echipa ce urma să pornească în cucererirea Everestului în anul următor. Hillary a fost la un pas să renunțe la expediție atunci când conducătorul acesteia a fost schimbat. În cele din urmă, a fost convins să rămână: peste 400 de oameni, dintre care 362 erau cărăușI și 20 erau șerpași, porniseră să cucerească acoperișul lumii. Neozeelandezul nu a făcut echipă cu George Lowe, așa cum se aștepta, ci cu șerpașul Tenzing. Încredere avea în acesta, mai ales că șerpașul îl salvase de la căderea într-o crevasă.
Ultima tabără a fost stabilită la distanță bună față de vârf, iar primii care au încercat să biruie Everestul au fost tom Bourdillon și Charles Evans, în 26 mai 1953. S-au oprit însă la 91 metri distanță, iar eforturile lor au fost reluate de Hillary și Tenzing pe 28 mai. După o zi de urcuș, cei doi au campat, iar dimineața Hillary a avut neplăcuta supriza să constate că cizmele lui înghețaseră; două ore s-a chinuit până să reușească să le scoată din zăpadă, să le încălzească și să le încalțe. Apoi s-au pus la drum, fiecare având în spate 14 kilograme. Ultimii 12 metri au fost cei mai dificili, căci trebuia escaladată fața abruptă a unei stânci. Hillary a găsit drumul cel mai potrivit și a pășit pe acoperișul lumii. El a fost primul om care a reușit această performanță, a scris Tenzig în cartea sa “Visul devine realitate”. În schimb, Hillary a susținut că amândoi au ajuns în același timp în vârf. 11.30 e ora care a marcat cucerirea de către om a celui mai înalt punct de pe Terra.
Doar 15 minute au zăbovit cei doi acolo pe vârful Everestului, dar acestea au fost suficiente pentru ca Hillary să îi facă șerpașului celebra fotografie care îl înfățișează pe acoperișul lumii. Hillary a refuzat să fie fotografiat la rândul lui. În schimb, și-a dorit să lase acolo, e acoperișul lumii, o cruce, iar Tenzig a lăsat ciocolată. Coborârea nu a fost deloc ușoară, căci zăpada le-a acoperit urmele; pe drum s-au întâlnit cu George Lowe care le ieșise în întâmpinare cu supă fierbinte: "L-am doborât pe ticălos!", i-a spus atunci Hillary prietenului său.
Cadou pentru Regina Elisabeta II
Vestea că cei doi au reușit să cucerească Everestul a ajuns în Marea Britanie pe 2 iunie 1953, chiar în ziua în care Elisabeta II era încoronată. Presa a făcut imediat legătura și succesul a fost privit ca un cadou de încoronare. Nici tânăra regină nu a rămas insensibilă: pe medalia ce omagia momentul încoronării a gravat cuvintele “Expediția pe Muntele Everest”, iar mai târziu i-a înnobilat pe Edmund Hillary și pe Hunt, conducătorul expediției. Pentru Hillary și colegii lui totul făcea parcă parte dintr-un vis: nu se așteptau ca succesul lor să iște o asemenea mișcare mondială.
Iar recunoașterea meritelor neozeelandezului nu s-a oprit aici: în 1992, chipul său a apărut pe bancnota de 5 dolari a Noii Zeelande; apoi a primit diferite distincții și decorații peste tot în lume; instituții de învățământ au primit numele său, iar în Antarctica există Coasta Hillary și Canionul Hillary. Dar cea mai importantă apreciere a venit probabil de la marea masă a conaționalilor săi: trei ani la rând, între 2005-2007, aceștia l-au votat ca fiind cel mai de încredere om din Noua Zeelandă. Hillary nu a uitat însă cui datorează escaladarea Everestului, iar prietenia care îl lega de Tenzig s-a transformat într-o grijă permanentă pentru binele șerpașilor. Grație implicării lui, au fost construite multe școli și spitale pentru acești oameni.
Cu toate acestea, Hillary a continuat să ducă viața plină de modestie cu care fusese obișnuit și a continuat să escaladeze munți: în Himalaya a mai fost de câteva ori în perioada 1960-1965, iar la Polul Sud a ajuns în 1958. În 1985, deși nu mai era tânăr, l-a acompaniat pe Neil Armstrong într-un mic avion care a zburat peste Oceanul Arctic și a aterizat la Polul Nord. A devenit astfel primul om care a fost la ambii poli și pe vârful Everestului.
Edmund Hillary s-a stins pe 11 ianaurie 2008, la vârsta de 88 de ani, decesul său fiind anunțat de chiar primul ministru Noii Zeelande. Funeralii de stat au fost organizate în cinstea sa, iar, mai târziu, o parte din cenușa sa a fost împrăștiată în Golful Hauraki, iar altă parte a fost dusă la o mănăstire de lângă Everest. Un serviciu religios a a fost, de asemenea, organizat la Capela Windsor de către Regina Elisabeta II.
Peter, fiul lui Edmund Hillary, a fost, de asemenea, un om al muntelui. A escaladat Everestul în 1990, iar în mai 2005, alături de fiul lui Tenzig Norgay a luat parte la expediția pe Everest ce aniversa 50 de ani de la cucerirea celui mai înalt munte de pe Pământ..
Apicultorul devenit explorator
Într-o familie obișnuită s-a născut pe 20 iulie 1919, Edmund Hillary; nimic nu prevestea destinul care îl va transforma în primul om care a escaladat Everestul. Rădăcinile acestui succes trebuie căutate însă chiar în copilăria lui Edmund Hillary. Era timid și nu se împrietenea ușor cu băieții de vârsta lui, așa că s-a refugiat în literatura de aventură și în excursi; marea lui dragoste – cea pentru munte - abia acum urma. La 16 ani, în timpul unei excursii cu colegii de liceu, și-a descoperit pasiunea pentru munte, iar mai târziu, student fiind, a încheiat prima sa expediție prin escaladarea Vârfului Ollivier. Și meseria și-a ales-o în funcție de pasiunea pentru escaladări, așa că a devenit apicultor, o îndeletnicire care îi permitea să muncească vara și să colinde munții iarna.
A luat parte la cel de-al doilea război mondial, a fost grav rănit și s-a refăcut, așa că a revenit la pasiunea lui pentru munte. În 30 ianuarie 1948 a pus piciorul pe cel mai înalt vârf din Noua Zeelandă; în 1951 a făcut parte din expediția de recunoaștere a Everestului condusă de Eric Shipton, iar în 1952 a încercat să escaladeze Cho Oyu. Marea încercare avea să fie însă cea din 1953.
15 minute pe Vârful Everestului
Încă din 1885, Clinton Thomas Dent a sugerat în carta sa “Deasupra liniei zăpezii” că escaladarea Vârfului Everest este posibilă, dar cu toate rutele căutate și cu toate eforturile depuse, visul omului de a păși pe acoperișul lumii a fost devenit realitate abia în 29 mai 1953, la ora 11.30. Atunci a ajuns pe cel mai înalt pisc Edmund Hillary, alături de șerpașul Tenzing Norgay.
Povestea acestui moment de glorie începe însă mai devreme: în 1952, Hillary și prietenul său George Lowe au fost acceptați în echipa ce urma să pornească în cucererirea Everestului în anul următor. Hillary a fost la un pas să renunțe la expediție atunci când conducătorul acesteia a fost schimbat. În cele din urmă, a fost convins să rămână: peste 400 de oameni, dintre care 362 erau cărăușI și 20 erau șerpași, porniseră să cucerească acoperișul lumii. Neozeelandezul nu a făcut echipă cu George Lowe, așa cum se aștepta, ci cu șerpașul Tenzing. Încredere avea în acesta, mai ales că șerpașul îl salvase de la căderea într-o crevasă.
Ultima tabără a fost stabilită la distanță bună față de vârf, iar primii care au încercat să biruie Everestul au fost tom Bourdillon și Charles Evans, în 26 mai 1953. S-au oprit însă la 91 metri distanță, iar eforturile lor au fost reluate de Hillary și Tenzing pe 28 mai. După o zi de urcuș, cei doi au campat, iar dimineața Hillary a avut neplăcuta supriza să constate că cizmele lui înghețaseră; două ore s-a chinuit până să reușească să le scoată din zăpadă, să le încălzească și să le încalțe. Apoi s-au pus la drum, fiecare având în spate 14 kilograme. Ultimii 12 metri au fost cei mai dificili, căci trebuia escaladată fața abruptă a unei stânci. Hillary a găsit drumul cel mai potrivit și a pășit pe acoperișul lumii. El a fost primul om care a reușit această performanță, a scris Tenzig în cartea sa “Visul devine realitate”. În schimb, Hillary a susținut că amândoi au ajuns în același timp în vârf. 11.30 e ora care a marcat cucerirea de către om a celui mai înalt punct de pe Terra.
Doar 15 minute au zăbovit cei doi acolo pe vârful Everestului, dar acestea au fost suficiente pentru ca Hillary să îi facă șerpașului celebra fotografie care îl înfățișează pe acoperișul lumii. Hillary a refuzat să fie fotografiat la rândul lui. În schimb, și-a dorit să lase acolo, e acoperișul lumii, o cruce, iar Tenzig a lăsat ciocolată. Coborârea nu a fost deloc ușoară, căci zăpada le-a acoperit urmele; pe drum s-au întâlnit cu George Lowe care le ieșise în întâmpinare cu supă fierbinte: "L-am doborât pe ticălos!", i-a spus atunci Hillary prietenului său.
Cadou pentru Regina Elisabeta II
Vestea că cei doi au reușit să cucerească Everestul a ajuns în Marea Britanie pe 2 iunie 1953, chiar în ziua în care Elisabeta II era încoronată. Presa a făcut imediat legătura și succesul a fost privit ca un cadou de încoronare. Nici tânăra regină nu a rămas insensibilă: pe medalia ce omagia momentul încoronării a gravat cuvintele “Expediția pe Muntele Everest”, iar mai târziu i-a înnobilat pe Edmund Hillary și pe Hunt, conducătorul expediției. Pentru Hillary și colegii lui totul făcea parcă parte dintr-un vis: nu se așteptau ca succesul lor să iște o asemenea mișcare mondială.
Iar recunoașterea meritelor neozeelandezului nu s-a oprit aici: în 1992, chipul său a apărut pe bancnota de 5 dolari a Noii Zeelande; apoi a primit diferite distincții și decorații peste tot în lume; instituții de învățământ au primit numele său, iar în Antarctica există Coasta Hillary și Canionul Hillary. Dar cea mai importantă apreciere a venit probabil de la marea masă a conaționalilor săi: trei ani la rând, între 2005-2007, aceștia l-au votat ca fiind cel mai de încredere om din Noua Zeelandă. Hillary nu a uitat însă cui datorează escaladarea Everestului, iar prietenia care îl lega de Tenzig s-a transformat într-o grijă permanentă pentru binele șerpașilor. Grație implicării lui, au fost construite multe școli și spitale pentru acești oameni.
Cu toate acestea, Hillary a continuat să ducă viața plină de modestie cu care fusese obișnuit și a continuat să escaladeze munți: în Himalaya a mai fost de câteva ori în perioada 1960-1965, iar la Polul Sud a ajuns în 1958. În 1985, deși nu mai era tânăr, l-a acompaniat pe Neil Armstrong într-un mic avion care a zburat peste Oceanul Arctic și a aterizat la Polul Nord. A devenit astfel primul om care a fost la ambii poli și pe vârful Everestului.
Edmund Hillary s-a stins pe 11 ianaurie 2008, la vârsta de 88 de ani, decesul său fiind anunțat de chiar primul ministru Noii Zeelande. Funeralii de stat au fost organizate în cinstea sa, iar, mai târziu, o parte din cenușa sa a fost împrăștiată în Golful Hauraki, iar altă parte a fost dusă la o mănăstire de lângă Everest. Un serviciu religios a a fost, de asemenea, organizat la Capela Windsor de către Regina Elisabeta II.
Peter, fiul lui Edmund Hillary, a fost, de asemenea, un om al muntelui. A escaladat Everestul în 1990, iar în mai 2005, alături de fiul lui Tenzig Norgay a luat parte la expediția pe Everest ce aniversa 50 de ani de la cucerirea celui mai înalt munte de pe Pământ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu