Poveştile din Piaţa Mare încep în 1411, când acest spaţiu este menţionat pentru prima dată în documente ca piaţa de cereale, dar ea exista încă de la finalizarea celei de-a treia centuri de fortificaţii a oraşului. Astăzi, dacă treci prin Piaţa Mare, spaţiul este "presărat" cu "advertismente": aici au fost descoperite gropile de cereale. Puţin mai încolo un grilaj din fier încadrează o fântână.
Piaţa groazei
Anul 1550 - agitaţie mare. Piaţa Mare are un nou locatar şi nu e unul oarecare, ci unul care bagă spaima în trecători, iar numele lui e la fel de înspăimântător: "Stâlpul infamiei", stâlpul unde sunt pedepsiţi "maleficanţii" ca mijloc de corecţie. Strigătele lor se perpetuează peste ani şi se regăsesc în cele ale vrăjitoarelor. O vrăjitoare va fi arsă pe rug e vestea care îi determină pe toţi să se înghesuie înspre Piaţa Mare. Vrăjitoarea, căruţa, focul, chipurile curioase şi încruntate sunt "ingredientele" principale ale unei zile de execuţie şi au fost destule asemenea zile în istoria Sibiului: 9 februarie 1675, 11 noiembrie 1678 şi înşiruirea anilor cu astfel de execuţii nu se opreşte aici. În 1687 - "Stâlpul infamiei" dobândeşte... o soră: generalul Karaffa vine în oraş şi instalează o spânzurătoare în Piaţa Mare. 21 mai 1703, 10 martie 1704, 11 mai 1705 nu au fost zile în care să-ţi laşi copiii să colinde prin Piaţa Mare: trei vrăjitoare au fost decapitate, cinci muschetari dezertori au fost spintecaţi şi alţi şapte spânzuraţi, două femei desfrânate au fost decapitate. Între 1724-1757, aici se găsea cuşca pentru nebuni, în care erau expuşi ziua cei care tulburau liniştea în timpul nopţii.
La târg în Piaţa Mare
Toate prăvăliile sunt deschise: meşteri şi ucenici aşteaptă muşterii. Căruţe şi dughene căptuşesc Piaţa Mare şi Piaţa Mică, iar clientela începe să-şi facă apariţia. E miezul zilei, judele scoate un steguleţ şi anunţă deschiderea oficială a bâlciurilor şi târgurilor. Acum începe vânzoleala. Dacă nu ai de gând să cumperi, nu trebuie totuşi să ratezi Piaţa Mare. Menajerii şi artişti ambulanţi atrag mulţimea, iar cei mai iscusiţi îşi încearcă norocul la tir şi jocul de cărţi. E secolul al XVIII-lea. Aşa e la bâlciurile săptămânale de marţea şi joia şi la cele anuale din lunile ianuarie, mai şi septembrie. Regulamentul pieţei interzice vânzarea produselor înainte de deschiderea oficială, înainte de stabilirea preţurilor, a măsurilor şi calităţii produselor admise şi a unităţilor de greutate şi de măsură admise în cetate.
Punctul fierbinte al distracţiei şi sărbătorilor
Concerte peste concerte, spectacole de teatru, spectacole mai ciudate de dans în care partenerul omului este un excavator, spectacole pirotehnice - de toate am avut parte în Piaţa Mare, iar în 2007, cam acesta a fost punctul fierbinte al distracţiei, acesta a fost spaţiul ce a strâns cei mai mulţi spectatori. Dar Piaţa Mare nu e locul celor mai tari distracţii doar de ieri, de azi, ci... de câteva sute de ani. Mese întinse, boi, berbeci şi miei întregi se frig în Piaţă, iar vinul se bea din boloboace uriaşe. Breslaşii şi ucenicii lor joacă tot soiul de jocuri populare cu tâlcuri simbolice. E o zi a anului 1582, iar locuitorii cetăţii sărbătoresc pacea dintre Ştefan Bathory şi ţarul Rusiei. Tot astfel se sărbătoreşte în Piaţa Mare şi instalarea conducătorilor cetăţii sau punerea pietrei de temelie pentru noi edificii. În 12 octombrie 1726 se marchează în cadru festiv începerea lucrărilor la Biserica iezuită. 15 ani mai târziu, în Piaţa Mare se sărbătoreşte naşterea lui Iosif al II-lea. Nici secolul XX nu face rabat de la tradiţia sărbătorilor din Piaţa Mare, aşa că aici s-a strâns poporul pentru a marca sărbătoarea naţională a românilor în decembrie 1919 sau încoronarea lui Ferdinand şi a Mariei de la Alba Iulia. Poftă de teatru Vă plac Shakespeare, Lessing, Goethe? E întrebarea la care răspundeau în secolul al XVIII-lea şi locuitorii cetăţii. Primul teatru al oraşului s-a deschis în 1788, în Turnul Gros, dar de teatru Sibiul a avut parte cu mult înainte. În 1752, într-o clădire din lemn din Piaţa Mare a avut loc primul spectacol de teatru, dar societatea teatrală a fost nevoită să renunţe la scena din lemn din cauza pericolului de incendiu. Anul 1761 a adus cu sine şi stabilirea la Sibiu a primei trupe de actori ambulanţi. După plecarea trupei, teatrul a luat o mică pauză la Sibiu, dar a revenit în 1769, când casa baronului Moringer din Piaţa Mare a devenit casa teatrului. La început însă teatrul era considerat de magistratul oraşului "prilej de cheltuială inutilă", aşa că cei mai fideli spectatori erau ofiţerii şi funcţionarii. De numele lui Martin Hochmeister se leagă succesul teatrului la Sibiu, el fiind şi cel care a deschis primul teatru în Sibiu în 1788.
Piaţa Capitalei Culturale
E dimineaţă. În Piaţa Mare e linişte. Câţiva trecători străbat piaţa agale şi cum e frig, puţini sunt cei care se opresc să privească ceva în jur. Doar un copil - doi aleargă în căutarea marilor descoperiri ce zac necunoscute şi inaccesibile adulţilor în Piaţa Mare sau alţii, la vârste mult mai fragede, exersează acum primii paşi. Stâlpul infamiei, cuşca pentru nebuni, spânzurătoarea - toate au dispărut. Singurii locuitori ai pieţei sunt acum o scenă, băncile, panourile expoziţionale şi porumbeii. Micile zburătoare sunt atracţia principală aşa că pavajul e de multe ori căptuşit cu miezuri de pâine sau seminţe. Pe măsură ce trec orele, Piaţa e tot mai animată; pâlcuri-pâlcuri de turişti îşi fac apariţia, aşa că muzica Pieţei Mari este cea a click-urilor aparatelor de fotografiat şi cea a explicaţiilor ghizilor în diverse limbi. Ochii străinilor se rotesc în căutarea frumuseţilor ascunse ale Pieţei Mari,aşa că privirea străbate fresca şi blazonul de pe Casa Haller, trece apoi la casa fostului primar Georg Hecht care a adăpostit din 1821 Universitatea săsească şi la Turnul Sfatului, simbolul oraşului. Lângă Turnul Sfatului e Biserica Romano-Catolică, iar în imediata ei apropiere primăria în stil Art Nouveau. După Palatul Brukenthal, construit în jurul anilor 1781 - 1785 în stilul barocului târziu, privirea se poate opri la ochii de pe acoperişuri. Cunosc destule poveşti despre Piaţa Mare.
1584 - În Piaţa Mare este instalată prima fântănă cu ţevi. 1734 - Generalul Wallis ridică statuia lui Nepomuk în Piaţa Mare. 1858 - 24. IV. În Piaţa Mare apar primele două birje. 1862 - 8.VIII. Se instalează cinci lămpi şi un grilaj de fier în jurul statuii lui Nepomuk. 1874 - 1.III. Piaţa Mare este pavată cu pietre de granit. 15.IV. În jurul Pieţei Mari sunt plantaţi tei. 1886 - 17.X. Garda principală din Piaţa Mare este abandonată şi mutată în cazarma infanteriei. 1915 - 1.1. În Piaţa Mare sunt expuse tunuri ruseşti şi sârbeşti capturate. 1919 - 25.II. Adunare populară românească în Piaţa Mare. 31.V. Perechea regală soseşte în oraş cu un alai mare şi este primită cu fast. În Piaţa Mare se desfăşoară un marş festiv al populaţiei rurale din comitatul Sibiu. 1920- 19.IV. Vechiul grilaj al fântânii din Piaţa Mare este reinstalat. 24.V. Premierul Averescu soseşte în oraş şi ţine un discurs în Piaţa Mare. 1921 - 3.I. Depunerea jurământului militar de către recruţi are loc prima oară în Piaţa Mare.
Piaţa Mare a oraşului aşezat
La întretăierea drumurilor comerciale
E gardată de ochi cu pleoape de ţiglă
Veşnic ridicate
Ochi prin care priveau alţi ochi
De câte ori judele în costum de catifea
Ţinea sfat cu poporul
De câte ori se făcea zarvă între târgoveţi
De neam străin şi neaoş
De câte ori solii imperiilor înarmate
Până-n dinţii istoriei
Treceau călări iscodind umbrele
Turnurilor înălţate de bresle (Dumitru CHIOARU).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu