Sub asediul maurilor

Timp de vreo opt secole au stăpânit o parte din Peninsula Iberică, aşa că cine ajunge astăzi aici vede biserici catolice şi moschei deopotrivă, aude denumiri cu iz latin sau arab, vede arhitectură europeană şi arabă. Maurii au cucerit aceste ţinuturi în secolul al VIII–lea şi le–au stăpânit câteva secole impregnându–şi cultura în cea spaniolă.


Cine sunt maurii? Sub această denumire erau cunoscute triburile de berberi nomazi din Africa de Nord, triburi convertite la islamism şi care s-au numărat printre cuceritorii peninsulei iberice în secolul al VIII-lea. Se crede că termenul maur provine din cuvântul grecesc “mauros” care însemnă negru sau piele de culoare închisă. El a fost adaptat în limbile europene, aşa că în portugheză, spaniolă sau italiană, mauros apare transformat în mouro, moro şi mor. Oricum, în limba spaniolă acest cuvânt a avut parte de o utilizare mai largă şi i-a denumit nu doar pe berberii din nordul Africii, ci şi pe locuitorii din Filipine. Unii specialişti susţin că “mauros” ar proveni din numele celei mai puternice dinastii din Iberia islamică: Almoravides, în limba arabă - Al-Murabitun sau Al Moorabiteen.

Cuceriţi şi cuceritori
Pentru alţii, numele de maur este mult mai vechi şi este legat de un mic regat -Maure- situat prin secolul al III-lea în anumite ţinuturi ale Algeriei şi Marocului de astăzi. Locuitorii erau numiţi mauri de romani şi maurisi de greci. Au fost stăpânire romană şi germanică, pentru ca mai apoi să fie cuceriţie de arabi. La începutul secolului al VIII-lea, mauri islamici s-au transformat în cuceritori începându-şi asediul în Peninsula Iberică. Au câştigat şi au pierdut bătălii, iar în final au pus stăpânire pe cea mai mare parte a peninsulei. Puţini mauri au rămas aici, dar mulţi nativi iberici au fost convertiţi la Islamism. Aşa se face că până prin anul 1200 vreo 5 milioane de oameni, din cele 7 care locuiau peninsula, se declarau islamici. Sub stăpânire maură, ţinuturile iberice au fost definite de bogăţie, cultură, putere militară şi comercială. Numele El Andalus, de pildă, era rostit cu teamă şi respect. . Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mări pline de peşte, copaci cu fructele de tot felul, femei frumoase şi o cârmuire dreaptă. Allah le-a dăruit primele patru, dar a refuzat să le dea şi o cârmuire dreaptă. 
În cele din urmă, a venit şi declinul stăpânirii maure: după 1212 regii creştini au început Reconquista şi totuşi maurii au supravieţuit în Granada, de exemplu, pentru încă vreo două sute de ani. Odată cu Reconquista pentru unii islamici din peninsulă au început zile grele: se pare că 300.000 de oameni au fost expulzaţi din ţară, bănuiţi fiind că practicau în continuare în secret cultul Islamic.

 Dantelării în arhitecutură
Cine ajunge astăzi în Spania nu poate rata o întâlnire cu influenţele culturii maure, aşa că chiar dacă nu ai timp să citeşti despre contribuţii în literatură sau medicină, moscheele şi clădirile cu arcade, dantelăriile din piatră sau miniaturile pictate îţi vor face cu siguranţă cu ochiul.
Una dintre primele clădiri impunătoare ridicate de mauri în Iberia a fost marea moschee din Cordoba: ea uimeşte prin interiorul complex cu mii de arcade rotunde din piatră albă şi neagră. Acelaşi efect îl are moscheea din Sevilla sau Alhambra, luxusol palat-fortăreaţă. Alhambra este expresia înfloritoarei civilizaţii maure, iar palatul regilor şi curţile interioare pot fi văzute şi azi. Curtea leilor uimeşte prin cele 124 de arcade din marmură, iar interiorul clădirii - prin arhitectura definită de arcade şi detalii geometrice executate în marmură, alabastru sau mozaic. Alhambra dovedeşte că în arhitectaura maură nu prea există suprafaţă curbă sau plană care să nu se împartă în sute de mii de fragmente, tratate ca nişte bijuterii, strălucind în culorile curcubeului, în metal, piatră colorată.

Oraş maur
Dincolo de elementele de arhitectură care uimesc şi azi, trebuie spus că maurii au uimit în urmă cu secole prin oraşele lor extreme de sofisticate şi bine puse la punct. De exemplu, istoricii susţin că în Cordoba existau 471 de moschei şi 300 de băi publice, că nobilii avea 63.000 case, iar oamenii obişnuiţi locuiau în alte 200.000 de clădiri. Făcea cumpărături în 83.000 de magazine, iar apa era distribuită prin conducte în toate colţurile oraşului. Nu lipseau bazinele făcute din aur şi argint, fântânile din marmură grecească şi rezervoarele de mari dimensiuni. În zilele toride de vară, locutitorii Cordobei foloseau un sistem de aer condiţionat, iar iarna îşi încălzeau casele cu ţevi ce treceau prin pereţi.
Astăzi multe dintre clădirile în stil maur ce au supravieţuit în Spania se află sub protecţia UNESCO: Catedrala Sfânta María de Mediavilla, bisericile San Pedro, San Martín şi Saviour, Santa María din Calatayud, Santa Tecla din Cervera de la Canada, Santa María din Tobed, Palatul Aljaferia tc.