vineri, 30 noiembrie 2012

"Satul nu e lada de gunoi a arhitecturii!"

Case vechi de lemn sunt demolate, faţade de la 1800 dispar sub materiale de termoizolat, caferi vechi sunt furaţi pentru a fi comercializaţi – se întâmplă (şi) în satele Sibiului, sate care încep să nu mai arate ca sate cu ale lor case supraetajate şi cu zugrăveli în culori fosforescente. Şi dacă situaţia continuă aşa, "în doi ani s–ar putea să nu mai avem mai nimic"... acesta este semnalul de alarmă pe care îl trag Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu şi Asociaţia Culturală "Monumentum" în cadrul unui proiect de protejare a patrimoniului din mediul rural.


A venit în România şi s-a îndrăgostit. Nu de vreo minunăţie a arhitecturii moderne, ci de minunăţiile arhitecturii tradiţionale ce supravieţuiesc încă în sat. Vorbim de Prinţul Charles al Marii Britanii cel care, de ani buni, predă României şi românilor o lecţie de preţuire şi protejare a patrimoniului din mediul rural. Din păcate însă puţini sunt cei care au învăţat ceva din modul în care prinţul Charles şi-a restaurat proprietăţile din România; au învăţat mai mult, în schimb, din noile tendinţe din arhitectură şi amenajări, aşa că faţade pe care sunt inscripţionaţi ani precum 1805 sau 1786, case vechi din lemn zugrăvite în albastrul de Mărginime dispar sub centimetri de material termoizolant şi sub portocaliul sau roşul aprins al lavabilei. Asta constată specialiştii Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu la fiecare vizită în satele Sibiului şi tocmai de aceea s-au alăturat Asociației Culturale "Monumentum" într-un proiect menit să atragă atenţia asupra valorii acestui patrimoniu, iar cei vizaţi sunt chiar oamenii care locuiesc în astfel de localităţi. Lor li se explică ce au obligaţii au în păstrarea arhitecturii autentice şi ce lucrări, executate la faţade sau acoperiş, dăunează vechii arhitecturii.

Din casă în casă

64 de comune din judeţele Sibiu, Mureş şi Braşov sunt vizate în cadrul proiectului de protejare arhitecturii tradiţionale. Cam o treime dintre ele aparţin judeţului Sibiu şi toate  sunt străbătute de specialiştii celor două organizaţii, care vin aici pentru a informa oamenii, dar şi pentru a da avertismente celor care au executat sau execută intervenţii neadecvate asupra imobilelor. Un punct important îl constituie, de asemenea, discuţiile cu primarii, pe care specialiştii în arhitectură încearcă să îi convingă să adopte regulamente  severe de protecţie a patrimoniului în noile PUG-uri.
Prima etapă din proiect e deja în derulare: s-au purtat discuţii cu primari din aproape 20 de comune sibiene şi în vreo zece localităţi din judeţ s-a făcut o informare, din casă în casă, a oamenilor. "Am ales că mergem, în primul rând, în localităţi unde nu s-a intervenit foarte mult în arhitectura tradiţională: în Valea Viilor şi Biertan, care sunt situri protejate de UNESCO, în Richiş, Copşa Mare, Vecerd, Ighiş, Retiş, Săsăuş, Mălâncrav etc. Am realizat o inventariere şi o fotografiere a faţadelor  pentru ca generaţiile viitoare să poate reconstitui şi reconstrui ce s-a stricat şi se strică. Vom intra apoi şi în sate din Mărginimea Sibiului, precum Fântânele, Vale, Sibiel", spune Eugen Vaida, preşedinte Asociaţia "Monumentum".
De ce e necesară o astfel de informare din casă în casă? Pentru că "de obicei, în timpul controalelor noastre, proprietarii care au executat intervenţii neadecvate asupra imobilelor spun că nu cunoşteau regulile, că nu i-a informat nimeni, că nu ştiau că au nevoie de autorizaţii de construire sau de modificare a arhitecturii imobilului. Tocmai de aceea, acum oamenii sunt informaţi şi semnează că au fost informaţi. Le dăm avertismente dacă execută intervenţii neadecvate, iar dacă nu se supun îndrumărilor noastre, anunţăm instituţiile abilitate. Sunt singurele căi prin care putem proteja patrimoniul", spune Călin Trufaşiu, director Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu.

"...în doi ani s-ar putea să nu mai avem mai nimic"

Valea Viilor e sit UNESCO, adică are o biserică fortificată inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, şi, în atari condiţii, te-ai aştepta ca întreg satul să fie exemplu în protejarea patrimoniului. Dar nu e aşa. "Am găsit intervenţii catastrofale în arhitectură. Din păcate, oamenii nu înţeleg că, chiar dacă imobilul lor nu e monument istoric, localitatea are un anumit statut, că există o zonă protejată, aşa că nu pot face orice fel de intervenţii", precizează arhitect Ştefania Romaşcan.
Multe intervenţii neavenite au fost constate şi la Iacobeni, câtă vreme într-un sat izolat precum Copşa Mare există destule imobile ce pot fi date drept exemplu. Acolo o italiancă a restaurat corect nu mai puţin de 12 case, dar tocmai vizavi de ele, un localnic a găsit de cuviinţă să-şi zugrăvească imobilul în galben fosforescent. A primit avertisment şi are la dispoziţie trei luni ca să repare ce a stricat şi să zugrăvească într-o culoare adecvată.
Cercetările în teren au indicat faptul că există şi proprietari „periculoşi” pentru arhitectura tradiţională a satului. Unii dintre ei sunt românii care au lucrat sau lucrează în străinătate şi care vor să aibă la ei în sat o casă ca în Italia sau Spania: „În funcţie de materialele folosite, poţi să-ţi dai seama dacă omul a lucrat în Spania sau în Italia. Modernizările s-au făcut clar sub influenţa tendinţelor din alte ţări.” Şi saşii plecaţi în Germania reacţionează la fel, aşa că atunci când vin vara în vacanţă, gospodăriile lor din România vuiesc de muncitori şi de maşini ce transportă materiale de construit. Rezultatul? Casa săsească veche de un secol nu mai seamănă deloc a casă săsească, ci a construcţie de secol XXI din Germania. Iar toate aceste schimbări se petrec într-un ritm foarte accelerat, atrag atenţia specialiştii, aşa că, în vară, când echipele de teren au colindat satele, au constatat că tot la două zile mai începea renovarea unei case. În plus, muncitori de pe acoperiş sau schele erau pe loc „înghiţiţi” de pământ de îndată ce din capătul uliţei se anunţa controlul organelor abilitate. Şi cu un ritm atât de accelerat al renovărilor, viitorul arhitecturii tradiţionale de la sate nu se arată prea roz: „dacă lucrurile continuă aşa, în doi ani s-ar putea să nu mai avem ce proteja.”
Vinovaţi de degradarea accelerată a patrimoniului sunt proprietarii, dar şi mulţi arhitecţi, subliniază Eugen Vaida: „Din păcate multe lucrări de renovare sau modificare se fac fără proiecte, iar când omul merge totuşi la arhitect să-şi facă proiect, sunt mulţi arhitecţi care îi fac un proiect din două-trei linii, fără să se intereseze de specificul arhitectural al locului. Dar trebuie să înţelegem cu toţii că nu se pot face proiecte după ureche, că satul nu e lada de gunoi a arhitecturii".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu