Berea. Ce nu ştiaţi despre ea...

Neagră, blondă, brună, cu lămâie, fără alcool – sunt toate sortimente de bere pe care pământenii le consumă zilnic. Şi asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci de cel puţin 11.500 de ani, spun arheologii, aşa că berea deţine în prezent statutul de cea mai veche băutură alcoolică. Dincolo de plăcerea dată papilelor gustative, se pare că berea ne–a dat primele antibiotice şi este un bun remediu împotriva osteoporozei. Aşa că astăzi vorbim despre lucruri pe care nu le ştiaţi, poate, despre bere.


Apă, orz şi hamei – acestea trebuie să fie ingredientele berii pentru a avea o băutură pură. Legea, căci este într-adevăr o lege, a fost dată în 1516 pe teritoriul german şi stabilea clar ingredientele berii. Acesta se pare că este cea mai veche normare în domeniul alimentar cunoscută până acum şi ea atestă importanţa de care băutura se bucura încă de pe atunci.
Şi dacă tot am pomenit de ingrediente, să vedem foarte pe scurt cum se fabrică berea. În mod clasic, primul pas era obţinerea malţului, care se realiza prin germinarea, uscarea şi curăţirea boabelor de orz. Al doilea pas - obţinerea mustului de bere, pentru care erau necesare următoarele faze: măcinarea, zaharificarea, filtrarea plămadei, fierberea mustului cu malţ de hamei. Urmau apoi fermentaţia, filtrarea, pasteriuzarea şi îmbutelierea. Îmbutelierea berii apare abia la începutul secolului al XVII-lea.

Veche de 11.500 de ani

În urmă cu vreo doi ani, Compania americană Dogfish dădea lovitura pe piaţa berii după ce a scos la vânzare bere făcută după o reţetă veche de.... 9000 de ani. Aceeaşi companie comercializase iniţial licoare realizată după o reţete veche de „doar” 2.300 de ani. Cum de a fost posibil? Ingredientele reţetei vechi de nouă milenii au fost identificate după urme fosilizate descoperite într-un sit arheologic din China. Descoperirea ceramicii a avut loc încă din anul 1980, dar a durat mai bine de un deceniu ca arheologul Patrick McGovern să identifice ingredientele berii: orez, miere, struguri, păducel şi flori de crizanteme. Odată secretul băuturii descoperit, s-a trecut la fabricarea şi comercializarea ei sub denumirea de Chateau Jiahu.
Berea fabricată şi comercializată de Dogfish după reţeta veche de 2.300 de ani a primit numele de „Atingerea lui Midas” pentru că reţeta fusese descoperită pe un mormânt din Turcia şi se presupune că ar fi fost consumată de celebrul monarh. Pe o reţetă veche de 3.200 de ani s-a bazat şi Courage Brewery din Anglia în 1996, când a îmbuteliat o mie de sticle de Tutankhamun Ale. Prima sticlă din această băutură s-a vândut cu 1.000 dolari.
Dar berea numără mai mult de 9.000 de ani: conform wikipedia.en, berea este, probabil, cea mai veche băutură preparată şi este posibil să dateze din Neoliticul timpuriu sau de prin anii 9.500 î. Hr. Despre asta vorbesc şi cercetătorii de la Universitatea Simon Fraser din Canada: "Există dovezi că grupuri de oameni neolitici, mai precis din cultura Natufiana, au pus bazele agriculturii, îndeletnicire considerată creatoarea civilizaţiei umane, nu pentru a obţine hrană, ci bere. Procesul cultivării cerealelor şi al transformării lor în hrană este unul extrem de complicat, iar dovezile arheologice arată faptul că ele nu constituiau hrana oamenilor de acum 11.500 de ani. Este mult mai plauzibil ca strămoşii noştri să fi folosit cerealele pentru a obţine băuturi alcoolice. Nu uitaţi ca berea era considerată o băutura sacră în mai toate civilizaţiile antice", afirma Brian Hayden, citat de Livescience şi descopera.ro.

Istoria şi berea

Urme ale realizării şi consumului de bere au fost descoperite şi în Tepe, Mesopotamia, iar ele datează din perioada 3500-2900 î.Hr. Şi tot în aceeaşi regiune s-a găsit şi o tabletă de lut veche de 4.000 de ani, care indică faptul că meseria de berar era practicată cu precădere de femei şi era o îndeletnicire foarte respectată în societatea acelor vremuri. O situaţie similară s-a întâlnit şi în vechiul Babilon, unde femeile care făceau bere erau preotese. Ce fel de bere se bea pe atunci şi cum era băută? Babilonienii aveau de-a face cu bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap şi licoarea era consumată cu ajutorul unui pai.
Vechii egipteni au mers mai departe: îşi aprovizionau morţii cu mâncare şi bere, iar aceeaşi băutură era consideră cel mai potrivit cadou pentru un faraon, fiind de asemenea oferit ca sacrificiu zeilor. În schimb, pe pământ israelian, berea nu a jucat un rol important.
În timp s-au descoperit şi proprietăţile pro-sănătate ale berii: într-un document datat în jurul anului 1.600 î. Hr. sunt consemnate vreo 700 de reţete, iar o sută dintre ele conţin berea ca ingredient. Chiar şi grecul Sofocle era promotorul unei diete bazate pe pâine, carne, legume verzi şi zythos (bere).
Berea a câştigat teren în timpul afirmării creştinismului, când călugării au preluat, în mare parte, producţia de bere. La început o făceau pentru a o oferi, odată cu mâncarea, pelerinilor care poposeau în mănăstiri; apoi, călugării au început chiar să o comercializeze şi să înveţe femeile să o facă. În asemenea condiţii nu e de mirare, că Sf. Augustin din Hippo, Sf. Arnulf din Metz, Sf. Luca şi Sf. Nicolae sunt toţi consideraţi a fi patroni ai berii.
Consumul de bere a fost încurajat şi de Carol cel Mare şi se pare că el însuşi le arăta supuşilor cum se fabrică băutura.
Mai aproape de timpurile noastre, berea era la marea căutare şi în Imperiul Britanic fiind consumată deopotrivă de oameni obişnuiţi şi de membri ai familiei regale. Ba chiar, la sfârşitul secolului al XVII-lea, berea înlocuia cu succes apa care nu era potabilă şi se pare că două sticle de bere intrau în meniul zilnic al elevilor de la o şcoală. Benjamin Franklin a consemnat şi el consumul ridicat de bere din această ţară şi a numărat că într-o tipografie berea însoţea micul dejun, prânzul, cina şi era servită şi ca o gustare între mese.
Dată fiind importanţa berii în istoria omenirii, nici nu e de mirare că despre bere se vorbeşte şi în vechea literatură. De pildă, ea este menţionată în Epopeea lui Ghilgameş: se spune acolo că lui Enkidu i s-a dat să bea bere; a mâncat până s-a săturat, apoi a băut şapte beri, faţa i s-a luminat şi a cântat cu bucurie.
Şi „Kalavela”, epopeea naţională finlandeză, transmisă din generaţie în generaţie timp de multe secole, vorbeşte despre originile berii şi despre cum se face. Într-o altă sagă nordică, se pune că berea a fost inventată de o zeiţă a fertilităţii.
Încheiem cu câteva consideraţii asupra raportului dintre bere şi sănătate. Berea este o băutură alcoolică, deci trebuie consumată cu moderaţie, spun medicii. Concomitent însă există cercetători care vorbesc despre efectele pozitive ale berii asupra sănătăţii noastre: un studiu japonez din anul 2005 a arătat faptul că berea slab alcoolizată are puternice proprietăţi anti-cancerigene, iar cercetătorii Universităţii din California au ajuns la concluzia că berea este probabil cel mai bun remediu împotriva osteoporozei.
*Alcoolul din bere atinge, de obicei, procente între 3-14%, dar există şi sortimente care au între 0-0,5% alcool. Au existat şi companii care au produs bere cu 20% sau 25% alcool; recordurile sunt deţinute de berăria scoţiană BrewDog care a fabricat berea The End of History, cu 55%  alcool, şi de o berărie olandeză care a făcut, în iulie 2010, o bere amestecată cu whiskey, de 60% alcool.

* Industria berii în Sibiu, datează din anul 1717, când şi-a început activitatea prima fabrica de bere situată lângă râul Cibin.
* În toată lumea 20.000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere şi bere neagră..