Revelioane de altădată... în trecerea anilor

Ne îmbrăcăm în mătăsuri Groco, ne aşezăm la masă în restaurantul– grădină „Terasa Dumbrava”, ne distrăm cu prietenii la un ceai dansant sau la cabană, vânăm "şopârlele" din programul tv, rezervăm masă în discotecă, iar după atâta distracţie în prima zi a noului an o pornim cu sania la locul de muncă. S–a mai dus un an, s–a mai dus un deceniu... ei, dar nu lăsăm noi anul sau deceniul să plece fără o privire înapoi, adică o privire spre Revelioanele de altădată.

Reduceri de an nou

Nu ştiu cu cât fast or fi petrecut străbunicii noştri revelioanele din anii `20, `30, `40, ştiu doar că cel puţin în presa vremii nu era zarva de azi. Reclame la restaurante? Răruţ, răruţ, aşa că în anii `40 doar restaurantul Metropol ura an nou fericit stimatei clientele, adică muşteriilor gata să facă trecerea dintre ani în restaurant.

În 1934, Foaia Poporului scria mai degrabă de iarna care umplea de îngrijorare, prin gerul, zăpada şi numărul oamenilor decedaţi. Bineînţeles că existau şi excepţii şi pentru că de sărbători lumea mai avea nevoie de una alta, în 1933 doamnele erau momite cu "mătăsuri Groco, stofe de lână, catifele şi barcheturi" de la firma Karl Konnerth sau cu aur, argint, briliante de la Max Springer, "bijoutier", mai ales că toată marfa avea o reducere de 10 % de Anul Nou. Distracţia era totuşi asigurată de Cinema Appollo: sâmbăta şi duminica rula comedia muzicală "Kitty", iar lunea, adică în prima zi a Noului An –„Tenorul Ducesei”.

Şi cum era, cu siguranţă, nevoie de inspiraţie pentru bucatele noului an, doamnele erau îndemnate să achiziţioneze Calendarul poporului pe 1934, mai ales că aici găseau de toate de la "Reţete de mâncări – sfaturi pentru gospodine", la "Proverbe şi glume pentru tineri şi bătrâni".

Ceaiuri de Revelion, în anii `60

Eraţi una dintre domnişoarele Sibiului în anii `60? Atunci era clar că Revelionul, la fel ca şi duminicile, însemna ceai dansant. „Făceam petreceri de Revelion. Le ziceam ceaiuri, asta fiind denumirea veche. Erau ceaiuri dansante şi îmi amintesc că la sfârşitul anilor `60, începutul anilor `70 mergeam la ceaiuri: duminica, de sărbători şi de Revelion, bineînţeles”, povesteşte Carmen C. Regulile ceaiurilor erau binecunoscute: petrecerile se desfăşurau întotdeauna acasă la unul dintre tineri, iar părinţii–gazdă erau musai prezenţi; ceaiul începea pe la ora 20, iar după miezul nopţii, adică pe la ora 1, petrecerea era gata. „La 12 noaptea ieşeam în stradă, mai mergeam pe la alţii în vizită, sorcoveam şi apoi plecam acasă: fie veneau părinţii să ne ia de la ceaiul dansant, fie ne conduceau băieţii care ne-au luat de acasă”, adaugă Carmen C.

Ingredientele ceaiurilor dansante erau sendvişurile pregătite de acasă, spriţurile preparate cu mult sifon, coniacul Ovidiu, prăjiturile făcute în casă şi... muzica. Muzică bună, înregistrată pe magnetofon de la Radio Europa Liberă.

Pentru alţi tineri, petrecerile se întindeau mai mult, adică până spre dimineaţă, mai ales dacă erau organizate în vecini. „Am început să merg la petreceri de Revelion înainte să plec în armată. Făceam petreceri cu tinerii care locuiau în vecini. Ne strângeam pe la 8 seara şi petreceam până aproape de dimineaţă. Duceam sarmale, cârnaţi, carne, prăjituri, de toate”, povesteşte Mircea B.

De la petrecere la muncă

Şi pentru că tot am pomenit de Revelioane petrecute acasă, să ştiţi că, la fel ca şi în prezent, gospodinele primeau o mână de ajutor. Cum? Prin prelungirea programului magazinelor: „În zilele de 24 şi 30 decembrie 1968, orarul tuturor magazinelor se prelungeşte cu o oră la amiază şi o oră seara, exclusiv magazinele cu două schimburi. În ziua de 29 decembrie, toate magazinele vor fi deschise între orele 8-12. În ziua de 31 decembrie, toate magazinele vor fi deschise cu o oră în plus, la amiază. În ziua de 1 ianuarie 1969, centrele de lapte vor fi deschise după program normal. În ziua de 2 ianuarie 1969, magazinele de alimente şi legume-fructe vor funcţiona cu program normal de duminică”.

Aşa e. Aţi citit bine. Nu toată lumea avea liber de 1 ianuarie, iar cine lucra în domeniul alimentar ştia că nu are de ce să spere la un Revelion prelungit. „Lucram la Avicola, la Cristian, şi eram de serviciu în prima zi din ianuarie. Nu circula nici un autobuz şi îmi amintesc că soţii noştri ne-au dus, pe mine şi pe colegele noastre, cu sania până la Cristian. Şi ningea încontinuu... dar nu erau aşa multe maşini ca acum”, povesteşte Carmen C.

La cumpăna anilor, în restaurant

"IHR Sibiu angajează orchestre pentru Revelionul 1968/1969, plata se va face conform normelor tarifare de colaborare, între 100 şi 200 lei. Solicitanţii se vor prezenta la sediul întreprinderii până la data de 25 decembrie 1968." Aşa sunau anunţurile din Tribuna anului 1968. Altfel spus, noaptea dintre ani se petrecea şi în restaurant, nu doar la ceaiuri dansante.

„Mai rar am făcut Revelionul la restaurant. Acolo trebuia să fii îmbrăcat la patru ace şi petrecerea se desfăşura ca la o nuntă: acum se servea aperitivul, apoi friptura... trebuia să te conformezi. De asta am preferat să facem Revelionul acasă, între prieteni, dar îmi amintesc că în 1974 sau 1975 am fost la o nuntă, chiar în noaptea de Revelion. Erau sute de oameni, mai ales că a cântat Lucreţia Ciobanu vreo două ore”, îşi aminteşte Mircea B. „În plus, Revelionul la restaurant însemna şi o competiţie între doamne: trebuia rochie de seară, trebuia să mergi la coafor, că aşa făceau toate”, completează Carmen O.

Ei, dar să ştiţi că Revelionul la restaurant nu s-a inventat doar în anii `70. La începutul anilor `50, Flacăra Sibiului invita cititorii la revelioane organizate în marile restaurante din Sibiu sau la restaurantul- grădina „Terasa Dumbrava”. Oferta? Meniuri speciale în sortiment bogat – muzică- dans. Sau pentru cine prefera „meniul ţărănesc, la preţuri convenabile” şi atmosfera întreţinută de orchestra fraţii Răceanu exista alternativa Restaurantului Brădetul de pe strada 9 Mai.

Şopârle de Revelion

Când era vorba de familii, mai toată lumea făcea Revelionul acasă, între prieteni. Iar televizorul era deschis mai tot timpul. Şi nu degeaba, pentru că Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Anda Călugăreanu, Corina Chiriac, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru şi câţi alţii făceau trecerea dintre ani.

Oricum timp de câteva zile, programul de emisie al televiziunii naţionale era extins. De pildă, în ultima zi a anului 1980, primii răsfăţaţi erau melomanii şi amatorii de sport pentru că la ora 10 începea matineul de vacanţă „Ciprian Porumbescu”, iar la ora 11.05 – meciul de hochei URSS- Cehoslovacia. "Împliniri şi perspective de la un cincinal la altul" şi "Prim plan" încheiau prima parte a programului puţin înainte de ora 13.30. Seara, ora 21, era musai să fie difuzat "Telejurnalul", iar după un calup de melodii româneşti, distracţia purta numele „Program special de Revelion” şi dura de la ora 21,30 până la ora... 5. Cine pierdea vreun fragmenţel cât de mic, avea ocazia să–l vadă în zilele următoare la „Dacă doriţi să revedeţi”..., aşa se face că scheciuri precum „Aşa-i în tenis", „Omul cu şopârla" sau „Petrecerea continuă" îi fac încă pe oameni să zâmbească.

Ultimul Revelion cu Moş Gerilă

În 1988, românii aveau să trăiască ultimul Revelion cu Moş Gerilă. Da, personajul de „basm” care l-a înlocuit pe Moş Crăciun al nostru. Se ştie doar că, în anii comunismului, locul moşului bătrân ce venea de Crăciun a fost luat de moşul niţel mai tânăr ce ajungea abia în ajun de anul nou.

Dar pregătiri tot erau necesare, aşa că în revista"Femeia", doamnele şi domnişoarele vremii învăţau să aşeze pe masă, între ani, salată din ţelină, morcovi, mere, hrean şi maioneză, găluşte cu legume, ochiuri pe cartofi şi o spumă de mere cu biscuiţi. La capitolul vestimentaţie.... să ne aducem aminte de bluzele cu mâneci largi, de pardesiele, de fustele tricotate, de compleuri cusute la maşina Ileana.

Şi pentru că tot vorbim de ultimul Moş Gerilă, să ştiţi că săracul a cam avut probleme cu captarea atenţiei oficialilor care se pregăteau de zor pentru grandioasele manifestări de Ziua Republicii. De pildă, la Sibiu aceasta a fost sărbătorită printr-un spectacol cultural-artistic, adică "în cântece şi versuri de aleasă cinstire a Republicii şi Partidului".

Anii `90 au dus Revelionul în discotecă

După 1995, posturile de radio private duduiau în emisiuni muzicale cu dedicaţii. Telefoanele, cele mai multe cu fir şi puţine-puţine mobile, nu aveau stare atunci când hiturile semnate Michael Jackson, Bryan Adams, Depeche Mode, Vanilla Ice sau Snap duduiau în difuzoare. Dedicaţii peste dedicaţii curgeau, iar de petrecere se punea tot printr-o dedicaţie-anunţ. Unde se încingeau petrecerile? În discotecă. „Până prin 1996 am făcut Revelionul acasă. Apoi am început distracţia în discoteci. Ne strângeam toată gaşca şi rezervam o masă în discotecă: duceam aperitive, sendvişuri, iar băutura – o parte o cumpăram din discotecă, o parte o cumpăram din magazine”, spune Octavian R.

Moda s-a păstrat şi acum, doar că discoteca s-a transformat în club, iar mingea mare cu bucăţi de oglindă din tavanul discotecilor s-a transformat în lasere. În plus, de distracţie nu au grijă doar tinerii gata de petrecere, ci şi animatoarele. Şi aşa am ajuns în zilele noastre, la Revelioane la cabană, dar cu muzică hip-hop şi house, la Revelioane acasă şi muzică duduind din sourround system şi filme privite pe plasmă, la Revelioane în pensiuni, restaurante cu meniuri din care te ispitesc ciorba ardelenească, tocăniţa de viţel la ceaun, tartinele cu icre de Manciuria, somonul fumée pe cruton de lămâie, melon în prosciutto...

.