Rubinul, regele pietrelor preţioase

Poeţii l–au cântat în versuri, pictorii i–au închinat culori sângerii, astrologii l–au aşezat lângă planete, anticii i–au recunoscut puterile magice. Rubinul, regele pietrelor preţioase, a născut destule pasiuni printre frumoasele bogate ce l–au purtat la gât, printre cei care îl caută în mine sau printre cei care îl folosesc în laser.

Al2O3, adică oxid de aluminiu. Cei mai mulţi dintre noi ridică neştiutori din umeri. Formula chimică nu le spune prea multe, dar “traducerea” ei – rubin – ne suscită interesul, cu siguranţă. Aşa este, astăzi povestim puţin despre rubin, cel supranumit regele pietrelor preţioase.

Chimia rubinelor

Care e formula chimică a acestei preţioase pietre am văzut deja, dar chimia rubinelor continuă cu alte amănunte: face parte din familia corindonului, aşa că e frate bun cu safirul. Denumirea de rubin o poartă însă doar corindonul roşu, lucru deloc de mirare dacă e să ne gândim că numele vine din latinescul ruber, rubens, rubinus, adică roşu, cel roşu. Cui se datorează culoarea roşie? Ionilor de crom. Cu siguranţă însă nu toate rubinele au aceeaşi culoare sau mai bine zis aceleaşi nuanţe. Cele mai reţioase sunt rubinele “roşu sânge de porumbel” extrase din minele din Myanmar, dar mai există rubine cu tente maronii, ce provin din Thailanda, sau rubine închise la culoare, precum cele din Australia, India, Rusia.

Culoarea, strălucirea, duritatea şi caratele determină valoarea rubinelor. Acesta este cele mai dur mineral după diamant, aşa că în dreptul lui e aşezată cifra 9 pe scara Mohs, dar şi numărul 2050 care semnifică temperatura (în grade Celsius) la care se topeşte.

Rubinul reuşeşte uneori să întreacă diamantul în valoare: de exemplu, rubinele roşu-intens care au mai mult de 5 carate sunt foarte rare, iar preţul lor (unul pe măsură) îl depăşeşte pe cel al unui diamant similar. Am pomenit de carate: aceasta este unitatea de greutate pentru stabilirea valorii pietrelor preţioase, iar un carat înseamnă 200 miligrame.

Myanmar, grădina rubinelor

Toate continentele, cu excepţia Antarcticii, se mândresc că sunt casa rubinelor. Şi totuşi, asiaticul Myanmar e grădina acestei pietre preţioase. Timp de secole, Valea Mogok din Myanmar a oferit cele mai multe şi mai valoroase rubine, iar roşul lor a devenit cunoscut în lumea întreagă sub numele roşu ca sângele de porumbel. Rubine de bună calitate s-au găsit şi în minele din Thailanda, Cambodgia, Afganistan, Vietnam, Nepal, Tajikistan, iar recent Groenlanda a oferit o surpriză prin mari depozite de rubine ascunse în straturi de gheaţă.

Comerţul cu rubine înfloreşte în preajma minelor, aşa că cele mai cunoscute centre sunt în Thailanda, la Chantaburi, şi în apropierea graniţei cu Myanmar. În consecinţă, nu e de mirare că cele mai eficiente metode de tăiere a rubinelor le sunt cunoscute thailandezilor, iar la nivel modial Bangkokul deţine supremaţia la capitolul tranzacţii.

De-ale astrologilor şi inginerilor

Astrologii nu au rămas indiferenţi la frumuseţea pietrei, aşa că ei susţin că rubinul îi apără pe nativii din Scorpion, Leu, Rac, că rubinul ne dă o doză în plus de curaj, dragoste, încredere, vitalitate, putere. Rubinul nu e de lepădat nici dacă eşti ocupantul unei funcţii înalte sau dacă ai de luat o decizie grea. Cu alte cuvinte, rubinul e piatra succesului în orice domeniu, fie că vorbim de dragoste sau bani. Ţine rubinul aproape şi o să ai o căsnicie ferictă, ţine rubinul aproape şi o să ai noroc şi sănătate - sunt credinţe încetăţenite de secole, aşa că nu ne mai mirăm că în Antichitate şi în Evul Mediu, acestei pietre i s-au atribuit puteri magice. Se credea că rubinul te scapă de ciumă, te fereşte de diavol şi de moarte. Consecinţa? Luptătorii din Myanmar îşi inserau rubine sub piele ca să-i protejeze în bătălii, iar acelaşi rubin a fost aşezat la loc de cinste pe chivotul Domnului de către Aaron, fiind apreciat ca cea mai preţioasă dintre cele 12 pietre dăruite de Domnul.

Rubinul a incitat şi curiozitatea inginerilor, aşa că în 1837, Gaudin a realizat primele rubine sintetice, iar în 1903 s-a descoperit modalitatea de a le produce pe scară industrială. Astăzi rubinele sintetice sunt folosite în industria laserelor.

Piatra regilor

Destule intrigi şi poveşti de dragoste s-au ţesut în jurul rubinelor. Un astfel de rubin, botezat Coasta Bretaniei, i-a fost alături Anei de Bretania toată viaţa. L-a primit imediat după naştere, l-a purtat la gât când i-a fost prezentată viitorului soţ, Carol al VIII-lea, l-a purtat şi mai târziu când s-a căsătorit cu Ludovic al XII-lea. Urma pietrei preţioase s-a pierdut, dar Coasta Bretaniei a reapărut în vremea lui Ludovic al XVI-lea care i-a dăruit bijuteria soţiei sale. Aceasta a refuzat-o, aşa că rubinul Anei de Bretania a fost prelucrat pentru a se împodobi cu el salonul cavalerilor. După Revoluţia franceză, a ajuns la Muzeul Luvru, acolo unde poate fi văzută în spatele unor geamuri groase de cristal.

Un rubin există şi în istoria Angliei: este cunoscut sub numele de Rubinul Prinţului Negru, după primul său posesor, Eduard, Prinţ de Wales. Cum a ajuns Prinţul Eduard în posesia rubinului nu se ştie cu exactitate. Cronicile spun fie că prinţul l-ar fi luat tribut lui Filip al VI-lea al Franţei pentru a-i cruţa viaţa, fie că l-a primit în dar de la Regele Castiliei. Un lucrur e sigur, Rubinul Prinţului Negru a făcut miracole, salvându-i viaţa regelui Henric al V-lea pe câmpul de bătălie. În lupta de la Azincourt, ducele Jean d*Alencon s-a năpustist asupra regelui, dar sabia s-a lovit rubinul pe care acesta îl avea încrustat în cască. Din duritatea pietrei, sabia a ricoşat, regele a scăpat nevătamat, iar ducele a fost ucis. Rubinul străluceşte astăzi în Coroana Imperială de Stat, care este cu străjnicie păzită în Turnul Londrei.

O poveste cu un preţios rubin se leagă şi de numele românului Nicolae Milescu Spătarul. Neobositul călător a ajuns în China, iar aici, aflând de existenţa unui rubin de peste 44 de grame, a dorit să-l cumpere pentru Ţarul Rusiei, Mai încercaseră şi alţii, dar mandarinul chinez în proprietatea căruia se afla, nu consimţea la nicio sumă. De ce? Pentru că alt rubin "mai bun nu se află în toată China şi nici nu se aflase vreodată”. După îndelungi negocieri, Spătarul a intrat în posesia pietrei, dar cum istoria e schimbătoare, pe drumul de întoarcere, în Siberia, i-au fost confiscate toate bunurile. Se pare totuşi că preţioasa piatră a ajuns în cele din urmă în tezarul ţarilor Romanov.

* Cel mai mare rubin consemnat în Cartea Recordurilor măsoară 130 x 138 x 145 milimetri, cântăreşte 8184 grame şi este proprietatea Beijing Fugui Tianshi Jewelry Co. Ltd. din Beijing, China.

* The Smithsonian's National Museum of Natural History din Washington DC, SUA, se laudă cu un rubin de mare preţ, de 23 de karate. Este amplasat într-un inel de platină şi a fost donat instituţiei de filantropul Peter Buck în memoria soţiei sale, Carmen Lúcia. Rubinul a fost găsit într-o mină din Valea Mogok în anii *30.

* Cardinalul Richelieu, Maria Medici şi Rudolph Austriacul au deţinut cele mai mari colecţii de rubin din Europa.

* Vedetele nu rămân indiferente la farmecul rubinului. Soţia Prinţului Charles, Camilla Parker Bowles, a purtat la o serată un colier cu 37 de rubine de Birmania de mărimi considerabile. În filmul Vanity Fair, Reese Witherspoon a purtat un colier Chanel cu 330 de diamante şi rubin de Birmania de 8,37 de carate?