Povestea drapelului României

E arborat pe sediile instituţiilor publice, iar la sărbători naţionale, oameni obişnuiţi îl aşază la ferestre; îl "îmbrăcăm" la competiţii sportive sau îl purtăm în războaie. E drapelul naţional al României, iar astăzi, de Ziua Drapelului, vă spunem câte ceva despre povestea lui.


De sute de ani, cele trei culori – roşu, galben şi albastru – au fost legate de poporul român, iar astăzi ele alcătuiesc drapelul României. Sunt aşezate vertical, iar ordinea este albastru, galben, roşu, începând de la lance. Proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul drapelului au fost stabilite prin lege.

Poveste din secolul al VI-lea
Se pare că cele trei culori fac parte din viaţă noastră cu mult înainte de existenţa unui singur stat roman, iar primele dovezi care atestă aceste legături provin încă din anul 535. Albastrul, galbenul şi roşul se regăsesc mai târziu şi pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi, iar în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu li se stabileşte şi semnificaţia: albastrul cerului- libertate, galbenul ogoarelor – dreptate, roşul sângelui – frăţie.
În 1834, pentru prima dată un teritoriu românesc a adoptat cele trei culori ca drapel. Este vorba de Ţara Românească. Deşi culorile erau dispuse altfel, ele au stat la baza drapelului de luptă al revoluţionarilor de la 1848 şi acestea au fost culorile salutate mai târziu şi de studenţii români de la Paris. În iunie 1848, Guvernul provizoriu al Ţări Româneşti decreta că steagul naţional are trei culori- albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Dreptate, Frăţie”. Deşi la început poziţionarea culorilor era pe verticală, cu albastrul în partea superioaă, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.
Un steag confecţionat la 1848 se păstrează încă şi el a aparţinut gărzii orăşeneşti din Slatina. Dimensiunile lui sunt de 124 cm lungime şi 110 cm lăţime.
Totuşi, se pare că până la 1861, Moldova şi Ţara Românească utilizau, deopotrivă, atât vechile steaguri (cu roşu şi albastru pentru Moldova, şi albastru şi galben pentru Ţara Românească), cât şi tricolorul. 1867 a fost anul când cele trei culori ale steagului şi aşezarea lor au fost stabilite prin lege. Tot atunci s-a mai stabilit ca stema ţării să fie aşezată doar pe drapelele armatei şi cele princiare, iar cele civile să rămână fără stemă. Şi după Unirea de la 1918, drapelul României Mari rămâne tricolorul cu fâşiile dispuse vertical, iar după caz acestea purtau însemnele reginei, ale regelui sau ale unităţilor militare.
După 1948, aspectul drapelului se schimbă din nou şi în centrul lui apare stema cu un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripţia Republica Populară Română şi iniţialele R. P. R. la capătul spicelor.
În timpul Revoluţiei din 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele, zona centrală a drapelului fiind ruptă sau tăiată.

Protocolul drapelului
În ce condiţii este arborat drapelul României sau când este coborât în bernă sunt câteva dintre prevederile aceleiaşi legi din 1994. Drapelul României trebuie arborat în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional. Drapelul nu poate lipsi nici de la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum şi la reşedinţa şefilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare.
Drapelul României se poate arbora cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, în locurile publice stabilite de autorităţile locale; cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, în locurile unde acestea se desfăşoară.
Ca pavilion, este permanent arborat pe navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc. Pavilionul trebuie ridicat zilnic la bastonul de la pupa la ora 8 (ora 9, în zilele de sărbătoare).
Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea depunerii jurământului militar, la paradele trupelor şi revistele de front, la predarea sau luarea comenzii unităţii respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare, sau în alte ocazii dacă se ordonă acest lucru.
Guvernul este singurul organism oficial care stabileşte zilele de doliu naţional, în care drapelul României se arborează în bernă.

Aproape 11.000 de drapele la Muzeul Militar Naţional
Cea mai mare colecţie de drapele şi stindarde se găseşte la Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I” şi numără 10.826 exponate. Unele dintre ele sunt drapele din secolul al XIX-lea, altele sunt de dată mai recentă. Sunt stindarde, drapele militare româneşti (toate drapelele şi stindardele armatei române de la 1834 până astăzi, drapele ale unor organizaţii cu caracter militar, pavilioane regale, fanioane, flamuri, jaloane, drapele folosite la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria în 1922 la Alba Iulia, cópii şi reconstituiri după diferite modele de drapele româneşti, accesorii pentru drapele etc), steaguri şi fanioane străine. Multe dintre drapelele vechi au flamura deteriorată (uneori lipseşte aproape în totalitate) sau sfâşiată de gloanţe ori săbii. Drapele utilizate în timpul Războiului de Independenţă au fost păstrate până în 1928-1929 în sala tronului din Palatul Regal, trecând apoi în patrimoniul Muzeului.
Printre atracţiile colecţiei se numără drapelul cu însemnele domnitorului Constantin Ipsilanti, datând de la începutul secolului al XIX-lea, primele drapele militare instituite de Mihai Sturdza în Moldova şi Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească la 1834, apoi cele ale lui Barbu Ştirbei, Grigore Alexandru Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Carol II, Mihai I şi numeroase drapele străine (otomane, austro-ungare etc.).
Drapelul care a aparţinut “II Regimentu de artilerie”, 1872;, Stindardul de comandament al Brigăzii 8 cavalerie, 1941, Drapelul 1994 care a aparţinut Brigăzii 11 mecanizate „Carei” sunt considerate a fi cele mai valoroase piese din colecţia de drapele a Muzeul Militar Naţional.

*Prin lege, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului naţional al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, prin care tricolorul roşu-galben-albastru devenea Drapel Naţional.
*Semnificaţia culorilor drapelului: albastrul cerului- libertate, galbenul ogoarelor – dreptate, roşul sângelui – frăţie.