La bere şi la vrăjit, în noaptea dintre ani

Bungheri, frumoşi, urâţi, căluşeri, căiuţi, ursari, cete de juni s–au pus pe urat ca noul an să nu vă fie cu bănat; veselie, bogăţie, fericire şi împlinire să se deşarte–n case, iar în anu` care vine s–aveţi parte doar de bine. Sunt urări cu care întâmpinăm anii secolului XXI, sunt urări cu care bunicii noştri întâmpinau anii secolului trecut, aşa că astăzi, în prag de an nou, vom călători, preţ de câteva rânduri şi câteva imagini, înapoi în timp. Nu–l vom întâmpina pe 2010 doar cu şampanie sau file de somon, ci şi, ca în trecut, cu fete care se adună la vrăjit, cu calendare de ceapă, cu cărbuni încinşi pentru recolte bogate, cu focuri pe uliţele satelor sau cu un „La mulţi ani”, cântat din turla bisericii.

Doi pălărieri jos pălăria!

Lucrează împreună cot la cot, înconjuraţi de maşini de cusut, de pălării, de cloşuri pentru pălării. Se apleacă asupra maşinilor şi împing pâsla în bătaia acului, într-o mişcare ce se repetă iar şi iar. Teancuri de pălării îşi aşteaptă rândul şi pe măsură ce teancul din dreapta tot scade, cel din stânga creşte. Sunt tată şi fiu - Virgil Ilieş şi Radu Ilieş-Dădârlat - şi sunt printre puţinii meşteri din ţară care mai fac pălării.

Sfinţii României

Suntem demult familiarizaţi cu imaginile ce prezintă mii de oameni îmbulzindu–se lângă raclele sfinţilor. Suntem demult familiarizaţi cu imaginile prezentând petrecerile cu grătare şi manele, încinse noaptea lângă mănăstiri. Dincolo de astfel de imagini există însă credinţa în puterea sfinţilor, există mărturii despre minunile săvârşite de sfinţi. Unul, doi sau mai mulţi sfinţi sunt prăznuiţi în fiecare zi în calendarul ortodox, dar se ştie că mult mai puţini sunt cei socotiţi a fi apropiaţi de cultura română şi de sufletele credincioşilor români. Aşa sunt Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Muceniţă Filoteia de la Curtea de Argeş, Sfântul Dimitrie Cel Nou de la Bucureşti şi Sfântul Daniil Sihastrul.

Sonia, cea mai tânără autoare

Salut, eu sunt Sonia si din luna martie o ajut pe mami cu scrisul pe blog. In 7 decembrie am venit pe lume, aşa ca am început deja să mă familiarizez cu arhitectura (deocamdată cea a blocurilor din anii *80) si curiozităţile de pe Terra. De cum se face cald afară, mărim aria explorărilor şi în vară poate dăm o tură pe la monumentele din judeţ. Vă pup!

Betleem, oraşul lui David şi Iisus

Un oraş cu nici 30.000 de locuitori, în care sălăşluieşte una dintre primele comunităţi creştine din lume. Este Betleem, locul în care David a fost încoronat rege al Israelului, locul în care s–a născut Iisus.

Ce poate nu știam despre Crăcun... (II)

Crăciunul la români

Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare, creştinii respectă Postul Crăciunului, când nu consumă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce precede Crăciunul, după care pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Bucatele tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe (mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.

 *Obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun către cei dragi a fost iniţiat de către Sir Henry Cole din Anglia în anul 1843, iar prima felicitare a fost concepută de către J.C.Horsley. Primul model a reuşit să fie vândut în 1000 de copii.
*În 1834, cartea lui Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apăruta cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes.
*În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, în 1836.
*Figura lui Moş Crăciun a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.
* Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datorează desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare că ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.
*Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar bătrânelul are nevoie de reni care să-i tragă sania încărcată cu daruri.
*Cel mai celebru ren al lui Moş Crăciun este Rudolf, conducătorul celorlalţi opt: Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Aceste nume au fost date de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore.

Ce poate nu ştiam despre Crăciun... (I)

 Naşterea Domnului este cea mai importantă sărbătoare creştină, iar luna decembrie a devenit, mulţumită acestei sărbători, cea mai festivă lună a anului. Chiar dacă nu toţi locuitorii planetei sunt creştini, Crăciunul este sărbătorit pretutindeni, iar tradiţiile popoarelor lumii sunt cu atât mai frumoase, cu cât sunt mai diverse.

Cavalerii

În urmă cu sute de anii erau modelul tinerilor şi slăbiciunea tinerelor, acum înflăcărează imaginaţia scriitorilor şi realizatorilor de film. Cavalerii. Istoria lor începe în urmă cu aproape un mileniu şi nu pare să se sfârşească în curând.

Cea mai veche pictură în ulei

Cea mai veche pictură în ulei, datând din anul 650 d. Hr., a fost descoperită într-o peşteră din valea Bamiyan din Afganistan, informează Discovery News. Peştera nu a fost ferită de dinamita talibanilor, aşa că cercetătorii încearcă acum să conserve porţiunile intacte şi pe baza lor să aprofundeze studiul tehnicilor şi materialelor folosite. “Este uimitor cât de bine cunoşteau aceşti oameni uleiul, pigmenţii şi cum ştiau să le combine”, spune japonezul Hidemi Otake, adăugând că substanţe şi tehnici folosite în secolul al VII-lea se regăsesc şi în arta europeană de mai târziu. Picturile, cu influenţe artistice diferite, îl înfăţişează pe Buddha alături de creature mitice şi cercetătorii cred că realizatorii picturilor sunt artişti care străbăteau Drumul Mătăsii. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât până acum se credea că pictura în ulei îşi are originile în Europa, continent pe care s-au descoperit picturi datând din secolul al XII-lea.

Civilizaţia Maya (II)

La început erau nomazi, dar în jurul anului 2500 î. Hr. au început să cultive pământul cu porumb, fasole, tabac. Au curăţat porţiuni din junglă, au terasat versanţi ai munţilor. Au trecut de la comunităţile mici de fermieri la regate complexe, au descoperit modalităţi de colectare a apei, au ridicat temple, observatoare astronomice, au pus bazele culturii maya. Au pus la punct un sistem complex de scriere cu peste 1000 de glife, au dezvoltat calendare, concepţii religioase politeiste. Civilizaţia Maya. O civilizaţie care are astăzi 6 milioane de urmaşi.

Civilizaţia Maya (I)

Uimeşte şi în secolul XXI prin arhitectura monumentală, prin sofisticatele sisteme matematice şi astronomice, prin piramidele- temple. Civilizaţia Maya este probabil una dintre cele mai cunoscute civilizaţii mezoamericane clasice, iar la vremea apogeului ei (anii 250-900) era una dintre civilizaţiile cele mai dens populate şi mai dinamice din punct de vedere cultural.

România în trei descoperiri arheologice controversate

Căutăm răspuns unor întrebări esenţiale, dezbatem oferind argumente pro şi contra, aducem dovezi, infirmăm dovezi… iar în discuţie sunt trei subiecte sau mai bine zis trei evenimente care aşază România pe harta marilor şi importantelor descoperiri arheologice. Cele trei descoperiri ar transforma România în locul unde au trăit primii oameni sapiens din Europa, în locul unde au apărut primele semne ale scrierii, în locul unde a existat cea mai veche aşezare stabilă din Europa. Altfel spus astăzi vorbim despre Tăbliţele de la Tărtăria, despre Ion dintr–o peşteră din Anina şi despre Schela Cladovei.

Femeile Vaticanului

Să fii femeie, să lucrezi la Vatican şi să fii cetăţean al acestui stat... mai rar se întâmplă pentru că Vaticanul e încă locul bărbaţilor. Şi totuşi există femei care au făcut istorie la Vatican: o evreică a fost prima femeie angajată la Vatican, iar în 1967, în Biserica Catolică a fost numită, în premieră, o femeie în funcţie de conducere. Dincolo de istoria, dovedită în documente, peste Vatican planează legenda singurei femei care a fost Papă; Ioana.

Alaska, pământul pe care americanii l–au cumpărat cu 7,2 milioane de dolari

Întinderi nesfârşite şi niciun om nu–ţi răsare în cale. În rest, un frig care îţi îngheaţă sângele în vine că doar afară sunt şi –50 grade. Şi totuşi Statele Unite ale Americii au plătit 7,2 milioane de dolari pentru a stăpâni aceste locuri. Se întâmpla în urmă cu 145 de ani, când Alaska devenea teritoriu american.

"Brukenthal" are 400 de cărţi tipărite în urmă cu 500 de ani

Vechi de peste 500 de ani sunt cărţile tipărite, adică incunabulele, pe care Biblioteca Muzeului Naţional "Brukenthal" le adăposteşte. Şi nu sunt deloc puţine la număr, căci instituţia sibiană se laudă cu a doua colecţie ca mărime din ţară: 442 de titluri, grupate în 382 de volume.

Povestea drapelului României

E arborat pe sediile instituţiilor publice, iar la sărbători naţionale, oameni obişnuiţi îl aşază la ferestre; îl "îmbrăcăm" la competiţii sportive sau îl purtăm în războaie. E drapelul naţional al României, iar astăzi, de Ziua Drapelului, vă spunem câte ceva despre povestea lui.