De multe secole, oraşului lui David şi Iisus nu îşi găseşte liniştea. Războaiele s-au întins din primul mileniu în cel de-al doilea şi în al treilea. Cu toate acestea, pelerinii nu ocolesc oraşul în care s-a născut Mântuitorul, cu toate acestea 90 % dintre creştini spun că au prieteni musulmani, iar 73 % creştini spun că Autoritatea naţională palestiniană tratează cu respect moştenirea creştină a oraşului. Cel puţin acestea sunt rezultatele unui sondaj realizat în urmă cu patru ani.
Un oraş sub asediu
Prima referinţă istorică despre Betleem apare în Scrisorile Amarna din anul 1400 î. Hr., când regele din Ierusalim apelează la regele Egiptului pentru a relua controlul asupra aşezării Bit-Lahmi.
În era biblică, se presupune că Betleem purta numele de Eprath, Beth-Lehem Judah sau “oraşul lui David”. De asemenea, în Tanakh şi în Biblie se menţionează că acesta este locul în care Raşela a murit şi a fost îngropată. Tot aici este locul de naştere al lui David, locul unde acesta a fost uns rege de Samuel, locul de unde soldaţii i-au adus apă pe când se ascundea în peştera lui Adullam şi locul unde s-a născut Iisus Hristos. Importanţa religioasă a oraşului pentru creştinism a marcat întreaga istorie a Betleemului, aşa că cel mai adesea atunci când se vorbeşte despre trecut, se vorbeşte de Biserica Naşterii.
Între anii 312-135, oraşul a fost ocupat de romani şi în această perioadă a fost construit un altar închinat zeului Adonis, chiar pe situl Naşterii lui Iisus. O biserică a fost construită pe acest loc în anul 326 când Elena, mama Împăratului Constantin, a vizitat Betleemul. Lăcaşul a fost distrus în 529, în timpul revoltei samaritenilor, şi a fost reconstruit abia un secol mai târziu.
În secolul al VII-lea, Ierusalimul era deja sub ocupaţie arabă, dar califul le promisese creştinilor că Biserica Naşterii din Betleem va fi păstrată, deşi o moschee a fost construită în imediată apropiere. Emoţii au avut creştinii şi în anul 1009 când un alt calif a ordonat ca lăcaşul creştin să fie demolat şi totuşi localnicii musulmani au decis să o cruţe. După cucerirea oraşului de către cruciaţi, în Betleem a început o nouă eră creştină: o mănăstire a fost ridicată, iar în ziua de Crăciun a anului 1100, Baldwin I, primul rege al Ierusalimului din Regatul Francilor, a fost încoronat, iar un episcopat latin a fost stabilit în detrimentul celui ortodox.
În secolele următoare, oraşul a trecut sub puterea musulmană, egipteană, otomană, iar populaţia trăia divizată în două comunităţi: musulmană şi creştină. Pe la 1850, un misionar raporta că în Betleem nu mai trăiau decât 4000 de oameni.
În secolul trecut, aşezarea a fost administrată, rând pe rând, de Naţiunile Unite, de Iordania şi de Israel.
Nici începutul acestui secol nu a fost liniştit şi în timpul celui de-al doilea război palestinian, infrastructura şi turismul au fost grav afectate. 2002 a fost un an greu: Betleemul a fost zonă de război, iar în Biserica Naşterii, două sute de creştini au fost luaţi ostatici de militanţii palestinieni. Asediul a durat nouă zile, iar nouă militanţi şi clopotarul bisericii au fost ucişi.
Conlocuirea creştinilor cu musulmanii şi secolele de istorie zbuciumată se văd şi acum în Betleem; de pildă, în oraşul vechi (din jurul Pieţei Manger) toate cartierele creştine poartă nume ale clanurilor arabe care s-au stabilit aici. Explicaţia? Cei mai mulţi dintre creştini spun că îşi au originile în populaţia arabă.
În secolul al XVI-lea, creştinii formau cam 60% din populaţia oraşului. În 1947-1948 mulţi refugiaţi s-au stabilit aici, astfel încât populaţia a devenit majoritar musulmană şi în 2005 procentul creştinilor nu mai atingea nici 20 %. Totuşi, o lege specială cere ca primarul şi majoritatea consilierilor să fie creştini.
Biserica Naşterii din Betleem
Declararea Betleemului ca loc al naşterii lui Iisus nu a fost şi nu este lipsită de controverse. Astfel, în 2005, s-au ridicat specialişti care au susţinut că nu există dovezi în acest sens şi că Iisus ar fi fost născut mai degrabă în Betleemul din Galilea, adică la zece kilometri de Nazaret şi 30 kilometri de Haifa.
În ciuda controverselor, stabilirea Betleemului ca loc al Naşterii Mântuitorului are o tradiţie veche, iar cercetătorii se întorc spre scrierile lui Iustinian Martirul, care în al său dialog cu Trypho (cc 151-160) vorbea despre Naşterea Mântuitorului într-o peşteră din Betleem, o peşteră ocupată odinioară de practicanţii cultului lui Tammuz.
Dincolo de orice dezbateri, mii de pelerini creştini vin la Betleem să se închine în locul unde s-a întâmplat minunea. Biserica Naşterii este construită pe locul unde se presupune că ar fi fost peştera în care s-a născut Iisus. Lăcaşul este considerat loc sacru atât de Creştinism cât şi de Islam şi este una dintre cele mai vechi biserici din lume unde se oficiază serviciul religios neîntrerupt.
Biserica actuală a fost construită în anul 565 de Împăratul Iustinian I, iar legenda spune că a scăpat de la distrugere în anul 614 pentru că Shahrbaraz, comandantul perşilor, a fost impresionat de reprezentarea, în interiorul lăcaşului, a magilor în haine persane. De-a lungul timpului biserica a fost consolidată şi mărită astfel încât ansamblul acoperă vreo 12.000 metri pătraţi. Este administrat împreună de Biserica Romano-Catolică, de cea Greacă-Ortodoxă şi de cea Armeană.
Structura actuală a edificiului este, de fapt, o combinaţie între două biserici: Bazilica Naşterii şi Biserica Sf. Caterina. Dedesubt se găseşte cripta – Grota Naşterii. Locul exact al Naşterii lui Iisus este marcat sub altar printr-o stea în 14 colţuri. Steaua este aşezată într-o podea din marmură şi este înconjurată de lămpi din argint. Un alt altar din grotă marchează locul în care Maria a aşezat pruncul nou născut.
În anul 2008, bazilica a fost înscrisă în lista celor 100 de monumente ale lumii aflate în mare pericol. Ploaia se infiltrează prin acoperişul din secolul al XIX-lea, iar mozaicurile şi pereţii din secolul al XII-lea se găsesc, de asemenea, în stare avansată de deteriorare. Un cutremur ar fi sinonim cu o catastrofă, spun specialiştii.
Betleemul turistic
Dincolo de istoria creştinismului, Betleemul mai are pentru turişti şi alte câteva surprize.
Sculpturi în lemn de măslin, sculpturi în lemn şi marmură, broderii cu fire de aur şi argint pe lână, catifea. Rădăcinile acestei arte nasc noi discuţii: există specialişti care spun că broderia este o moştenire a Imperiului Bizantin şi există specialişti care spun că este o moştenire a Imperiului Otoman. Faima brodezelor din Betleem nu datează de azi de ieri, ci de câteva secole, aşa că pentru locuitorii oraşelor din preajmă este un obicei ca veşmintele de nuntă să fie cusute aici.
Bijuteriile cu perle sunt, de asemenea, renumite. Arta a fost introdusă în secolul ala XIV-lea de către călugării franciscani din Damasc şi a consolidat poziţia oraşului ca punct de atracţie pentru pelerini. În plus, a ridicat nivelul de trai al localnicilor, nota Richard Pococke, în 1727. Astăzi, perlele sunt încastrate în bijuterii, crose, rame pentru tablouri şi hărţi ale Palestinei. Prima expoziţie internaţională cu artefacte cu perle a avut loc la Târgul Mondial din New York în 1852, când fraţii Giries şi Ibrahim Mansur şi-au expus cu mare succes operele.
Există şi patru muzee. La Muzeul şi Teatrul Naşterii, vizitatorii pot vedea 31 de modele 3D care înfăţişează stagii semnificative din viaţa lui Iisus, iar la teatru – un spectacol animat de 20 minute. Un alt muzeu datează încă din secolul al XVIII-lea şi pune accent pe istoria şi procesul obţinerii uleiului din măsline.
De sărbătoarea Crăciunului se leagă cele mai importante evenimente anuale din Betleem. Crăciunul este sărbătorit de trei ori în fiecare an: pe 25 decembrie – de către romano-catolici şi protestanţi, pe 6 ianuarie – de către creştinii ortodocşi greci, sirieni, pe 19 ianuarie – de către Biserica Ortodoxă Armeană. Cele mai multe procesiuni de Crăciun au loc în Piaţa Manger; romano-catolicii oficiază serviciul religios în Biserica Sf. Caterina, în timp ce protestanţii merg la locul numit Câmpurile Păstorilor.
Procesiuni sunt organizate şi la alte sărbători. De pildă, de Sărbătoarea Sf. George, pe 5-6 mai, grecii merg în procesiune până în localitatea învecinată al-Khader pentru a-i boteza pe nou-născuţi în apele din jurul Mănăstirii Sf. George şi pentru a sacrifica ritualic o oaie.
Loc de pelerinaj este şi mormântul Sfintei Paula. A trăit între anii 347-404 şi este una dintre sfintele romane. A fost membră a uneia dintre cele mai bogate familii senatoriale şi după moartea soţului ei s-a apropiat tot mai mult de religia creştină. A fost influenţată de Sf. Marcela şi de Sf. Ieronim.
Denumirea Betleem este purtată şi de alte localităţi din Olanda, Africa de Sud, Marea Britanie, şi din zece state ale SUA. Numele a fost împrumutat şi de trupe de black metal sau de muzică religioasă, sau a fost dat unor albume. Betleem a fost numele dat meteoritului care a aterizat în 1859, în New York..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu