Civilizaţia Maya (I)

Uimeşte şi în secolul XXI prin arhitectura monumentală, prin sofisticatele sisteme matematice şi astronomice, prin piramidele- temple. Civilizaţia Maya este probabil una dintre cele mai cunoscute civilizaţii mezoamericane clasice, iar la vremea apogeului ei (anii 250-900) era una dintre civilizaţiile cele mai dens populate şi mai dinamice din punct de vedere cultural.


Civilizaţia maya îşi are originile în Yucatan, în jurul anului 2600 Î. Hr, dar se pare că primele aşezări maya bine delimitate au fost fondate în jurul anului 1800 Î.Hr, pe coasta Pacificului. Mayaşii au trăit în regiuni din Mexic (statele Veracruz, Yucatan, Campeche, Tabasco şi Chiapas), în cea mai parte a Guatemalei şi, de asemenea, în regiuni din Belize şi Honduras.

Secolele Maya
De la întemeierea primelor aşezări până la construcţiile impunătoare ce fac fala civilizaţiei a trecut ceva timp, dar pentru mayaşi, apogeul a fost sinonim cu durata a şapte secole (250-900), perioadă din care provin construcţiile la scară mare, inscripţiile monumentale şi dezvoltarea artistică.
Secolul al IX-lea a adus cu sine şi începutul declinului pentru oraşele din zonele sudice, precum Tikal, Copan, Calakmul. Cauzele declinului sunt încă discutate: suprapopularea invazii, revolta ţăranilor, prăbuşirea rutelor de comerţ, o secetă de două sute de ani. Totuşi, oraşele mayaşe din nord au continuat să se dezvolte, însă  odată cu declinul dinastiilor conducătoare s-au  transformat în oraşe concurente.
Civilizaţia mayaşă era formată din mici regate, aşa că spaniolii colonizatorii nu au avut o misiune prea uşoară. Au fost nevoiţi să cucerească fiecare regat  în parte şi au avut nevoie de nu mai puţin de 170 de ani până să deţină controlul asupra teritoriilor maya. Ultimul stat maya a fost subjugat de spanioli în 1697.

Oraşele mayaşe
Oraşele erau centre religioase şi administrative. În centrul lor se găseau pieţe largi, care funcţionau ca loc de adunare pentru mayaşi. De jur împrejurul pieţelor tronau clădirile conducătorilor şi cele cu scop religios: acropolele regale, templele-piramidă, iar în apropiere - curţile pentru petrecere. Urmau apoi construcţiile mai modeste, templele mici, altarele individuale. Trebuie menţionat că la construirea oricărui templu, modest sau impunător, se ţinea seama de direcţia în care erau orientate, astfel încât să se încadreze în astronomia Maya.
Marile oraşe adăposteau o populaţie numeroasă. De exemplu, Tikal avea peste 50.000 locuitori în anul 600 Î. Hr, iar densitatea populaţiei era în medie mai mare decât a multor oraşe europene din acea perioadă. Tikal este, de altfel, şi cel mai impunător sit maya şi uimeşte cu Templul marelui jaguaer (anul 700 î Hr), templul măştilor (699î Hr.) şi acropola de nord. În inima templului Marelui jaguar se găseşte mormântul unui mare preot, alături de care sunt înmormântate sute de ofrande.

Temple-piramide, palate
Au câştigat lupta cu timpul, au învins secolele. Construcţiile mayaşe. Templele-piramide sunt cea mai izbitoare construcţie a oraşelor maya. Aveau una sau mai multe camere, dar acestea erau atât de mici încât se crede că erau folosite doar pentru ceremonii şi nu pentru uz public; piramidele erau locuri de veci pentru conducători.
Dominau prin înălţime clădirile înconjurătoare, iar această înălţime era dată şi de templele care se găseau în vârful lor. Adeseori, pe acoperişul templelor erau reprezentate figurile conducătorilor, lucru de înţeles având în vedere că doar aceste construcţii depăşeau în înălţime jungla, iar imaginele conducătorilor puteau fi văzute astfel de la mari distanţe.
Şi piramidele mai uimesc prin ceva: se pare că erau remodelate şi reconstruite frecvent. S-a crezut că reconstrucţiile se făceau odată la 50 de ani, dar se pare că aceste faze erau totuşi legate de schimbarea conducătorilor. De exemplu, se crede că acropola de nord de la Tikal a fost construită şi reconstruită timp de 1500 de ani.
Dintre templele-piramidă mayaşe se distinge cel al vrăjitorului de la Uxmal, care are o formă neobişnuită şi a fost construit pe o platformă ovală. Legenda spune că a fost ridicat într-o singură noapte de un copil care a devenit conducătorul oraşului; în realitate, un asemenea templu se ridica în aproximativ 300 de ani mai ales că este format din cinci construcţii aşezate una deasupra celeilalte.
În ceea ce priveşte palatele, unii susţin că acestea ar fi fost mai degrabă locuite de călugării (camerele mici conduc la această ipoteză), iar familia regală ar fi locuit în construcţii ce nu au supravieţuit timpului. Oricum nobilii se bucurau de curţi interioare şi băi. Deşi unele regiuni mayaşe erau secetoase, oraşe precum Tikal aveau rezervoare mari cu apă pentru timp de secetă.
Mayaşii au u ridicat clădiri impunătoare şi aveau sistememe matematice şi astronomicie avansate, o cultură avansată, dar capitolul tehnologie a fost unul mai sărac pentru această civilizaţie, aşa că orice construcţii a cerut o forţă umană impresionantă.
*Mai multe despre civilizaţia maya vom afla săptămna viitoare, în Descoperă lumea cu Tribuna.

* Din punct de vedere politic, civilizaţia maya era formată din mici regate, care adeseori cuprindeau doar oraşul capitală şi câteva oraşe mai mici. Existau bineînţeles şi regate care uneau teritorii mari şi patronau organizări politice de mici dimensiuni.
* Cele mai cunoscute oraşe maya: în sud - Tikal, Palenque, Copán şi Calakmul, în nord - Chichen Itza, Uxmal, Edzná şi Coba.
* Templul marelui jaguar de la Tikal măsoară aproximativ 44 metri, şi nouă etaje de scări, cifra 9 putând simboliza cei nouă zei al nopţii din mitologia maya.
*Cel mai mare palat maya este cel de Cancun şi a fost construit în jurul anului 770 D Hr. Palatul avea o suprafaţă de 23.000 metri pătraţi şi 200 camere. Existau 2 curţi interioare, dar nu s-au descoperit urme ale temple mari, ceea ce conduce la ideea că locuitorii oraşului îşi venerau morţii în muntele din apropiere.