duminică, 23 decembrie 2012

Ce poate nu știam despre Crăcun... (II)

Crăciunul la români

Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare, creştinii respectă Postul Crăciunului, când nu consumă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce precede Crăciunul, după care pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Bucatele tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe (mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.

 *Obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun către cei dragi a fost iniţiat de către Sir Henry Cole din Anglia în anul 1843, iar prima felicitare a fost concepută de către J.C.Horsley. Primul model a reuşit să fie vândut în 1000 de copii.
*În 1834, cartea lui Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apăruta cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes.
*În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, în 1836.
*Figura lui Moş Crăciun a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.
* Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datorează desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare că ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.
*Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar bătrânelul are nevoie de reni care să-i tragă sania încărcată cu daruri.
*Cel mai celebru ren al lui Moş Crăciun este Rudolf, conducătorul celorlalţi opt: Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Aceste nume au fost date de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu