Naşterea Domnului este cea mai importantă sărbătoare creştină, iar luna
decembrie a devenit, mulţumită acestei sărbători, cea mai festivă lună a
anului. Chiar dacă nu toţi locuitorii planetei sunt creştini, Crăciunul
este sărbătorit pretutindeni, iar tradiţiile popoarelor lumii sunt cu
atât mai frumoase, cu cât sunt mai diverse.
La Betleem colo-n jos/ S-a născut Domnul Hristos
Micul orăşel e înţesat de decoraţiuni, dar dacă ajungi aici, frumuseţea lor trece pe locul doi, pentru că toţi cei care vin, de Crăciun, la Betleem, au ca primă ţintă Biserica Naşterii Domnului. Localitatea în care Pruncul Iisus s-a născut în urmă cu două milenii e loc de pelerinaj pentru mii de creştini la fiecare Crăciun, aşa că luminile oraşului şi bradul din Piaţa Manger sunt eclipsate de cenuşia biserică din piatră. Crăciunul la Betleem e unul al procesiunilor religioase, e unul sărbătorit printr-o rugăciune spusă lână steaua de argint care marchează exact locul Naşterii Pruncului Hristos. Steaua se găseşte în peştera de dedesubtul bisericii şi este străjuită de cincisprezece candele care ard în permanenţă. Dintre acestea, şase apartin grecilor, cinci - armenilor şi patru- latinilor. Grota este cinstită ca loc al Naşterii lui Hristos încă din secolul al II-lea.
Sărbătoarea nr. 1 la americani
La americani, sărbătoarea Crăciunului diferă între diversele zone ale vastei ţări, datorită marelui număr de naţionalităţi ce trăiesc aici. Spre exemplu, în Pennsylvania, unii credincioşi construiesc un mic peisaj, numit „putz”, în timp ce în acelaşi stat, locuitorii de naţionalitate germană primesc daruri de la un anume ”Belsnickle”.
Emigranţii europeni au adus cu ei numeroase obiceiuri în America, între care şi acela ca de Crăciun să tragă focuri de armă şi să lanseze artificii. În Hawaii, aceste obiceiuri încă se mai practică sub cerul senin, la venirea Moşului cu barca, iar cina din seara de Crăciun se ia sub cerul liber.
În Alaska, copiii americani se plimbă cu o sanie trasă de cai îmbodobită cu stele, ei cântă colinde şi sunt invitaţi să mănânce în casele oamenilor pe care îi colindă. În Washington, americanii au parte de un imens brad împodobit cu sute de beculeţe, iar la ceremonia inaugurării participă însuşi preşedintele ţării.
De Crăciun, în New Orleans, un taur este plimbat pe străzile oraşului, având clopoţei pe coarne, în timp pentru copiii califonieni, Moş Crăciun îşi face apariţia pe o placă de surf.
În Colorado, o stea imensă este plasată pe munte, ea putând fi văzută de la mulţi kilometri distanţă, iar în Bethlehem, Pennsylvania, o stea luminoasă este aprinsă încă de la începutul lunii decembrie.
De departe, polonezii stabiliţi în SUA au unul dintre cele mai frumoase obiceiuri de Crăciun: ei presară fân în casă şi sub faţa de masă pentru a simula locul în care a fost născut Iisus. De asemnea, ei pun două locuri în plus la masă, în cazul în care Sfânta Maria şi Iisus ar veni să cineze cu ei.
Americanii rămân primii şi când vine vorba de bucatele tradiţionale de Crăciun. Pentru ei, masa tradiţională constă în curcan la cuptor cu legume şi sos, iar drept desert plăcinte cu fructe şi budincă cu brandy.
Crăciun la 40 grade Celsius
De Crăciun, australienii nu au parte nici de oameni de zăpadă, nici de plimbări cu sania, pentru că sărbătoarea Naşterii Domnului e celebrată în lunile de vară, când termometrul sare adeseori de 40 grade Celsius. Totuşi, australienii nu uită să-şi decoreze casele cu sute de beculeţe şi nu uită să împodobească bradul. Şi concertele de colinde la lumina lumânărilor sunt o tradiţie bine încetăţenită pe continentul australian dar, surprinzător poate pentru noi, acestea au loc pe plajă sau pe spaţii verzi.
Şi cum zăpadă nu există, Moşul renunţă la sanie şi, în multe oraşe din Australia, el vine cu maşina pompierilor, colindă străzile oraşelor şi împarte bomboane copiilor care vin să-l întâlnească. Temperaturile ridicate mai modifică puţin tradiţia, aşa că australieni au renunţat la curcanul fierbinte, în favoarea celui rece şi a salatelor, iar tradiţionala budincă e servită cu îngheţată.
În Australia, Crăciunul mai are o constantă: plantele de Crăciun, dintre care cele mai faimoase sunt clopoţeii, orhideea şi un arbust, care poate atinge nu mai puţin de zece metri înălţime.
Finlanda - ţara lui Moş Crăciun
Crăciunul finlandezilor păstrează un obicei vechi de peste 600 de ani. Pe 24 decembrie, la ora 12 fix, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă "pacea de Crăciun", ceea ce înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Imediat după ora 12, finlandezii se grăbesc să asculte o rostire şi cântă imnul naţional în haine de sărbătoare. În faţa fiecărei catedrale, un pom de Crăciun de 30-40 de metri este împodobit an de an.
După-amiază, în Finlanda se aprind lumânări în cimitire, iar seara, în familiile cu copii, Moş Crăciun soseşte cu multe cadouri.
Nici finlandezii nu uită să se desfete de Crăciun cu cele mai gustoase bucate, între care şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat şi orezul care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează, spun finlandezii.
În 25 decembrie, conform obiceiului, finlandezii mănâncă un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un proces îndelungat şi merg în zori la slujbe religioase. Cea de-a doua zi de Crăciun este dedicată vizitelor.
Dun Che Lao Rene, aşteptat în China
Crăciunul trecea neobservat în oraşele din China în urmă cu douăzeci de ani, dar acum, atmosfera sărbătorească e vizibilă mai peste tot. Chinezii îşi decorează casele, gătesc mâncăruri speciale, se pregătesc să-şi viziteze prietenii, iar copiii îl aşteaptă pe Moşul numit Dun Che Lao Ren.
Atmosfera sărbătorească şi festivismului Crăciunului au fost importante de chinezi, dar sărbătoarea nu are semnficaţii religioase decât pentru puţinii creştini care locuiesc aici. Aceştia îşi decorează casele cu lanterne confecţionate din hârtie şi împodobesc “bradul luminii” cu lanterne din hârtie, cu lanţuri şi flori, confecţionate tot din hârtie. Şi pentru că cei mai mulţi dintre ei sunt catolici, la miezul nopţii iau parte la o mesă specială.
Raţă la cuptor, o tradiţie englezească
Copiii englezi îşi primesc cadoul în data de 25 decembrie, şi nu în seara de 24, ca restul copiilor. La ei, Moşul ajunge mai târziu pentru că are nevoie de timp pentru a citi scrisorile puse în ajun în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosetuţe speciale. Dimineaţa, în locul scrisorilor, Moş Crăciun lasă cadourile.
Tot în ziua de Crăciun, familiile engleze se adună la o masă festivă din care nu lipsesc curcanul cu castane, raţa coaptă la cuptor şi binecunoscuta budincă de prune. Mult timp, în ajunul Crăciunului, englezii mâncau doar raţă la cuptor, un obicei ce datează din 1588, când, conform legendei, de Crăciun, Elisabeta I servea raţă la cuptor când a primit vestea că armata engleză a învins Armada Spaniola. Tot tradiţiei Crăciunului englezesc îi aparţine şi pacheţelul-surpriză numit cracker, care este împărţit la servirea budincii de Crăciun.
Feliz Natal… din Brazilia
Brazilia e ţara unde se întâlnesc mai multe popoare, dar cum a fost o colonie portugheză şi a avut parte şi de destui imigranţi, multe dintre obiceiurile de Crăciun sunt europene. Astfel, Crăciunul aşază pe mesele brazilienilor mâncăruri caracteristice nemţilor, italienilor, portughezilor, spaniolilor. Şi deşi e cald, din meniul de sărbători nu lipseşte curcanul fierbinte, garnisit cu legume şi orez colorat. Pentru copii însă totul este eclipsat de apariţia lui Papai Noel, Moş Crăciunul brazilienilor care în tradiţia locală a renunţat la hainele groase şi e îmbărcat în mătase, ca să suporte mai uşor căldura.
De Crăciun, în sudul Braziliei, bisericile, casele şi magazinele au un nou locatar: Presépio, un decor care recreează cadrul Naşteri Domnului. Nordici se laudă, în schimb, cu Los Pastores, o piesă din folclorul popular ale cărui personaje principale sunt trei păstoriţe şi o ţigancă, ce încearcă să-l fure pe Pruncul nou-născut.
Şi brazilienii mai o tradiţie: amigo secreto. E un joc la care participă membrii unei familii şi prietenii: la început de decembrie fiecare dintre ei îşi scrie numele pe o bucată de hârtie şi din grămada astfel adunată fiecare ia o altă hârtiuţă. Schimburi de scrisori semnate cu pseudonim sau “apelidos” au loc pe tot parcursul lunii, iar de Crăciun identităţile se deconspiră şi fiecare îşi primeşte cadoul.
Copaci de mango şi bananieri, împodobiţi în India
Deşi majoritatea populaţiei este de religie hindusă sau musulmană, Crăciunul este sărbătorit cu mare fast în India, unde această sărbătoare este considerată o zi naţională, iar oamenii, indiferent de religie, se bucură de aceasta zi deosebită. Este foarte interesant că în India, Crăciunul este sărbătorit diferit în funcţie de zonă. Astfel, Crăciunul din partea de Est diferă foarte mult de stilul în care este sărbătorit cel din Sud.
În general creştinii, care locuiesc în majoritate la câmpie, îmbodobesc bananierii şi copacii mango, unii dintre ei împodobind casa cu frunze de mango. În alte zone, indienii agaţă un fel de lampadar din lut la geamuri şi la acoperişul caselor.În timpul sărbătorilor de Crăciun în India, bisericile sunt împodobite cu lumânări pentru slujbă, una dintre cele mai festive provincii pentru Crăciun este Goa.
De altfel, nu doar localnicii se bucura de Crăciun în diferite feluri, dar şi turiştii vin în India pentru a experimenta un Crăciun exotic şi diferit faţă de cel european sau american. În hotelurile de lux, brazi scumpi sunt îmbodobiţi cu globuri, jucării de plastic şi beculeţe, iar cel mai frumos moment al zilei este seara, când luminiţele iluminează apusul.
Crăciun în Emiratele Arabe?!
Dacă te afli în Emiratele Arabe Unite şi vrei să simţi atmosfera Crăciunului, e mai bine să te îndrepţi spre unul dintre marile hoteluri, unde petrecerile ocazionate de Crăciun nu lipsesc. În rest, 25 decembrie nu prea are nimic deosebit faţă de o zi obişnuită: într-o ţară musulmană, sărbătoarea creştinilor nu este celebrată. Şi totuşi, să nu vă miraţi prea tare, dacă la uşă vă bat câţiva europeni ce au plecat la colindat.
În rest, sunt puţini florarii care vând brazi de Crăciun, majoritatea din plastic, şi puţine sunt magazinele ce vând felicitări de Crăciun. Aşa că nici Moşul nu vine oriunde şi oricum, ci doar la petreceri private. În Arabia, Crăciunul e tăcut.
Nebunia cadourilor la Tokyo
Crăciunul a fost “adus” în Japonia de către misionari şi, timp de mulţi ani, singurii care au sărbătorit Crăciunul, au fost doar creştinii din ţara tehnologiei. Acum, însă, sărbătorile de iarnă în Japonia sunt pline de semnificaţii, iar ideea de schimb de cadouri a prins extrem de bine în rândul japonezilor, care au transformat sărbătoarea creştină într-o imensă afacere.
Japonezii au împrumutat majoritatea obiceiurilor americane - schimbă cadouri, la masa de Crăciun servesc friptură de curcan, îşi decorează casele cu instalaţii luminoase, îşi cumpără brazi şi ascultă colinde americane. Aici există şi un fel de preot numit Hoteiosho care pare să-l înlocuiacă pe bine-cunoscutul Moş Craciun şi care apare ca un bătrânel care ţine în spate un sac voluminos. Despre Hoteiosho se mai spune că are ochi la ceafă şi că vede tot şi, de aceea, copiii sunt foarte cuminţi şi ascultători. Chiar şi povestea pruncului Iisus i-a fascinat pe copiii japonezi, mai ales că ei iubesc tot ce are legătură cu bebeluşii.
La Betleem colo-n jos/ S-a născut Domnul Hristos
Micul orăşel e înţesat de decoraţiuni, dar dacă ajungi aici, frumuseţea lor trece pe locul doi, pentru că toţi cei care vin, de Crăciun, la Betleem, au ca primă ţintă Biserica Naşterii Domnului. Localitatea în care Pruncul Iisus s-a născut în urmă cu două milenii e loc de pelerinaj pentru mii de creştini la fiecare Crăciun, aşa că luminile oraşului şi bradul din Piaţa Manger sunt eclipsate de cenuşia biserică din piatră. Crăciunul la Betleem e unul al procesiunilor religioase, e unul sărbătorit printr-o rugăciune spusă lână steaua de argint care marchează exact locul Naşterii Pruncului Hristos. Steaua se găseşte în peştera de dedesubtul bisericii şi este străjuită de cincisprezece candele care ard în permanenţă. Dintre acestea, şase apartin grecilor, cinci - armenilor şi patru- latinilor. Grota este cinstită ca loc al Naşterii lui Hristos încă din secolul al II-lea.
Sărbătoarea nr. 1 la americani
La americani, sărbătoarea Crăciunului diferă între diversele zone ale vastei ţări, datorită marelui număr de naţionalităţi ce trăiesc aici. Spre exemplu, în Pennsylvania, unii credincioşi construiesc un mic peisaj, numit „putz”, în timp ce în acelaşi stat, locuitorii de naţionalitate germană primesc daruri de la un anume ”Belsnickle”.
Emigranţii europeni au adus cu ei numeroase obiceiuri în America, între care şi acela ca de Crăciun să tragă focuri de armă şi să lanseze artificii. În Hawaii, aceste obiceiuri încă se mai practică sub cerul senin, la venirea Moşului cu barca, iar cina din seara de Crăciun se ia sub cerul liber.
În Alaska, copiii americani se plimbă cu o sanie trasă de cai îmbodobită cu stele, ei cântă colinde şi sunt invitaţi să mănânce în casele oamenilor pe care îi colindă. În Washington, americanii au parte de un imens brad împodobit cu sute de beculeţe, iar la ceremonia inaugurării participă însuşi preşedintele ţării.
De Crăciun, în New Orleans, un taur este plimbat pe străzile oraşului, având clopoţei pe coarne, în timp pentru copiii califonieni, Moş Crăciun îşi face apariţia pe o placă de surf.
În Colorado, o stea imensă este plasată pe munte, ea putând fi văzută de la mulţi kilometri distanţă, iar în Bethlehem, Pennsylvania, o stea luminoasă este aprinsă încă de la începutul lunii decembrie.
De departe, polonezii stabiliţi în SUA au unul dintre cele mai frumoase obiceiuri de Crăciun: ei presară fân în casă şi sub faţa de masă pentru a simula locul în care a fost născut Iisus. De asemnea, ei pun două locuri în plus la masă, în cazul în care Sfânta Maria şi Iisus ar veni să cineze cu ei.
Americanii rămân primii şi când vine vorba de bucatele tradiţionale de Crăciun. Pentru ei, masa tradiţională constă în curcan la cuptor cu legume şi sos, iar drept desert plăcinte cu fructe şi budincă cu brandy.
Crăciun la 40 grade Celsius
De Crăciun, australienii nu au parte nici de oameni de zăpadă, nici de plimbări cu sania, pentru că sărbătoarea Naşterii Domnului e celebrată în lunile de vară, când termometrul sare adeseori de 40 grade Celsius. Totuşi, australienii nu uită să-şi decoreze casele cu sute de beculeţe şi nu uită să împodobească bradul. Şi concertele de colinde la lumina lumânărilor sunt o tradiţie bine încetăţenită pe continentul australian dar, surprinzător poate pentru noi, acestea au loc pe plajă sau pe spaţii verzi.
Şi cum zăpadă nu există, Moşul renunţă la sanie şi, în multe oraşe din Australia, el vine cu maşina pompierilor, colindă străzile oraşelor şi împarte bomboane copiilor care vin să-l întâlnească. Temperaturile ridicate mai modifică puţin tradiţia, aşa că australieni au renunţat la curcanul fierbinte, în favoarea celui rece şi a salatelor, iar tradiţionala budincă e servită cu îngheţată.
În Australia, Crăciunul mai are o constantă: plantele de Crăciun, dintre care cele mai faimoase sunt clopoţeii, orhideea şi un arbust, care poate atinge nu mai puţin de zece metri înălţime.
Finlanda - ţara lui Moş Crăciun
Crăciunul finlandezilor păstrează un obicei vechi de peste 600 de ani. Pe 24 decembrie, la ora 12 fix, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă "pacea de Crăciun", ceea ce înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Imediat după ora 12, finlandezii se grăbesc să asculte o rostire şi cântă imnul naţional în haine de sărbătoare. În faţa fiecărei catedrale, un pom de Crăciun de 30-40 de metri este împodobit an de an.
După-amiază, în Finlanda se aprind lumânări în cimitire, iar seara, în familiile cu copii, Moş Crăciun soseşte cu multe cadouri.
Nici finlandezii nu uită să se desfete de Crăciun cu cele mai gustoase bucate, între care şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat şi orezul care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează, spun finlandezii.
În 25 decembrie, conform obiceiului, finlandezii mănâncă un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un proces îndelungat şi merg în zori la slujbe religioase. Cea de-a doua zi de Crăciun este dedicată vizitelor.
Dun Che Lao Rene, aşteptat în China
Crăciunul trecea neobservat în oraşele din China în urmă cu douăzeci de ani, dar acum, atmosfera sărbătorească e vizibilă mai peste tot. Chinezii îşi decorează casele, gătesc mâncăruri speciale, se pregătesc să-şi viziteze prietenii, iar copiii îl aşteaptă pe Moşul numit Dun Che Lao Ren.
Atmosfera sărbătorească şi festivismului Crăciunului au fost importante de chinezi, dar sărbătoarea nu are semnficaţii religioase decât pentru puţinii creştini care locuiesc aici. Aceştia îşi decorează casele cu lanterne confecţionate din hârtie şi împodobesc “bradul luminii” cu lanterne din hârtie, cu lanţuri şi flori, confecţionate tot din hârtie. Şi pentru că cei mai mulţi dintre ei sunt catolici, la miezul nopţii iau parte la o mesă specială.
Raţă la cuptor, o tradiţie englezească
Copiii englezi îşi primesc cadoul în data de 25 decembrie, şi nu în seara de 24, ca restul copiilor. La ei, Moşul ajunge mai târziu pentru că are nevoie de timp pentru a citi scrisorile puse în ajun în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosetuţe speciale. Dimineaţa, în locul scrisorilor, Moş Crăciun lasă cadourile.
Tot în ziua de Crăciun, familiile engleze se adună la o masă festivă din care nu lipsesc curcanul cu castane, raţa coaptă la cuptor şi binecunoscuta budincă de prune. Mult timp, în ajunul Crăciunului, englezii mâncau doar raţă la cuptor, un obicei ce datează din 1588, când, conform legendei, de Crăciun, Elisabeta I servea raţă la cuptor când a primit vestea că armata engleză a învins Armada Spaniola. Tot tradiţiei Crăciunului englezesc îi aparţine şi pacheţelul-surpriză numit cracker, care este împărţit la servirea budincii de Crăciun.
Feliz Natal… din Brazilia
Brazilia e ţara unde se întâlnesc mai multe popoare, dar cum a fost o colonie portugheză şi a avut parte şi de destui imigranţi, multe dintre obiceiurile de Crăciun sunt europene. Astfel, Crăciunul aşază pe mesele brazilienilor mâncăruri caracteristice nemţilor, italienilor, portughezilor, spaniolilor. Şi deşi e cald, din meniul de sărbători nu lipseşte curcanul fierbinte, garnisit cu legume şi orez colorat. Pentru copii însă totul este eclipsat de apariţia lui Papai Noel, Moş Crăciunul brazilienilor care în tradiţia locală a renunţat la hainele groase şi e îmbărcat în mătase, ca să suporte mai uşor căldura.
De Crăciun, în sudul Braziliei, bisericile, casele şi magazinele au un nou locatar: Presépio, un decor care recreează cadrul Naşteri Domnului. Nordici se laudă, în schimb, cu Los Pastores, o piesă din folclorul popular ale cărui personaje principale sunt trei păstoriţe şi o ţigancă, ce încearcă să-l fure pe Pruncul nou-născut.
Şi brazilienii mai o tradiţie: amigo secreto. E un joc la care participă membrii unei familii şi prietenii: la început de decembrie fiecare dintre ei îşi scrie numele pe o bucată de hârtie şi din grămada astfel adunată fiecare ia o altă hârtiuţă. Schimburi de scrisori semnate cu pseudonim sau “apelidos” au loc pe tot parcursul lunii, iar de Crăciun identităţile se deconspiră şi fiecare îşi primeşte cadoul.
Copaci de mango şi bananieri, împodobiţi în India
Deşi majoritatea populaţiei este de religie hindusă sau musulmană, Crăciunul este sărbătorit cu mare fast în India, unde această sărbătoare este considerată o zi naţională, iar oamenii, indiferent de religie, se bucură de aceasta zi deosebită. Este foarte interesant că în India, Crăciunul este sărbătorit diferit în funcţie de zonă. Astfel, Crăciunul din partea de Est diferă foarte mult de stilul în care este sărbătorit cel din Sud.
În general creştinii, care locuiesc în majoritate la câmpie, îmbodobesc bananierii şi copacii mango, unii dintre ei împodobind casa cu frunze de mango. În alte zone, indienii agaţă un fel de lampadar din lut la geamuri şi la acoperişul caselor.În timpul sărbătorilor de Crăciun în India, bisericile sunt împodobite cu lumânări pentru slujbă, una dintre cele mai festive provincii pentru Crăciun este Goa.
De altfel, nu doar localnicii se bucura de Crăciun în diferite feluri, dar şi turiştii vin în India pentru a experimenta un Crăciun exotic şi diferit faţă de cel european sau american. În hotelurile de lux, brazi scumpi sunt îmbodobiţi cu globuri, jucării de plastic şi beculeţe, iar cel mai frumos moment al zilei este seara, când luminiţele iluminează apusul.
Crăciun în Emiratele Arabe?!
Dacă te afli în Emiratele Arabe Unite şi vrei să simţi atmosfera Crăciunului, e mai bine să te îndrepţi spre unul dintre marile hoteluri, unde petrecerile ocazionate de Crăciun nu lipsesc. În rest, 25 decembrie nu prea are nimic deosebit faţă de o zi obişnuită: într-o ţară musulmană, sărbătoarea creştinilor nu este celebrată. Şi totuşi, să nu vă miraţi prea tare, dacă la uşă vă bat câţiva europeni ce au plecat la colindat.
În rest, sunt puţini florarii care vând brazi de Crăciun, majoritatea din plastic, şi puţine sunt magazinele ce vând felicitări de Crăciun. Aşa că nici Moşul nu vine oriunde şi oricum, ci doar la petreceri private. În Arabia, Crăciunul e tăcut.
Nebunia cadourilor la Tokyo
Crăciunul a fost “adus” în Japonia de către misionari şi, timp de mulţi ani, singurii care au sărbătorit Crăciunul, au fost doar creştinii din ţara tehnologiei. Acum, însă, sărbătorile de iarnă în Japonia sunt pline de semnificaţii, iar ideea de schimb de cadouri a prins extrem de bine în rândul japonezilor, care au transformat sărbătoarea creştină într-o imensă afacere.
Japonezii au împrumutat majoritatea obiceiurilor americane - schimbă cadouri, la masa de Crăciun servesc friptură de curcan, îşi decorează casele cu instalaţii luminoase, îşi cumpără brazi şi ascultă colinde americane. Aici există şi un fel de preot numit Hoteiosho care pare să-l înlocuiacă pe bine-cunoscutul Moş Craciun şi care apare ca un bătrânel care ţine în spate un sac voluminos. Despre Hoteiosho se mai spune că are ochi la ceafă şi că vede tot şi, de aceea, copiii sunt foarte cuminţi şi ascultători. Chiar şi povestea pruncului Iisus i-a fascinat pe copiii japonezi, mai ales că ei iubesc tot ce are legătură cu bebeluşii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu