Civilizaţia Maya (II)

La început erau nomazi, dar în jurul anului 2500 î. Hr. au început să cultive pământul cu porumb, fasole, tabac. Au curăţat porţiuni din junglă, au terasat versanţi ai munţilor. Au trecut de la comunităţile mici de fermieri la regate complexe, au descoperit modalităţi de colectare a apei, au ridicat temple, observatoare astronomice, au pus bazele culturii maya. Au pus la punct un sistem complex de scriere cu peste 1000 de glife, au dezvoltat calendare, concepţii religioase politeiste. Civilizaţia Maya. O civilizaţie care are astăzi 6 milioane de urmaşi.

 La vremea apogeului ei (anii 250-900) era una dintre civilizaţiile cele mai dens populate şi mai dinamice din punct de vedere cultural. Arta maya este considerată de mulţi ca fiind cea mai sofisticată şi mai frumoasă din Lumea Nouă antică. Reliefurile şi desenele demonstrează graţia şi observaţia acută. Albastrul de maya este celebru şi el: a supravieţuit secolelor la Bonampak, Tajin, Jaina. Şi încă ceva: maya e una dintre puţinele civilizaţii ai cărei artişti şi-au pus numele pe opreă.  

O mie de glife
 Sistemul de scriere folosit de civilizaţia Maya este singurul asemenea sistem cunoscut al lumii pre-columbiene care reuşea să reprezinte complet limba vorbită. Pentru a scrie, mayaşii combinau simboluri fonice cu logograme şi se estimează că ei au creat peste o mie de glife, deşi, în mod curent într-o anumită perioadă, se foloseau "doar" vreo 500. Din păcate, după cucerirea spaniolilor, ştiinţa acestei scrierii s-a pierdut încet-încet, iar cultura maya a mai avut de suferit o lovitură: codicele descoperite au fost arse de spanioli. Doar trei codice au rămas: descifrarea lor nu a fost uşoară, dar progrese majore s-au semnalat după 1950-1970, şi astfel, în prezent, cercetătorii pot înţelege majoritatea textelor maya. Până acum, peste 10.000asemenea texte au fost descoperite: cele mai multe sunt inscripţionate pe monumente din piatră şi pe ceramică. Cu ce scriau mayaşii? Foloseau pensule confecţionate din păr de animale, iar scrisul era negru cu roşu. Oricum, trebuie spus că nu toţi nobilii cunoşteau scrierea, dar regii - da. Scrisul era considerat şi o unealtă de propagandă, aşa că inscripţiile de pe pietre pun conducătorii în cea mai favorabilă lumină şi, de asemenea, consemnează dinastii, războaie, dar dau şi detalii despre femeile mayaşe. Şi încă ceva: glifele se citeau de la stânga la dreapta şi de sus în jos. În schimb, cifrele erau scrise de jos în sus, iar sistemul matematic dezvoltat le permitea chiar şi mayaşilor needucaţi să poate face scăderi sau adunări, în scopuri comerciale.

166 de zei
Se cunosc destul de puţine lucruri despre panteonul maya, dar se pare că vechea civilizaţie diviniza cel puţin 166 de zei numiţi. Deasupra tutoror se găsea Itzamna, inventatorul scrisului, patronul artelor şi ştiinţelor. Soţia lui, Ix Chel, era protectoarea medicinei, a naşterii şi a Lunii. Pentru mayaşi, lumea avea trei planuri: lumea de sub pământ, cerul şi pământul. Existau 13 zei în cer, câte unul pentru fiecare strat, şi alţi 9- sub pământ. Lumea de sub pământ era dominată de zeii morţii şi putrefacţiei, iar Soarele şi Itzamna se găseau în cer. Pentru  mayaşi, cerul nopţii era o fereastră prin care se vedeau toate lucrurile supranaturale şi, mai mult, era locul unde cele trei lumi se întâlneau. De credinţele mayaşe se legau şi sacrificiile umane pe care aceştia le practicau, iar cei aleşi pentru sacrificare erau prizonieri, sclavi şi mai ales copii, având în vedere că aceştia erau consideraţi puri. Nu lipsea nici automutilarea şi nici ceremoniile publice prin care regii şi nobilii erau transformaţi în zei, prin intermediul transelor. Concepţiile religioase determinau şi modalitatea de îngropare a morţilor: săracii erau îngropaţi sub propriile case, marii nobili erau încineraţi, iar uneori mumificaţi. După moarte, regii ajungeau în lumea de jos, dar pentru că aveau puteri supranaturale se renăşteau în cer şi deveneau zei.

 Calendare
Ceremoniile religioase mayaşe erau strâns legate de ciclurile celeste şi terestre observate de mayaşi. Preoţii aveau sarcina de a interpreta aceste cicluri şi de a da profeţii legate de viitor. Două calendare prezentau o mare importanţă pentru mayaşi. Primul, numit Tzolkin, număra 260 de zile şi avea luni de 20 de zile, acesta ar putea fi cel mai vechi calendar existent. El se foloseşte încă în anumite comunităţi mayaşe de pe înălţimile Guatemalei. Calendarul Tzolkin era combinat cu un altul de 365 zile, numit Haab. Nici unul dintre cele două calendare nu număra anii, dar se suprapuneau exact odată la 52 de ani, aşa că această perioadă de 52 ani avea aceeaşi semnificaţie ca un secol pentru noi şi era numită haab. Obţinerea haaburilor era satisfăcatoare pentru a diferenţia perioadele, mai ales că o combinaţie revenea la 52 de ani, adică la o perioadă de timp mai mare decât speranţa de viaţă a mayaşilor. De remarcat e faptul că terminarea haaburilor era marcată prin ridicarea de monumente, iar un exemplu ar fi piramidele gemene Tikal şi Zaxha. Fiecare zi din calendarul Tzolkin era patronată de un spirit care influenţa evenimentele, aşa că după ziua de naştere a unui copil, mayaşii îi determinau caracterul sau destinul. Ultimele cinci zile erau nenumite şi erau considerate ca fiind foarte periculoaser, iar în acest răstimp mayaşii nu-şi părăseau casele.

* În prezent, maya numără în jur de şase milioane de urmaşi, cele mai mari grupuri găsindu-se în nordului statului Peru. Pentru cercetători, cel mai important grup maya se găseşte în Lacandon: grupul de aici nu a fost creştinat şi se crede că ei practică o variantă a vechii religii maya. În anii 50, mayaşii din Lacandon vânau încă folosind arcuri şi săgeţi. * Limbile maya vorbite astăzi derivă din proto-maya şi se crede că îşi au rădăcinile cu cel puţin 5000 ani în urmă..