Alaska, pământul pe care americanii l–au cumpărat cu 7,2 milioane de dolari

Întinderi nesfârşite şi niciun om nu–ţi răsare în cale. În rest, un frig care îţi îngheaţă sângele în vine că doar afară sunt şi –50 grade. Şi totuşi Statele Unite ale Americii au plătit 7,2 milioane de dolari pentru a stăpâni aceste locuri. Se întâmpla în urmă cu 145 de ani, când Alaska devenea teritoriu american.

E cel mai întins stat al SUA cu ai săi 1.518.800 kilometri pătraţi şi depăşeşte de două ori în Texasul, al doilea stat ca mărime. Şi Alaska mai stabileşte un record: al celei mai lungii linii de coastă. La capitolul populaţie, lucrurile nu stau la fel: cu aproximativ 725.000 de locuitori, Alaska se numără printre cele mai slab populate state americane. Jumătate dintre locuitori trăiesc în aria metropolitană Anchorage, a celui mai  mare oraş din provincie, şi nici nu e de mirare având în vedere faptul că aici clima nu e tocmai prietenoasă. E drept că vara, în interiorul statului, temperaturile se apropie de 30 grade Celsius, dar iarna mercurul din termometre coboară până la -51 grade Celsius, ba chiar la -62,2 grade Celsius,  cum s-a întâmplat la Prospect Creek, în 23 ianuarie 1971. Cu toate acestea şi cu toate că Alaska era considerată un pământ al sălbăticiunii, americanii au plătit bani grei în urmă cu un secol şi jumătate.

De la indigeni la colonizatori
Povestea cuceririi Alaskăi de către om începe cândva în Paleolitic, în urmă cu 50.000-60.000 de ani, dar date mai multe există odată cu indigenii pe care „lumea modernă” i-a întâlnit aici. Populaţia tlingit a dezvoltat o societate matriarhală în sud-estul Alaskăi, tot acolo locuind triburile haida şi tsimish, decimate de o epidemie de variolă prin ani 1860. Insulele Aleutine înseamnă şi astăzi acasă pentru aleuţi, primii nativi din Alaska exploataţi de colonizatori, iar în alte părţi ale statului îi întâlnim pe indigenii yup'ik, alutiiq, gwich’in şi pe inuiţi.
Primii colonizatori au ajuns aici, pare-se, în secolul al XVII-lea: în 1648, câteva vase din expediţia lui Simion Dzhnzov au fost aruncate de furtună pe ţărmurile Alaskăi şi au întemeiat o aşezare. Această ipoteză nu e îmbrăţişată de toţi cercetătorii, aşa că, de obicei, se spune că primul vas european a ajuns în 21 august 1723, sub conducerea lui Gvozdev; un al doilea contact european ar fi avut loc  în 1741, ca mai apoi numărul expediţiilor (făcute de ruşi şi spanioli) să crească din cauza posibilităţii de a lua piei de vidre de mare şi de a le comercializa în ţările de origine. Încet-încet au apărut şi aşezări ruseşti sau spaniole şi tot încet-încet s-a trezit şi interesul americanilor pentru acest spaţiu.

Un stat cât o vilă
O vilă de 7 milioane de dolari, cu 8 dormitoare şi 12 băi, cu vecini precum Lady Gaga şi Avril Lavagne are Rihanna în Los Angeles. Şi dacă preţul vă pare mare, să ştiţi că mult trebuie să fi părut şi în urmă cu 145 de ani achiziţia de către americani a Alaskăi, pentru suma de 7,2 milioane dolari. Se întâmpla în ziua de 30 martie 1867; atunci secretarul de stat american William H. Seward şi  Edouard Stoeckl, ambasadorul Rusiei în Statele Unite, au semnat o înţelegere prin care SUA cumpăra provincia Alaska. Şi americanii nu au mai stat pe gânduri, aşa că imediat reprezentaţii guvernului au pornit la drum spre noile posesiuni şi pe 18 octombrie 1867 s-a ridicat steagul SUA pe noul pământ. Ce au găsit americanii? Un ţinut aspru, cu climă şi relief aspru şi indigeni aspri; în consecinţă, puţini au fost cei care s-au încumetat să vină şi să locuiască aici: pe la 1869 erau doar vreo 400 de albi şi ani buni Alaska a fost condusă prin implicarea armatei.
1896 avea să fie însă anul schimbării: pe teritoriul Yukon din Canada s-a descoperit aur, iar căutătorii de metale preţioase au trecut şi în Alaska. Cu folos, cu mult folos, căci şi aici s-a găsit aur în 1899. În consecinţă, au fost întemeiate noi oraşe, iar populaţia albă a crescut vertiginos. Nici nu e de mirare, căci odată ce vestea aurului din Alaska s-a răspândit, oamenii au lăsat SUA pentru pământul îngheţat din nordul continentului. Numai din Seattle au plecat 10.000 de oameni, odată ce minerii cu saci de metal preţios şi-au făcut apariţia în port.
Şi s-a populat Alaska, dar stat în cadrul SUA a devenit foarte târziu: abia pe 3 ianuarie 1959, a semnat preşedintele Eisenhower  actul oficial prin care Alaska primea o stea pe drapelul american.

În sănii trase de câini
Printre zăpezi nu oricine şi nu orice poate răzbi. De aceea, chiar şi în zilele noastre, una dintre metodele de transport folosite pentru anumite oraşe este cea a săniilor trase de câini. Şi cum câinii au fost şi sunt un imens sprijin pentru om, au apărut şi tot soiul de competiţii, cea mai cunoscută dintre ele fiind Idatarod, cursa de 1688 km care leagă Anchorage, cel mai mare oraş din provincie, de Nome.
Idatrod a fost concepută pentru a celebra o cursă a vieţii, dusă de câini şi oameni prin zăpezi şi frig: în 1925, o epidemie de difterie a lovit oraşul Nome, cei mai afectaţi fiind copiii băştinaşilor. Medicamentele necesare nu se mai găseau în oraş, ci doar în Anchorage, la peste 1.600 km distanţă. Cum niciunul din cele două avioane nu putea zbura, medicamentele au fost trimise cu trenul, iar apoi pe o distanţă 1.085 km au fost transportate de câini şi sănii. Câinele Balto şi norvegianul Gunnar Kaaser au fost primii care au ajuns în Nome, după doar cinci zile şi jumătate de călătorie.
Iditarod a fost inaugurată în 1973 şi, în timp, s-a transformat într-o competiţie foarte căutată şi apreciată. Recordul de timp a fost stabilit în 2011 de John Baker care a străbătut distanţa, alături de câinii săi, în 8 zile, 19 ore, 46 minute şi 39 secunde..