"Brukenthal" are 400 de cărţi tipărite în urmă cu 500 de ani

Vechi de peste 500 de ani sunt cărţile tipărite, adică incunabulele, pe care Biblioteca Muzeului Naţional "Brukenthal" le adăposteşte. Şi nu sunt deloc puţine la număr, căci instituţia sibiană se laudă cu a doua colecţie ca mărime din ţară: 442 de titluri, grupate în 382 de volume.

Un sfert dintre incunabulele existente în România se găsesc în colecţiile Muzeului Naţional "Brukenthal". Altfel spus, instituţia sibiană e în top atunci când vine vorba de carte veche, căci asta este un incunabul: o carte preţioasă, tipărită în primii ani ai introducerii tiparului, adică înainte de anul 1500.  442 de titluri, grupate în 382 de volume este numărul incunabulelor pe care muzeul sibian le deţine; cu această cifră, "Brukenthal" se situează pe locul al doilea în ţară după Biblioteca Batthyaneum din Alba-Iulia.
Tipărituri de la 1469
"Opus praeclarum quarti scripti" a lui Toma de Aquino, tipărit în Mainz, în 1469, "Breviarum croaticum", din 1493, "Triomphi de Petrarca", de la 1488, "Cronicile lui Schedel", tipărit în Nürnberg la 1493, "De mirabilibus mundi" de Solinus C. Iulius, tipărit la Veneţia, 1488, "Geografia" lui Strabo, Roma, 1473, "Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân", Veneţia, 1498 - sunt câteva dintre incunabulele pe care "Brukenthal" le deţine, conform site-ului oficial al instituţiei. Şi lista ar putea continua cu "Sermones aurei de sanctis", 1475, "Historia Romana", Venezia, 1477, "Sermonarium de peccatis per adventum et per duas quadragesimas", 1476, "Iustiniani Institutiones", Veneţia, 1493, etc.
Ce mai trebuie spus despre aceste cărţi vechi? Că multe dintre ele sunt legate în piele şi au ferecături vechi din metal, iar un exemplu sugestiv în acest sens este Biblia Koberger, incunabul de la 1483. În colecţiile muzeului exist[ de fapt două exemplare ale acestei Biblii: unul dintre ele este tipărit într-un singur volum şi are 583 de pagini, iar celălalt - are două volume.
Biblia Koberger într-un singur volum este învelită în scoarţe din lemn, îmbrăcate în piele şi cu ornamente din fier. Incunabulul este împodobit cu xilogravuri (desene realizate în lemn şi imprimate apoi pe hârtie), menite să ofere un surplus de informaţie pentru anumite fragmente scrise. De ce era nevoie de desene? Pentru că mulţi dintre oamenii acelor vremuri nu ştiau să scrie şi să citească, arată Constantin Ittu, în volumul "Tainele bibliotecii Brukenthal".
Ilustraţiile folosite nu au fost concepute special pentru această Biblie, ci pentru Biblia Germanica, dar Anton Koberger a dobândit dreptul utilizării lor dat fiind faptul că a sponsorizat Biblia Germanica. Şi încă un amănunt despre acest tipograf: între 1471- 1504 a tipărit aproximativ 250 de titluri. Exemplare "surori" ale Bibliei Koberger se regăsesc în biblioteci faimoase, la Vatican, New York, Washington DC, la British Library, Cambridge, Victoria and Albert Museum etc.
Din colecţia baronului Samuel von Brukenthal
Colecţia de incunabule a Muzeului Naţional "Brukenthal" are la bază exemplare  provenind din Biblioteca Capelei, din colecţia baronului Samuel von Brukenthal şi din  Biblioteca Capitlului evanghelic.
"Cea mai bogată ca număr este colecţia provenită de la Biblioteca Capelei. Această colecţie s-a format din donaţiile unor posesori transilvăneni particulari, sau instituţii ca Mănăstirea Dominicanilor din Sibiu, Biblioteca Oraşului Sibiu, câteva biserici posesoare de incunabule, mulţi călugări, preoţi şi reprezentanţi ai burgheziei născânde din Transilvania. Din toate aceste surse s-a format o colecţie de peste 280 incunabule", arată Veturia Jugăreanu, în "Catalogul colecţiei de incunabule". Deloc de neglijat sunt cele 76 de exemplare achiziţionate chiar de baronul Brukenthal din diferite centre ale apusului Europei, precum şi din surse locale transilvănene.
Remarcabil în colecţia de incunabule a Muzeului Naţional "Brukenthal" este numărul mare de unicate la nivel naţional (222), fie ca titluri, fie ca ediţii..