Cometele aduc sfârşitul lumii?

Multă teamă a produs în sufletele oamenilor de altădată apariţia pe cer a cometelor sau stelelor cu coadă. Sfârşitul lumii este aproape, credeau ei. Este oare îndreptăţit să considerăm cometele răspunzătoare de extincţia vieţii pe Pământ? Părerile sunt împărţite şi unii specialiştii spun că, mai degrabă ar trebui să ne temem doar de asteroizi, câtă vreme alţii cred că un sfârşit foarte apropiat – adică situat în anul 2182 – s–ar putea datora unui asteroid sau unei comete.


Cu sufletul la gură au fost şi încă mai sunt urmărite cometele, atunci când apar pe cer. Explicaţia e simplă: au fost văzute ca prevestitoare de dezastre sau ca responsabile de extincţia vieţii pe Pământ. Apoi, lucrurile s-au mai liniştit. De pildă, în 1742, Pierre Louis Moreau de Maupertuis scria că vreme îndelungată, cometele au fost teroarea lumii, dar că apoi au căzut în... dezinteres. În 1773, Voltaire comenta ironic prezentarea lui Lalande care vorbise, la Academia de Ştiinţe, despre posibilitatea ca unele comete să atingă Terra. În 1894, Camille Flammarion descria sfârşitul lumii ca fiind cauzat de o cometă în secolul al XXIV-lea. Unde e adevărul? Părerile sunt împărţite, în funcţie de cercetările şi convingerile oamenilor de ştiinţă. Să vedem însă ce sunt cometele.

Cometele, deşeuri cosmice

„Cometele sunt rămăşiţe de la formarea sistemului solar, un fel de "deşeuri cosmice". Sunt corpuri compuse din praf amestecat cu gaze îngheţate şi apă. Cele mai multe se rotesc în jurul Soarelui la distanţe foarte mari, şi se găsesc în două regiuni: mai departe de planeta Neptun, în regiunea numită „Centura lui Kuiper”, şi într-o regiune numită „Norul lui Oort”, situată la marginea sistemului solar”, informează www.astro-urseanu.ro, site-ul oficial al Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti.
Şi cum e vorba de două zone, şi lucrurile sunt diferite. De pildă, în zona Centura lui Kuiper apar cometele scurt-periodice, care se reîntorc în preajma Soarelui odată la câţiva ani sau câteva zeci de ani. În schimb, în Norul lui Oort, unei comete îi sunt necesari nu mai puţin de 30.000.000 de ani ca să ajungă în vecinătatea Soarelui. În această regiune, există mii de miliarde de comete şi cele mai multe dintre ele nu se apropie foarte mult de Soare.
Cum arată o cometă? Cel mai simplu răspuns este următorul: ca o stea cu coadă. Fără îndoială, coada este cea care atrage atenţia, mai ales că uneori uimeşte cu lungimea ei. Cozile cu lungimi mici sunt formate din gaze, iar cele de lungimi considerabile sunt formate din ... praf: „În compoziţia lor intră praf eliberat când gazul din nucleu sublimează (trece din stare solidă în stare gazoasă). Acesta, sub presiunea vântului solar rămâne în spatele cometei, în raport cu Soarele. Cozile de praf sunt deseori curbate din cauză că particulele din care sunt constituite, odată eliberate în spaţiu, se vor deplasa în jurul Soarelui pe orbite proprii”, arată www.astro-urseanu.ro.

570 de milioane kilometri lungime

Spuneam că uneori, cometele uimesc prin lungimea cozii lor. Ei bine, nu e vorba de sute sau de mii de kilometri lungime, ci de sute de milioane. Cometa cea mai lungă, după calculele specialiştilor, a fost C/1996 B2 Hyakutake cu ai săi 570 milioane de km. Pe locul doi în top se situează o cometă ce a străbătut cerul în 1843 şi care a avut o coadă de 250 milioane de km.
Cu cifre colosale ne întâlnim şi dacă discutăm de norul care înconjoară nucleul (partea de care se leagă coada). Acesta poate atinge dimensiunea de 1.000.000 km în diametru, iar uneori poate fi chiar mai mare decât Soarele.
Acum vă întrebaţi cum de o cometă poate fi observată de pe Pământ... simplu: când se apropie de Soare se încălzeşte şi devine strălucitoare.

Viaţa cometelor

Viaţa cometelor se desfăşoară în jurul Soarelui. Spuneam că unele revin la Soare de câteva ori de-a lungul existenţei lor, altele trec repede pe lângă astru şi uită de el. Vorbim astfel de trei tipuri de comete: de cele „scurt periodice”, care revin periodic la Soare; de cele „neperiodice” care vin din Norul lui Oort, trec pe lângă Soare şi nu se mai întorc şi de cele „zgârie Soare”, a căror îndrăzneală este aspru pedepsită de Soare. Concret, acest ultim tip de comete se apropie atât de mult de Soare încât sunt dezintegrate. Cel puţin 1400 de comete au avut această soartă, spun cercetătorii.
De mare interes în rândul specialiştilor se bucură cometele ce revin la Soare cu o periodicitate de maxim 200 de ani. Există şi cel puţin două vedete printre cometele „scurt periodice”: 1P/Halley care se reîntoarce o dată la 76 ani la Soare şi 2/P Encke ce revine tot la 3,3 ani.
Dar cometele nu se apropie doar de Soare, ci uneori şi de Pământ sau chiar Pământul este cel care trece prin coada unei comete. Un astfel de caz a fost înregistrat în urmă cu 111 ani. Şi totuşi, cometele se află de obicei la distanţe considerabile faţă de Pământ. De pildă cea mai apropiată cometă de Pământ a fost D/1770 L1 (Lexell), care în iulie 1770 s-a găsit la 2.260.000 km depărtare de Terra. Şi dacă e să ne referim la vremurile noastre, vă spunem că în iunie 1983, cometa C/1983 J1 (Sugano-Saigusa-Fujikawa) s-a aflat la 9.390.000 km depărtare de noi.
Cu asemenea cifre, am spune că nu am avea de ce să ne facem probleme că vreodată o cometă s-ar putea ciocni de Terra şi să cauzeze extincţia vieţii. Ei bine, unii specialişti sunt chiar îngrijoraţi şi susţin că la fiecare 34-64 milioane de ani, o cometă se ciocneşte de Pământ. Şi tot ei mai cred că extincţia în masă produsă acum 60 de milioane de ani a fost produsă de o cometă. Concomitent însă, mai cred că apa de pe Terra s-ar datora tot unei comete.
Am văzut deja că au fost botezate cometele: cu litere, cifre şi nume de persoane. De unde asemenea asocieri? Păi, în primul rând cometa împrumută numele celui/celor care le-au descoperit, apoi cifrele indică anul descoperirii cometei, iar literele – luna descoperirii şi tipul cometelor: "P" – pentru comete periodice, "C" –pentru comete neperiodice; "X" – dacă orbita nu este cunoscută cu precizie; "D" – dacă s-a fragmentat sau s-a pierdut; "A" – în cazul în care cometa a fost confundată cu un asteroid (wwww.....
Nume românesc poartă doar două comete: 1943c Daimaca şi 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca. În ambele cazuri, datorăm descoperirea profesorului de matematică Victor Daimaca (1892-1969), din Târgu-Jiu. Există şi cinci comete care sunt, de asemenea, listate în categoria asteroizilor.

Căutătorii de comete

Au încercat oamenii să descopere misterele de pe cer privind corpuri cereşti sau călătorind spre ele. Cu cometele lucrurile au stat la fel şi cercetătorii lor au tot avansat alte şi alte ipoteze. De pildă, în trecut se credea că aceste stele cu coadă „locuiesc” în atmosfera Pământului. Danezul Tycho Brahe şi-a dat seama că o cometă e mai apropiată de stele decât de planeta noastră. Apoi, omenirea a mai avut de aşteptat până când, bazându-se pe teoriile lui Isaac Newton, Edmund Halley a ajuns la concluzia că o cometă se întoarce periodic la Soare. Nici nu e de mirare că această cometă îi poartă numele şi că e una dintre cele mai vestite. În consecinţă, cometa lui Halley apare în romane de Gregory Benford &David Brin, de Arthur C. Clarke, Spider Robinson, în episoade din „Tunelul timpului”, „Futurama”, „Hey Arnold!”, „The Simpsons” sau în filme şi jocuri.
Lui Sir William Huggins îi datorăm primele observaţii asupra compoziţiei chimice a cometelor.
În era contemporană, Italianul Andrea Boattini se numără printre primii 15 “vânători” de comete: în 2010, el a descoperit cea de-a treisprezecea cometă a sa. Pasiunea pentru comete a italianului este de dată recentă, dar rodnică: vânătoarea a început în 2007 şi în 2008 în doar trei zile, Andrea Boattini a descoperit două comete.

*În ianuarie 2007, am fost martorii trecerii prin apropierea Terrei a celei mai mari strălucitoare comete observate din anul 1965 şi până în prezent. Este vorba de Cometa McNaught, care a putut fi observată, pe alocuri, cu ochiul liber, pe timpul zilei.
.