Scrierea, invenţia de peste 7000 de ani

Se vorbesc aproape 7000 de limbi, dar modurile în care scriem sunt mult mult mai puţine. Cum a apărut scrierea? Unde? A fost invenţia oamenilor sau este un dar al zeilor? Care sunt cele mai vechi dovezi de scriere de pe Terra? Pot fi acestea descifrate? Sunt câteva dintre întrebările la care încercăm să răspundem azi.


Să-ţi aşterni gândurile pe hârtie, cu ajutorul stiloului sau pixului, sau să le tastezi rapid la calculator, să-ţi faci lista de cumpărături sau să laşi un billet pe frigider – nimic nu pare mai normal astăzi, dar a fost nevoie de destul timp până să ne putem bucura de scriere, ceea care a păstrat de-a lungul miilor de ani bagajul de cunoştinţe al omenirii.

De la zei

În multe comunităţi antice scrierea a avut un rol important, mai ales că sistemul de scriere era cunoscut doar de anumiţi oameni. Erau socotiţi privilegiaţi şi păstrători ai darului zeilor. Egipteni, mayaşi, chinezi, toţi vedeau scrierea ca pe un dar din partea divinităţii. Astfel, invenţia scrierii era atribuită de vechii egipteni zeului Thoth, care le mai dăruise şi arta şi ştiinţele; pentru sumerieni, scrierea era un dar primit de la zeul Enlil, în vreme ce pentru mayaşi, shamanul şi vrăjitoul Itzamna era creatorul lumii şi al scrierii. Aşa că cine cunoştea taina zeilor era privilegiat, iar uneori din acest punct de vedere era superior chiar şi conducătorilor.
Lumea modernă a decis: scrierea nu ne-a fost dăruită de zei, ci a fost inventată de oameni, iar invenţia ei s-a făcut independent în locuri precum China, Mesopotamia şi Mezoamerica. De curând şi Europa a intrat în cărţi şi se luptă pentru recunoaşterea calităţii ca loc unde scrisul a fost demult inventat.

Din  Mesopotamia în America

La început, oamenii îşi scrijeleau însemnările pe pereţii peşterilor, dar, în timp, s-au orientat spre altfel de suporturi care să poată fi transportate. Aşa au apărut însemnările pe tăbliţe de lut, pe oase sau pe carapace de broască ţestoasă.
Vechile civilizaţii din Mesopotamia se bat pentru un loc pe podiumul celor mai bătrâne sisteme de scriere. Cele mai vechi exemple de scriere din Mesopotamia datează din mileniul IV î. Hr., dar se pare că înregistrări cuneice pe diferite suporturi s-au făcut mult mai devreme: tăbliţele de clei erau folosite de comunităţile din Mesopotamia  încă din anul 8000 î. Hr. Se foloseau tăbliţe simple (descoperite în Turcia de azi, Siria, Israel şi Iordania), dar şi  tăbliţe, mai complicate, pe care scrierea era decorată cu tot felul de semne.  Aceste tăbliţe, în forma lor evoluată, au apărut abia în mileniul IV î. Hr.  şi se pare că erau utilizate pentru a înregistra comerţul. Tăbliţele erau păstrate fie în “plicuri” mari făcute tot din lut, fie erau legate cu sfoară groasă.
Şi chinezii s-au dovedit a fi inventivi, dar un lucru trebuie remarcat: sistemul chinezesc de scriere a avut parte de puţine schimbări în peste 3500 de ani de evoluţie. Cele mai vechi forme de scriere chinezească au fost descoperite pe carapace de broască şi pe oase de animale, fiind datate în perioada 1500-1000 î. Hr. Caracteristica lor? Simbolurile sunt pictografice, adică sunt reprezentări stilizate ale obiectelor pe care le reprezintă. Mai târziu chinezii şi-au plasat însemnările pe vase de bronz, iar unele dintre aceste vechi forme de scriere sunt utilizate şi astăzi atunci când vine vorba de arta caligrafiei. De prin  secolele V-VI î. Hr, chinezii au început să-şi uniformizeze sistemul de scriere şi să înlăture variaţiile din diverse regiuni, aşa că scrierea conturată atunci s-a păstrat până azi, doar că în secolul XX  ea a mai fost puţin simplificată.
În Mesoamerica, scrierea a fost inventată şi folosită înainte de cucerirea teritoriilor de către europeni, iar tipurile de scriere de aici merg de la cea simplistă, ca reprezentare a imaginilor obiectelor, până la  sisteme complexe, capabile să înregistreze vorbirea, literatura. Cele mai vechi dovezi de scriere din această regiune au fost descoperite în Cascajal şi este vorba de o tăbliţă cu 62 de semne. Aceasta a fost datată 1000-800 Î. Hr. 

Primul alfabet

Complex s-a dovedit a fi şi sistemul de scris al egiptenilor, aşa că hieroglifele scrijelite erau cunoscute doar de puţini oameni: de scribi sau de membri ai ordinelor religioase. În consecinţă, adeseori, nici măcar  toţi faraonii nu cunoşteau sistemul de scriere. Aşa că, pe lângă hieroglife, egipetenii au dezvoltate şi sisteme mai simple de scriere: hieratică, folosită de preoţi, şi demotică, folosită de oamenii obişnuiţi. Printre cele mai vechi inscripţii cu hieroglife se numără cele cunoscute sub numele Narmer şi datate în jurul anul 3200 î. Hr.  Şi tot de egipeni se leagă şi cel mai vechi alfabet cunoscut: a fost dezvoltat în centrul Egiptului în jurul anului 2000 î. Hr şi se baza tot pe hieroglife.
În prezent, alfabetul latin este cel mai utilizat sistem de scriere şi este datat istoric în jurul anului 700 î.Hr.
România a intrat şi ea pe harta celor mai vechi scrieri, pentru că în 1961, la Tărtăria, cercetătorii au descoperit tăbliţe mici de piatră cu inscripţii ce dau impresia de text. Tăbliţele au fost datate în mileniul al V-lea î.Hr., ceea ce face ca scrierea europeană să fie atestată  înaintea celei sumeriene şi egiptene, considerate primele civilizaţii care au folosit scrisul ca modalitate cotidiană de exprimare, pe lângă limbaj. Tăbliţele aparţin culturii Vinča şi unii cercetători susţin că aceasta ar fi cea mai veche atestare a unui sistem de scriere, descoperită până acum. Dar cum toate inscipţiile sunt scurte şţi limba necunoscută, specialiştii nu au speranţe că le vor putea descifra vreodată..