Cercul de foc al Pacificului

452 de vulcani răspândiţi pe o zonă de 40.000 kilometri. Acesta este Cercul de foc al Pacificului, cel care se cutremură sub forţa a 90 % dintre cutremurele lumii. Muntele St. Helens, Tseax Cone din Canada, Muntele Fuji din Japonia sau Pinatubo din Filipine se numără printre vulcanii ce ţin şi acum lumea cu sufletul la gură în cercul de foc al Pacificului.


America de Nord, America de Sud, Antarctica, Asia sau Canada, Statele Unite ale Americii, Mexic, Chile, Japonia, Filipine, Indonezia, Noua Zeelandă, Insulele Aleutine sau Noua Guinee – toate au un numitor comun: vulcanii care le transformă în cea mai întinsă şi activă zonă vulcanică de pe Terra. 75% dintre vulcanii activi ai Pământului se găsesc aici, pe un cerc de foc ce se întinde pe 40.000 km şi are forma unei potcoave.

Denumirea dată de specialişti nu ar trebui să mire luând în considerare faptul că 75 dintre cele o sută de mari cutremure ale Terrei secolului trecut, aici s-au petrecut. Nu ar trebui uitate nici furtunile puternice sau valurile tsunami care afectează zone întinse din Cercul de foc al Pacificului. În consecinţă, istoria acestor locuri se calculează şi în funcţie de erupţiile vulcanice, de magnitudinea cutremurelor, de tonele de lavă azvârlite din măruntaiele pământului sau de numărul persoanelor răpuse de mişcările plăcilor tectonice. Peru 1974, 1970, San Francisco 1906, Chile 2010, Indonezia 2006 sunt câteva dintre locurile şi anii ce au rămas imprimate în memoria colectivă ca fiind momente când Pământul şi-a manifestat supremaţia.

În Chile, cutremurul a mutat oraşe

De la Valparaiso în Araucania, chilienii au trăit secunde, minute, ore şi zile de groază în 27 februarie 2010, când un cutremur de 8.8 grade pe Scara Richter a zguduit Pământul din temelii. „Doar” 90 de secunde a durat cutremurul şi a fost urmat de replici de mai mică intensitate.
Cum a arătat cutremurul din Chile, care au fost consecinţele prin numărul celor 521 de victime, al clădirilor şi infrastructurii s-a văzut cel mai bine, probabil, prin intermediul ştirilor difuzate online şi de posturile de televiziune. Mai puţini am reţinut, poate, estimările seismologilor: din cauza forţei cutremurului ziua s-a scurtat cu 1.26 microsecunde, axa Terrei s-a mutat cu opt centimetri, capitala statului chilian, Santiago, s-a deplasat cu 24 de centimetri, iar întregul oraş Concepción s-a mutat cu 3,04 metri spre vest. Acelaşi cutremur a făcut ca teritoriul statului Chile să se extindă cu 1,2 km pătraţi. Efecte a avut cutremurul şi în alte ţări, prin valurileTsunami care au lovit California şi Japonia, prin pagubele de 66,7 milioane dolari pe care industria de pescuit japoneză le-a raportat.

37 milioane de ani de activitate vulcanică în America de Nord

Da, aţi citit bine. Acesta este numărul de ani de când continentul nord american înregistrează activităţi vulcanice în aşa-numitul Arc Vulcanic. Totuşi, cei mai mulţi dintre actualii vulcani ai Arcului au o vechime de „doar” două milioane de ani, iar cele mai înalte vârfuri de 100.000 ani. Specialiştii consideră zona ca fiind una dintre cele mai periculoase din punct de vedere seismic: o ruptură tectonică poate produce cutremure cu magnitudini ce depăşesc 9 grade pe Scara Richter. Se pare că şapte mari cutremure au avut loc în ultimii 3500 de ani,dar faimos este un cutremur de mică magnitudine, 4,2, produs odată cu erupţia vulcanului din Muntele St. Helen (Washington, SUA) din 1980.
1,2 km cubi de material vulcanic au erupt atunci, iar peretele nordic al muntelui s-a desprins şi a alunecat. 21 de kilometri au alunecat faliile desprinse, acoperind o arie de 62 km pătraţi cu 2,9 km cubi de rocă şi reziduuri. Pe versantul nordic s-a format astfel un crater lung de 520 metri, larg de 365 metri şi cu o adâncime de150 metri. Coloana erupţiei s-a ridicat la 24.400 metri în atmosferă, cenuşa vulcanică s-a împrăştiat în 11 state americane, iar cutremurele au continuat timp de două luni. 57 de persoane, inclusiv geologul David A. Johnston, şi-au pierdut viaţa, iar pagubele au fost estimate la 2,74 miliarde dolari prin transformarea a sute de kilometri pătraţi în pustiu. Astăzi, muntele este protejat prin lege şi are statutul de monument naţional vulcanic.
Activitate vulcanică nu există, pe continentul nord american doar în SUA, ci şi în Canada şi Mexic. În 1982, surprinzătoarea erupţie a vulcanului mexican El Chichón a ucis în jur de 2000 de persoane, tot atâtea victime înregistrând în secolul al XIX-lea erupţia vulcanului Tseax Cone din Canada. Se pare că atunci lava a curs pe un coridor lung de 22,5 kilometri.

1500 de cutremure se înregistrează anual în Japonia

Una dintre ţările cele mai instabile din punct de vedere al crustei terestre este Japonia. Numărul cutremurelor cu magnitudini de 4-6 grade pe Scara Richter se ridică la 1500 în fiecare an, iar mişcări tectonice de mai mică intenstitate pot fi resimţite chiar şi zilnic într-o zonă sau alta a ţării. Uneori, tremurul Pământului are urmări grave: în 1923, cutremurul Kanto a făcut 130.000 de victime, iar în 1995, cutremurul Hanshin a însemnat sfârşitul pentru alte peste 6.400 de persoane.
Cel mai înalt şi mai cunoscut vulcan al Japoniei este Muntele Fuji, extrem de activ în urmă cu 8000, 4000 sau 2000 de ani. Puternic activ a fost şi Muntele Bandai care, la fel ca şi Cercul de foc al Pacificului, descrie o activitate vulcanică în formă de potcoavă.
Printre cei mai activi vulcani ai Cercului de foc se numără cei din Indonezia: erupţiile Krakatau au avut efecte globale în anul 1883, cele din Lake Toba au fost responsabile pentru şase ani de iarnă vulcanică, iar erupţiile din Muntele Tambora au dus, în 1816, la distrugerea culturilor din Nordul Europei, Nord-Estul Statelor Unite ale Americii şi Estul Canadei. Astfel, 1816 a fost declarat anul fără vară. Kelud şi Merapi din Insula Java sunt vulcanii care se laudă cu peste 30 şi, respectiv, 80 de mari erupţii în ultimii o mie de ani.
Zeci de mii de persoane din Filipine au fost evacuate în 1991 din cauza ameninţării vulcanului din Muntele Pinatubo. Vulcanul a erupt, iar efectele s-au tradus în mii de clădiri distruse, în 10 kilometri cubi de lavă, în 20 de milioane de tone de dioxid de sulf şi scăderea temperaturii la nivel mondial cu 0,5 grade Celsius. Aceasta este considerată a doua mare erupţie vulcanică a secolului al XXI-lea.

960 de kilometri vulcanici în Antarctica

Un pământ straniu, în care vulcanii sunt înconjuraţi de creste ce răsar din ape. Un pământ straniu în care pământul a fost mişcat de erupţii vulcanice din Muntele Erebus, Muntele Terorii sau Muntele Dimineţii. Sunt 960 de kilometri vulcanici doar în regiunea Marie Byrd Land din Antarctica, iar aici "sălăşluiesc" deopotrivă vulcani "tineri" ce nu au mai erupt de mii de ani şi vulcani bătrâni ce numără peste 10 milioane de ani.
Bătrânii Munţi Andrus şi Hampton sunt printre cei mai cunoscuţi, mai ales că au făcut şi obiectul pasionaţilor de schi pe culmi vulcanice. De pildă, Muntele Andrus (numit astfel după locotenentul Carl H. Andrus din Armata SUA) a fost escaladat de mai multe ori de Michael J. Andrus. În ceea ce priveşte Muntele Hampton trebuie spus că deşi acesta are peste 10 milioane de ani, craterul inactiv al vulcanului a fost descoperit abia în timpul unui zbor din 1940.

75% dintre vulcanii activi ai Pământului sunt concentraţi în aşa-numitul Cerc de foc al Pacificului. Alte 17% din cutremurele majore sunt localizate de-a lungul centurii Alpide (care se întinde de la oceanul Atlantic până la insulele Sumatra din oceanul Pacific şi include munţii Alpi, Carpaţii, munţii din Anatolia şi Iran, Hindu Kush, Himalaia, şi munţii din Asia de sud-est). În interiorul zonelor continentale şi oceanice cutremurele de pământ sunt mult mai rare. Alte concentrări de activităţi seismice pot fi observate în zonele oceanice, cum ar fi cele din mijlocul oceanului Atlantic şi ale oceanului Indian. Lanţuri de munţi submarini se află în aceste zone, iar erupţiile vulcanice sunt frecvente. Concentrări masive de cutremure de mare adâncime, de până la 680 km, au loc în lanţurile de insule din oceanul Pacific şi Caraibele de est..