Paştile ortodocşilor, în lume

Îşi spun Hristos a înviat! Adevărat a înviat!, Khristos Voskrese! Voistinu Voskrese!, Christos Vozkrese! Voistina Vozkrese!, Christos Anesti , Alithos Anesti. Sunt ortodocşii care sărbătoresc duminică Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Câteva dintre obiceiurile de Paşti ale grecilor, ruşilor, ciprioţilor, bulgarilor şi serbilor le aflăm astăzi.


Grecii iau lumină de la Ierusalim

Joia Mare este dedicată în Grecia pregătirilor pentru masa de Paşti: acum se face tsoureki, pâinea de Paşti, acum se pregătesc ouăle, care în Grecia sunt vopsite într-o singură culoare sau au pe ele desenate chipul Mântuitorului, al Fecioarei Maria şi semnul crucii. Toate sunt duse la biserică pentru sfinţire, în ziua de Paşti, iar un ou este păstrat la icoană pentru a apăra de ploi şi grindină: imediat ce începe o ploaie mare grecii aruncă oul, în credinţa că furia naturii se va potoli. Ouă roşii sunt trimise naşilor în cea de-a doua zi de Paşti: fiecare familie trimite atâtea ouă câţi membri sunt în casa naşilor plus unul, ca să sporească familia naşului. Ouăle roşii se păstrează şi se mănâncă până la Înălţare.
Dimineaţa, în Vinerea Mare, toată lumea merge la biserică, iar florile aduse cu acest prilej sunt folosite de fete pentru a împodobi Sfântul Epitaf. Seara, oamenii scot epitaful din biserică, iar procesiunea străbate străzile localităţilor, în timp ce în case oamenii aprind lumânări.
De Înviere, lumina este luată de greci chiar de la Ierusalim. Aici, în Sâmbata Mare, Patriarhul Ortodox rupe sigiliul mormântului lui Iisus din Biserica Reînvierii şi primeşte flacăra sfântă. În aceeaşi seară, flacăra este transportată cu avionul la Atena, este dusă în mica biserică Agia Anargyroi din oraşul Plaka, iar de aici, ea este răspândită în toate zonele din Grecia şi dăruită credincioşilor. Astfel, la miezul nopţii, mii de lumini se aprind, clopotele bisericilor bat, sirenele vapoarelor sună, iar oamenii îşi spun Christos Anesti (Hristos a Înviat), Alithos Anesti (Adevărat a înviat). Copiii sunt, cu siguranţă, privilegiaţi, pentru că primesc lumânări speciale pentru noaptea de Paşti: se numesc “labatha” şi sunt decorate cu eroii preferaţi din cărţi sau desene animate.
Masa tradiţională ce urmează slujbei religioase de Înviere cuprinde întotdeauna supa de miel numită margeritsa. Duminica Paştilor este sărbătorită în unele localităţi în mijlocul comunităţii, aşa că în pieţele centrale se frig miei la proţap, iar în alte zone, tinerii împuşcă sau ard reprezentarea lui Iuda, ca ţap ispăşitor al tuturor relelor.

"Christos anesti", "Alithos anesti”

Multe tradiţii de Paşti există şi în Cipru, iar femeilor le revine rolul principal în pregătirea mesei festive. În Joia Mare, ele pregătesc "flaounes", o prăjitură cu brânză şi mentă, precum şi "Tyropittes", felii de pâine şi brînză “îmbrăcate” în susan. Ouăle sunt vopsite în aceeaşi zi, iar reţeta e diferită de cea pe care o cunoaştem noi, pentru că în Cipru se foloseşte rizari pentru ca ouăle să fie vopsite în roşu şi ochiul-boului, pentru ca acestea să aibă culoare gălbuie. "Faki Xidati", adică oţet şi supă de linte, este mâncarea obişnuită în această zi, în Cipru.
Sâmbătă noaptea, Învierea Domnului este vestită de focurile ce sunt aprinse în curţile bisericilor şi de cuvintele "Christos anesti", "Alithos anesti". Şi tot în curţile bisericilor, oamenii iau parte la mese comune, în prima şi a doua zi de Paşti.
Şi dacă vă gândiţi că datul în scrânciob e un obicei ce aparţine doar moldovenilor, vă înşelaţi. El este cunoscut şi în Cipru: tinerii agaţă frânghii în copaci, invită fetele în leagăn şi le cântă “Tchatismata". Versurile sunt compuse pe loc şi sunt fie vorbe de dragoste, fie cuvinte de tachinare, iar persoana vizată trebuie să răspundă în aceeaşi manieră.

Kulich şi pască, pe masa ruşilor

Pasca, făcută cu brânză dulce, şi ouăle roşii nu lipsesc nici de pe mesele ruşilor de Paşti. Iar pe lângă acestea, gospodinele din Rusia pregătesc tradiţionala prăjitură numită kulich. Delicatesea locală conţine fructe zaharisite, migdale şi stafide şi se coace într-o oală specială. E decorată cu fructe care formează două litere – X şi B, iniţialele chirilice pentru rusescul Hristos a înviat.
În Rusia, ouăle roşii sunt vopsite sâmbăta, iar pentru colorarea lor se folosesc ingredintele tradiţionale cunoscute şi în România: cojile de ceapă roşie. Se mai utilizează bucăţi de mătase. Şi tot sâmbătă, ouăle roşii sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite de preoţi şi pentru a putea fi dăruite apoi prietenilor şi vecinilor. Cum se sparg ouăle roşii în Rusia? Prin metoda clasică a ciocnirii, dar şi prin lovirea lor cu cuie, în amintirea momentului Răstignirii lui Iisus.
Şi tot la capitolul tradiţii de Paşti, ruşii mai au două obiceiuri inedite: eliberează păsările din colivii şi duc ouă roşii, pâine şi bere la mormintele celor dragi, pentru a împărtăşi bucuria sărbătorii.

Paştile sau Marea Zi, pentru bulgari

Cu ouă roşii şi pâine se duc şi bulgarii la biserică, în noaptea de Înviere, iar aici are loc unul dintre obiceiurile caracteristice spaţiului bulgar: oul spart de zidul bisericii este primul pe care îl mănâncă oamenii după lunga perioadă de post. Şi bulgarii au câteva credinţe legate de ouăle roşii: oul nespart după ce toate ouăle au fost ciocnite, aduce posesorului lui un an cu mult noroc; ouăle ouate şi înroşite în Joia Mare nu se mănâncă, ci se aşază la iconostas pentru că apără de boli şi grindină şi slujeşte pentru a prezice viitorul.
Pasca este tradiţie şi la bulgari şi poartă numele de velykden (Marea Zi), aşa cum mai sunt numite şi Paştile. Reţeta bulgărească de pască este următoarea: pe pâine se pun cinci ouă roşii, iar peste ouă se încrucişează două linii subţiri de aluat.
Şi pentru că Paştile înseamnă bucurie şi comuniune, în Bulgaria s-a încetăţenit un obicei: în preajma Paştilor, familiile creştine trimit, în dar, pască şi ouă rudelor, naşilor şi prietenilor turci.
Lista de credinţe şi obiceiuri de Paşti poate continua: în Serbia, primul ou vopsit este păstrat până anul următor, pentru a garanta siguranţa şi sănătatea familiei. Celelalate ouă se ciocnesc, iar cel care are oul întreg trebuie să mănânce oul spart. Ucrainieni sunt şi ei meşteri în încondeierea ouălor, iar în unele localităţi, ouăle roşii sunt duse la biserică fără coajă pentru ca nu cumva coaja sfinţită să cadă sub picioare. Ouă roşii sunt trimise şi ca felicitări de Paşti rudelor şi prietenilor, iar fetele obişnuiesc să le dăruiască logodnicilor două ouă încondeiate.

Paşti la Ierusalim
La Ierusalim, slujba de Înviere este oficiată în Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Sfintei Învierii, clădită pe locul unde se presupune că a fost înmormântat Iisus. Biserica este administrată de Biserica Ortodoxă, de cea Armeană Apostolică şi de cea Catolică.
Paştile Ortodox este singurul care prilejuieşte minunea Sfintei Lumini, un ritual-minune care se repetă aidoma de sute de ani. În Sâmbăta Mare, mormântul este controlat de autorităţi pentru ca înăuntrul lui să nu existe vreo sursă de foc. Mormântul este sigilat cu peceţi mari de ceară roşie de un reprezentant al fiecărei biserici creştine, iar apoi arhiereii, în frunte cu Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, înconjoară mormântul de trei ori. Alaiul se opreşte în faţa Sfântului Mormânt, iar Patriarhul Ortodox e dezbrăcat de veşmintele arhiereşti. Sigiliile sunt înlăturate de pe uşi, iar Patriarhul, cu lumânări neaprinse, în mâini, intră în mormânt. Uşile se închid din nou, Patriarhul se roagă în faţa Mormântului, iar o bucată de bumbac, aşezată pe mormânt, se aprinde în mod miraculos. Patriarhul aprinde lumânările de la flacără bumbacului arzând şi părăseşte mormântul ducând Lumina Sfântă credincioşilor. Această lumină nu arde la început, aşa că mulţi pelerini îşi scufundă feţele şi mâinile în flăcări fără să se ardă.
Cunoscută sub numele de Lumina Sfântă sau Focul Sfânt, această minune se întâmplă aici cel puţin din secolul al IV-lea, dacă nu de mai demult. În 1579, când Patriarhul Ortodox a fost scos din mormânt de autorităţile turce, Sfânta Lumină a ţâşnit dintr-o coloană din afara bisericii şi a ajuns la Patriarhul Ortodox şi la credincioşi.