Dubai, un vis cât un imperiu

Cum e să construieşti insule în ape sau să schiezi la 40 grade Celsius? Cum ar fi să dormi o noapte într–un hotel de şapte stele sau să citeşti poezii scrise în dialect de suveranul absolut, şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum? Da, e posibil în Dubai, aşezarea transformată, într–o jumătate de secol, din orăşel în mega–metropolă.



O nebunie trebuie să fi părut la începutul secolului trecut visul de a transforma Dubai în unul dintre cele mai înfloritoare oraşe ale lumii. Şi totuşi, cu perseverenţă, cu multă imaginaţie şi mulţi bani, visului şeicului Rashid bin Saeed al Maktoum a devenit realitate.

9.000 de ani vechime

Începuturile oraşului par să meargă înapoi spre anul 7.000 î. Hr., în această perioadă fiind datată o mlaştină cu mangrove, îngropată în nisipuri. Mult mai recente sunt fragmentele ceramice, datate în secolele III-IV, sau prima menţiune scrisă a aşezării din anul 1095, în „Cartea de geografie” a lui Abu Abdullah al-Bakri. Cinci secole mai târziu, negustorul veneţian Gaspero Balbi menţionează industria de perle dezvoltată aici.
Cea mai veche clădire din oraş  este fortul Al Fahidi, construit în 1799 şi parte a Muzeului Dubai.

Vă întrebaţi poate cum de un oraş atât de vechi a fost atât de puţin pomenit în documente? Răspunsul e simplu: tradiţia orală a locului. În ceea ce priveşte denumirea Dubai, originea ei este una disputată: se spune că vine din persană sau că are rădăcini arabe, fiind un derivat de la „yadub”, adică „a se prelinge”. Mai trebuie spus că prin 1820, istoricii britanici menţionau aşezarea sub numele de Al Wasl.

Clădit pe petrol şi comerţ

Un port cu bărci din lemn, în care pescarii şi căutătorii de perle îşi duceau viaţa de pe o zi pe alta. Acesta era odinioară Dubai. Statutul de port al oraşului  a atras însă negustori, iar autorităţile au dat o mână serioasă de ajutor la dezvoltarea comerţului şi, încă de acum un secol, conducătorii emiratului au micşorat taxele pe care negustorii erau nevoiţi să le plătească. Consecinţa? Mulţi negustori s-au stabilit aici, iar oraşul a tot înflorit până la Marea Recesiune din anii `30.
Ritmul dezvoltării a încetinit atunci şi a rămas mai lent până la descoperirea petrolului prin 1971. Atunci, oraşul a cunoscut un flux important de locuitori. Erau muncitori veniţi să lucreze în industria petrolului, erau muncitori care au crescut numărul populaţiei cu peste 300 %. Se ştie însă că rezervele de petrol din zonă nu sunt extraordinar de mari şi se preconizează că ele se vor epuiza în următorii 20 de ani. Tocmai de aceea, strălucirea de astăzi a Dubaiului nu este construită doar pe petrol. E drept că acesta a fost motorul, dar ambiţiosul şeic Rashid bin Saeed al Maktoum a pus la cale un plan de dezvoltare în care turismul şi serviciile să susţină viaţa oraşului mai târziu. Aşa se face că, în prezent, doar 6% din veniturile Dubaiului provin din petrol, peste 22% din bani vin din construcţii şi afaceri imobiliare, 16% - din comerţ şi 11 % din servicii financiare.
În 2008, produsul intern brut al Dubaiului a fost de 82,11 miliarde de dolari americani şi cu asemenea cifre nu e de mirare că Dubaiul e una din metropolele ce zgârie norii cu clădiri ameţitoare. Apariţia marilor investitori şi diversificarea economiei de la una bazată pe petrol, la una axată şi pe servicii şi comerţ au  dus la construirea câtrova dintre cele mai impresionante clădiri ale lumi şi nu-i de mirare că aici găseşti sedii IBM şi Microsoft, CNN, Reuters şi BBC. Boom-ul în construcţii a luat startul în 1980 şi a avut o dezvoltare necunoscută în istoria omenirii, iar puntul culminant l-a atins în 2010 prin inaugurarea turnului Burj Khaliffa de 828 metri. În Dubai sunt 63 de clădiri care au o înălţime mai mare de 200 metri.

Viitor în turism

Turismul e unul dintre aşii pe care Dubaiul îi are în mânecă atunci când vine vorba de menţinerea finanţelor la cote înalte şi după epuizarea rezervelor de petrol. Dar pentru asta s-a muncit mult deja, iar Dubaiul a fost promovat drept capitala cumpărăturilor din Orientul Mijlociu şi o destinaţie turistică musai de văzut, atât pentru edificiile vechi şi pentru viaţa în deşert, cât şi pentru nebuniile civilizaţiei contemporane. Consecinţa? În 2010 era pe locul 8 în topul celor mai vizitate oraşe şi se estimează că numărul turiştilor va ajunge la 15 milioane în 2015. Peste 70 de mall-uri au la dispoziţie cei care vin aici, iar cel mai faimos e fără îndoială Dubai Mall, cel mai mare mall din lume după numărul de retailleri. În 2010, 47 de milioane de oameni i-au trecut pragul şi au avut ce să vadă de la magazinele de modă haut-couture, la centrele de distracţie pentru copii, la Aquarium şi  zoo sub apă.
Dar metropola nu s-a oprit aici şi pentru că trebuia să ajungă în topul oraşelor unde celebrităţile îşi cumpără case s-a găsit şi soluţie pentru asta. În Dubai de o parte e apă, de cealaltă e deşert şi totuşi există pârtii de schi, există insule de milioane de euro, aşa se  face că după ce mâna omului a construit, aici poţi să dormi într-un hotel subacvatic, să schiezi la 40 de grade sau mai poţi şi să te plimbi cu cămila prin deşert, să cauţi perle alături de localnici şi să îi priveşti în timp ce construiesc o corabie din lemn, fără să aibă planuri desenate pe hârtie.
Pentru multe dintre minunăţiile ce vin să completeze oferta turistică axată pe cultura tradiţională, s-a muncit mult . De exemplu, pentru că suprafaţa plajelor e foarte limitată în Dubai, emirul a venit cu ideea construirii unor insule în formă de palmieri care prelungesc uscatul în apă şi creează mai mult spaţiu. Şi ideea a dat roade, aşa că în 2001 a început construirea a trei arhipelaguri artificiale ce măresc suprafaţa plajelor din Dubai cu 520 kilometri. Palm Jumeirah, primul arhipelag, a fost imaginat sub forma a 17 frunze de palmier, iar pentru crearea lor s-au folosit 94.000.000 metri cubi de nisip şi 7 milioane de tone de stâncă. Rezultatul pare să fie pe gustul celor bogaţi şi se pare că printre vedetele care şi-au cumpărat locuinţe aici se numără David Beckham. Construcţia celui de-al doilea arhipelag, Palm Jebel Ali, a început în 2002 şi ea va fi cu 50 %  mai mare decât Palm Jumeirah. 42 kilometri pătraţi va avea Palm Deira, cel mai mare arhipelag: se vede deja dintre ape, deşi proiectul a fost pus pe pauză, odată cu criza financiară.
La 14 miliarde de dolari a fost estimat, în 2005, costul unui alt proiect îndrăzneţ marca Dubai: The World, adică Lumea, adică un arhipelag artificial a cărui formă respecta harta Terrei. Proiectul e dezvoltat pe o suprafaţă de 6 X 9 kilometri, în interiorul căreia au fost ridicate mai multe insule, fiecare primind numele unei ţări. Construcţia a început în septembrie 2003, iar în aprilie 2005 erau deja ridicate 88 de insule. În ianuarie 2008, construcţia a fost finalizată şi mai multe insule au fost achiziţionate, mai ales că din cauza crizei financiare, preţurile au scăzut cu 58%. În prezent,  au fost ridicate clădiri pe o singură insulă. Preţul unei insule? Între 15 şi 50 milioane de dolari sau chiar 200 de milioane.
Cine vrea să se cazeze acum în Dubai poate alege Burj Al Arab, hotel de lux, doar bani să aibă pentru că cel mai mic tarif pentru o noapte petrecută aici este de 1.000 dolari, iar cine vrea să doarmă în apartamentul regal trebuie să plătească  28.000 dolari pentru o singură noapte; asemenea preţuri nu sunt de mirare dacă stai să te gândeşti că cel mai mic apartament are 169 metri pătraţi sau că masa poate fi luată într-un restaurant subacvatic.
***Dar Dubaiul nu e uimitor pentru noi doar prin clădirile şi insulele rupte parcă din filme SF, ci şi prin caracteristicile pronunţate ale civilizaţiei musulmane. De pildă, dansul şi sărutatul în public sunt interzise; la fel sunt interzise mâncatul şi bătutul în spaţii publice, ziua, în timpul Ramadanului, iar femeile care doresc să se bronzeze în costume de baie li se recomandă plajele private ale hotelurilor. Şi două ultime curiozităţi în privinţa populaţiei: numărul bărbaţilor este de aproape trei ori mai mare decât al femeilor; vârsta medie a populaţiei este de 27 de ani, rata naşterilor este de 13,8%, iar cea a morţii de 1%..