Reginele României

Patru regine a cunoscut România: Elisabeta, Maria, Elena şi Ana. Prin cercurile culturale pe care le–au construit, prin poeziile sau picturile sub care şi–au aşezat semnătura, prin grija arătată celor orbi sau răniţi în război, prin discreţie, fiecare dintre reginele României spune o poveste.


Regina Elisabeta sau Carmen Sylva

Alături de soţul său, Regele Carol I al României, lângă maşina de scris, în cercuri literare, la căpătâiul bolnavilor, alături de nevăzători - acestea sunt cinci dintre cele mai cunoscute ipostaze în care Elisabeta, Regina României, s-a afirmat în istoria şi cultura românilor. A fost prima Regină a României şi cea mai longevivă suverană din istoria noastră.

Regina Maria

Regina Elena

Regina Ana

În 1869, la 26 de ani, prinţesa germană Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied venea în  România, ca soţie a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, principele domnitor. 12 ani mai târziu devenea prima regină a României, iar în acest răstimp Elisabeta se remarcase deja atât în plan cultural, cât şi social. Istoricii vremii îi arogă un mare merit: a ştiut să descopere frumuseţea unei ţări, mici, necunoscute, a ştiut să coaguleze în jurul Curţii energiile creatoare pe care le-a găsit aici. Concomitent însă, a ştiut să fie alături de cei nevoiaşi, aşa că pentru istoria românilor, Regina Elisabeta este deopotrivă poeta Carmen Sylva şi Mama răniţilor.
Despre scrierile semnate Carmen Sylva s-a vorbit şi se va mai vorbi, deşi acestea nu fac parte din literatura română de primă mână. Nu a uimit faptul că regina scria poezii, proză memorialistică sau poveşti pentru copii, a uimit faptul că un monarh şi-a publicat scrierile în volum. În limbile franceză, germană şi engleză, lucrările sale, reunite în volume precum Poezii româneşti, Pelerinajul Dunării, O rugăciune, Din două lumi, Printre veacuri, Poveştile Peleşului, Robia Peleşului, Răzbunarea şi alte novele, Rinul meu, Cântece din Valea Dâmboviţei, Cugetările unei regine, i-au adus aprecieri în străinătate şi au ajutat-o deopotrivă să consolideze un cerc cultural în jurul său. George Enescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu sunt câţiva dintre cei pe care Regina Elisabeta a încercat să-i strângă în jurul său. A scris proză împreună cu Mite Kremnitz, drame lirice împreună cu Eminescu, a tradus din scrierile lui Alecsandri, iar Enescu a compus muzică pentru poemele Reginei. În consecinţă, saloanele din Palatul Peleş sau din Bucureşti, aveau întotdeauna uşile deschise pentru oamenii de cultură. În atare condiţii, cuvintele romancierului francez Pierre Loti nu mai miră pe nimeni: „Sub această strălucire de inteligenţă, de bunătate, de sinceritate, cu care îşi întâmpină musafirii, spre a-i face să se simtă mai bine şi a-i îndemna să vorbească mai repede, există umbra unei modestii profunde, o mirare ingenuă, atunci când răspunde apelativului de Maiestate, o uitare parcă a rangului, ceea ce scoate în evidenţă şi mai tare sclipirea, ce ştie să şi-o stăpânească, învăluindu-i pe cei pe care-i întâmpină.“
S-a aplecat nu doar spre cultura contemporană ei, ci şi spre moştenirea de veacuri a culturii tradiţionale, aşa că la Sinaia a organizat un atelier de artizanat şi a sprijinit participarea României cu exponate tradiţionale la expoziţiile universale din 1867, din 1889 şi 1900.  De reuşite a avut parte şi în promovarea imaginii României: Trenul de lux Orient Express oprea la Sinaia datorită ei şi, surprinzător poate pentru unii, regina nu a ezitat să apară în reclame pentru maşinile de scris sau să îmbrace portul naţional românesc, transformându-l din îmbrăcăminte a ţăranilor în motiv de mândrie naţională.
Carmen Sylva în cultura română, Mama răniţilor în istoria civilizaţiei române. Altfel spus, Regina Elisabeta a ştiut să construiască un sistem social-sanitar pentru poporul român: a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire, a înfiinţat Societatea Regina Elisabeta unde erau trataţi circa 17.000 de pacienţi pe an, a înfiinţat Azilul orbilor Regina Elisabeta pe strada Vatra Luminoasă din Bucureşti.
Regina Elisabeta a României s-a născut în 1843, a decedat în 1916, fiind înmormântată la Curtea de Argeş, alături de regele Carol şi fiica lor, Maria. A fost membră a Academiei Romane şi a Academiei Franceze.

Regina Maria

În 1914, la decesul Regelui Carol, pe tronul României a urcat Ferdinand I, care fusese desemnat urmaş încă din secolul al XIX-lea. Alături de el, pe tron a stat Regina Maria. Se căsătoriseră în 10 ianuarie 1893, pe când ea, prinţesa Maria, nepoată a Reginei Victoria, avea doar 17 ani. Ambii au fost încoronaţi în 1922 ca Regi ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa.
Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au aflat la conducerea României în vremurile tulburi ale primului război mondial, iar Regina s-a remarcat ca o prezenţă activă pe frontul românesc, fapt ce i-a determinat pe soldaţi să o numească "Mama Regina". Rolul Reginei s-a vădit şi după încheierea conflagraţiei: Maria a plecat la Paris, în timpul Conferinţei de Pace, pentru a milita pentru cauza românilor.
La fel ca Regina Elisabeta, Maria s-a dedicat artelor şi literaturii: a susţinut tinerii prin burse, a colecţionat lucrări de artă şi... ea însăşi a pictat şi a scris. The Lily of Life/ Crinul Vieţii, The Dreamer of Dreams/ Visătorul de vise, Ilderim, Patru anotimpuri, Povestea unei inimi, Regina cea rea, The Story of Naughty Kildeen/ Povestea neastâmpăratei Kildeen, My country/ Ţara mea, Gânduri şi icoane din timpul războiului, Înainte şi după  războiu, Lulaloo, Casele mele de vis, Copila cu ochi albaştri - sunt câteva dintre lucrările ce poartă semnătura Reginei Maria.
Gustul pentru frumos al reginei s-a vădit şi la Pelişor sau Balcic, reşedinţa sa de pe malul Mării Negre. Palatul de la Balcic a fost ridicat în 1924 şi, la fel ca Peleşul, a devenit locul unde artişti ai vremii îşi întâlneau regina. Pentru că Balcicul a avut un loc aparte în inima reginei şi inima ei trebuia să aibă un loc aparte la Balcic. Urmând dorinţa exprimată de Regina Maria, trupul i-a fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima - la Balcic. După 1940, inima Reginei Maria a fost adusă lângă Castelul Bran, apoi a fost trecută în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie.

Elena şi Ana sau despre discreţie

A fost Regină a României, dar a fost o regină retrasă. Este vorba de Regina Elena, soţia oficială a lui Carol al II-lea, cel de-al treilea Rege a României, şi mama Regelui Mihai. S-a născut în 1896 în familia regală a Greciei, fiind fiica Regelui Constantin I al Greciei şi a Reginei Sofia de Prusia. La 25 de ani a devenit soţia Prinţului Carol de România, dar nu a avut parte de o viaţă liniştită: aventurile soţului au umbrit personalitatea Elenei. Titlul de Regină, mai precis Regină Mamă, l-a primit odată cu urcarea pe tron a fiului ei, Mihai. Înainte de acest moment, Elena a avut rangul de prinţesă, iar pentru o perioadă nu a deţinut nicio poziţie oficială. Italia fost a treia ei patrie, aici trăind şi după divorţul de Carol al II-lea şi după abdicarea Regelui Mihai.
Viaţa tumultoasă a soţului şi scandalurile au făcut ca fapte ale Reginei Elena să treacă în umbră. Reginei Elena i se datorează salvarea a numeroşi evrei în anii `40. Meritele i-au fost recunoscute de statul Israel prin decernarea postmortem  (în 1993) a titlului de Dreaptă între Popoare. De asemenea, numele Reginei este înscris alături de numele altor 53 de români, pe Zidul de Onoare din Grădina celor Drepţi între Popoare, din Ierusalim.
O viata spectaculoasă... prin statornicie, modestie, firesc şi simplitate. Astfel a fost şi este descrisă viaţa Reginei Ana a României, într-o carte ce i-a fost dedicată de principele Radu de Hohenzollern-Veringen.
În 1948, când s-a căsătorit cu Regele Mihai, Regina Ana ştia că rangul ei va fi acela de regină în exil. Viaţa o pregătise însă pentru acest rol dificil: s-a născut în 1923 ca fiică a principelui René de Bourbon-Parma şi a principesei Margareta a Danemarcei şi nu a ezitat să lucreze sau să participe alături de Forţele Franceze Libere la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, primind "Crucea de război".
Regină fiind, Ana a arta aceeaşi disponibilitate, aşa că împreună cu Regele Mihai a construit o fermă de pui şi un atelier de tâmplărie. În 1992, Regina Ana a vizitat România pentru prima oară.


Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul şi-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
Stă-n trăita lume de cântări şi flori.

Carmen Sylva.