În Alpii Elveţieni

Fie vară, fie iarnă, Elveţia e plină de turişti, iar una dintre atracţiile cheie ale ţării e dată de Alpi, munţii care acoperă nici mai mult, nici mai puţin de 65% din suprafaţa ţării. Elveţienii au ştiut însă cum să profite de relieful muntos şi au transformat Alpii într-o destinaţie tursitică de top, care e raiul alpiniştilor şi navigatorilor – pe timpul verii, al schiorilor şi pasionaţilor de bob – pe timpul iernii. Iar nume precum St. Moritz sau Davos sunt pe buzele tuturor, de la sportivi ce participă la Jocurile Olimpice, la vedete de cinema, politicieni şi oameni de afaceri.

„Cea mai alpină ţară” este titlul onorific cu care Elveţia, o ţară de vreo cinci ori mai mică decât România, se laudă. Motivul? 65 % din suprafaţa ţării este acoperită de Munţii Alpi Centrali, cunoscuţi şi ca Alpii Elveţieni; mai mult, gheţarii acoperă o suprafaţă de 1.230 km pătraţi, adică 44% din totalul ariei glaciare a Alpilor, iar zeci de vârfuri alpine de peste 4.000 metri altitudine se găsesc aici. Cel mai înalt munte de pe teritoriul elveţian este Monte Rosa cu 4.634 metri altitudine.

Din Evul Mediu şi până azi

De prin Epoca Bronzului au cucerit oamenii pământul pe care astăzi se întind Alpii Elveţieni. O dovedesc piesele ceramice, acele şi săbiile descoperite în zonă. Primele menţiuni documentare au venit însă abia în mileniul I al erei noastre.

St. Moritz, celebra staţiune turistică de azi, era magnet pentru oameni încă din Evul Mediu: e pomenită pentru prima dată în documente oficiale din 1137, ca oraşul Sf. Mauritius, iar, în secolele următoare, tot în acte se vorbeşte de numărul mare al pelerinilor sosiţi aici ca să bea apă din izvoarele sfinte în speranţa vindecării. Se pare că însuşi Papa Leo X a promis iertare celor care veneau în pelerinaj la aceste izvoare, iar în 1535, Paracelsus, vestit cunoscător al leacurilor naturiste, a venit la St. Moritz ca să vadă cu ochii lui ce se întâmplă.

Turismul a început însă abia în secolul al XIX-lea, odată cu primele ascensiuni pe vârfurile Jungfrau - 1811, Piz Bernina- 1850, Monte Rosa - 1855, Matterhorn – 1856, Dom – 1858 etc. Primii temerari au fost englezii care escaladau vârfurile cu ajutorul ghizilor locali. Nu toate încercările au fost însă fericite. Matterhorn, unul dintre ultimele vârfuri din Alpii Elveţieni cucerite de om, e cunoscut drept loc al morţii, date fiind multele decese survenite în timpul expediţiilor. De pildă în 1865, ultima ascensiune din epoca de aur a alpinismului, s-a încheiat tragic. Pe 14 iulie 1865, englezii Edward Whymper, Charles Hudson, Lordul Francis Douglas, Douglas Robert Hadow şi doi membri ai familiei Peter Taugwalders au reuşit să cucerească Matterhorn. La coborâre Hadow, Croz, Hudson şi Douglas au murit, corpul ultimului nefiind găsit vreodată. Tragedia a făcut vârful cunoscut şi de atunci mii de alpinişti şi cercetători şi-au încercat norocul pe creste..

Valul de pasionaţi ai muntelui i-a determinat pe localnici să le asigure facilităţi acestora încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, aşa că s-au construit hoteluri şi cabane, s-a inaugurat Clubul Elveţia de Alpinism (1863) şi s-au introdus trenuri montane.

Turism de primă clasă

Eforturile în domeniul turismului au rodit atunci şi rodesc şi astăzi, aşa că Alpii Elveţieni sunt magnet, atât pentru oameni obişnuiţi, cât şi pentru personalităţi din lumea afacerilor, cinematografiei, sportului, politicii şi pentru membri ai familiilor regale. Nici nu e de mirare căci printre staţiuni se găseşte St. Moritz, considerată, de publicaţia  germană Bild, drept cea mai scumpă destinaţie turistică de iarnă alături de Gstaad, tot o staţiune elveţiană. O noapte la un hotel de aici poate ajunge la peste 400 euro.

Cum arată turismul în Alpii Elveţieni? Cu schi, bob, hochei pe gheaţă etc. în timpul iernii, cu alpinism, navigat pe lacuri şi excursii cu trenul, pe timpul verii. Iar la capitolul trenuri şi linii ferate am avea ce să învăţăm: Elveţia beneficiază de o reţea de 62.000 km de linii ferate foarte bine întreţinute, iar 23.000 km dintre aceştia se situează în zonele montane. Faimos este Expresul Glaciar care face legătura între staţiunile St. Moritz şi Zermatt, încă de pe la 1930. Pe 291 de poduri şi prin 91 de tuneluri trece acest tren pentru a ajunge la destinaţia finală, iar peisajul de nota 10 convinge mulţi turişti să urce în Expresul Glaciar: din 2005 începând, peste 250.000 de pasageri călătoresc anual cu acest tren.

Şi acum să poposim în staţiunile elveţiene. Începem turul în St. Moritz, un loc renumit pentru multele competiţii sportive de iarnă pe care le-a găzduit: de două ori Jocurile Olimpice -  în 1928 şi 1948, peste 20 de campionate mondiale de bob, trei campionate mondiale de schi, peste 40 de maratoane Engadin de schi şi multe campionate mondiale de navigaţie dat fiind faptul că se laudă şi cu lacuri, în zonă. Şi tot la St. Moritz se poate vedea ultima pistă naturală de bob din lume: a fost deschisă în 1904, are 1.722 metri lungime şi se auto-construieşte în fiecare an din apă şi zăpadă. Oraşul are o populaţie stabilă de 5.600 de locuitori, cărora li se adaugă peste 3.000 de angajaţi sezonieri şi mulţi turişti. Capacitatea de cazare a staţiunii? Peste 13.000 de paturi.

Nici Davos nu e ocolit de turişti: situat la o altitudine de 1.560 m este cel mai înalt (oraş al Europei, scrie wikipedia, şi una dintre cele mai mari staţiuni de schi ale Elveţiei. I-a convins şi pe oamenii de afaceri că merită să fie gazda Forumului Economic Mondial, o întâlnire anuală a elitelor din politică şi lumea afacerilor. A atras însă şi atenţia scriitorilor: Robert Lous Stevenson, care suferea de tuberculoză, a petrecut o iarnă aici, dat fiind microclimatul benefic, iar Arthur Conan Doyle a scris un articol despre schi în Davos. Dincolo de toate stau însă sutele de kilometri de pârtii de schi şi întinsele suprafeţe pentru patinat pe gheaţă.

Încheiem turul într-un loc unde autovehiculele pe benzină sau motorină sunt interzise! La Zermatt, un oraş ce a devenit celebru după tragica ascensiune din 1865 a vârfului Matterhorn. Pentru a preveni poluarea aerului, poluare ce ar putea afecta panorama spre munţi, municipalitatea a luat demult hotărârea ca în această zonă să se circule fără motoare pe combustibil. În consecinţă, puţinele vehicule din oraş circulă pe bază de curent electric şi de baterii.

Ştiaţi că

* în 2009, elveţienii au inaugurat Cabana Monte Rosa, un loc hi-tech, prietenos cu mediul? Clădirea este astfel construită încât să-şi asigure de la soare 90% din necesarul energetic, iar apa utilizată este cea colectată de pe gheţari.

* Cu 57 km, tunelul rutier Gotthard din Alpii Elvetieni este considerat a fi cel mai lung tunel de acest tip din lume? Va fi deschis publicului abia în anul 2017, dar este necesar pentru a stopa poluarea şi pentru a face circulaţia mai uşoară.