Thomas Edward Lawrence s-a născut în 16 august 1888, dar povestea lui începe puţin mai devreme, pe timpul când tatăl lui îşi părăsea prima familie pentru a-şi întemeia o alta alături de guvernanta fiicelor lui. Se întâmpla în 1884, iar fuga domnului Thomas Chapman cu guvernanta Sarah, mama lui Thomas Edward, avea să îl urmărească mult timp de viitorul Lawrence al Arabiei. S-a născut ca un copil din flori, în Anglia victoriană, aşa că stigmatul avea să îl apese mult, odată ce la 12 ani a aflat adevărul. Tocmai pentru-şi proteja copii de judecata socială, părinţii au ales să călătorească ani buni între Irlanda, Țara Galilor, Scoția și Franța; în cele din urmă s-au stabilit la Oxford, luându-şi numele de doamna şi domnul Lawrence. Aşa se face că fiul lor a rămas în istorie ca Thomas Edward Lawrence, T. E. Lawrence, dar şi mai bine este cunoscut ca Lawrence al Arabiei. De unde vine acest supranume aflăm în cele ce urmează.
Arheologia şi lumea arabă
Interesul pentru lumea arabă i-a fost trezit în timpul cursurile făcute la Jesus College. Arheologul David George Hogarth l-a îndemnat p studentul Lawrence să-şi finalizeze studiile cu o cercetare despre arhitectura militară a cruciaţilor. Zis şi făcut, aşa că T.E. Lawrence a plecat în iunie 1909 să se documenteze în Siria. Timp de trei luni, a străbătut pe jos 1600 de kilometri pentru a ajunge la castelele pe care cruciaţii le-au ridicat în Siria otomană. A descoperit cultura arabă şi a ales să trăiască întocmai ca arabii, în acest răstimp.
Rezultatele au fost pe măsura eforturilor şi studentul a absolvit cu nota maximă. Nici nu e de mirare că în anii următori profesorul Hogarth l-a cooptat să lucreze alături de el şi alţi arheologi în lumea arabă. Aşa se face că Lawrence şi-a petrecut următorii ani în Siria, Egipt, a lucrat pe şantiere, a condus peste 200 de oameni şi a învăţat limba arabă. A continuat munca de arheolog până la începutul primului război mondial, în 1914, şi cândva în acest an se pare că a devenit spion. Astfel, din 1914 începe să se clădească mitul lui Lawrence al Arabiei. Totuşi primii doi ani ca spion aveau să fie mai degrabă plictisitori pentru tânărul însetat de aventură, dar ţintuit într-un birou din Cairo.
În misiune
În 1916, lucrurile s-au schimbat şi Lawrence a fost trimis la Hijaz să îi întâlnească pe rebelii arabi, cărora englezii doreau să le acorde sprijin. Aşa l-a întâlnit pe Feisal, unul dintre fii liderului arab, cu care avea să lege o lungă prietenie. Împreună cu Feisal, Lawrence avea să lupte în următorii ani, aşa că încet – încet europeanul îmbrăcat în haine tradiţionale arabe avea să dobândească încrederea şi admiraţia poporului arab. „Aurens” este numele cu care îl strigau soldaţii arabi. Împreună, au reuşit să fie învingători în campania de la Hijaz împotriva turcilor.
Până la victorie, au existat şi episoade negre: Lawrence a fost protagonistul unor expediţii menite să-i instige pe arabii din Siria, iar într-o astfel de expediţie, în noiembrie 1917, a fost capturat de turci în satul Deraa. Mai târziu, în jurnalul său, „Cei șapte stâlpi ai înţelepciunii”, englezul scria că în Deraa a fost torturat şi abuzat sexual. Episodul e unul mult discutat, iar părerile sunt împărţite. Există voci care spun că nu există nicio dovadă în acest sens, dar trei dintre biografii lui Lawrence susţin că abuzurile de la Deraa au fost reale şi au lăsat urme adânci în sufletul englezului. Abuzurile de atunci ar explica, spun ei, comportamentul neconvenţional de mai târziu al lui Lawrence şi masochismul lui (se spune că îşi plătea camarazi militari să îl bată).
După captivitatea de la Deraa, Lawrence s-a întors lângă ai săi, a continuat să lupte şi astfel în 1918, arabii şi-au câştigat independenţa, una mult limitată. Deziluzionat de faptul că jocurile marilor puteri nu se făcuse doar pe câmpul de luptă, Lawrence a renunţat la armată. A îmbrăcat însă din nou uniforma pentru a-i reprezenta pe prietenii lui arabi la Conferința de pace de la Paris din 1919. Nu a obţinut ceea ce şi-a dorit şi, dezamăgit, s-a retras la Oxford.
Nu a putut să stea mult departe de armată, aşa că fostul colonel s-a înrolat ca un oarecare, sub numele de John Ross. Povestea colonelului devenit simplu recrut a răbufnit însă în presă şi Lawrence a fost nevoit să părăsească iar armata. Cu puţine intervenţii, a reuşit să se întoarcă în armată şi tot ca un anonim: în martie 1923 este primit în corpul de tanchişti sub numele de T.E. Shaw. Doi ani mai târziu se transferă la aviatori şi aici îşi petrece ultimii ani din carieră.
O moarte şi multe teorii
În martie 1935, Lawrence a părăsit armata pentru totdeauna, iar câteva luni mai târziu avea să părăsească şi viaţa . Pe 13 mai a fost implicat într-un accident, în timp ce îşi conducea motocicleta. În mister este învăluit şi acest episod, iar teoriile conspiraţioniste vorbesc despre faptul că accidentul ar fi fost pus la cale de o putere străine sau că Lawrence ar fi primit o misiune de spionaj. Alţii văd în accident un eveniment rutier, întâmplat pentru că Lawrence a încercat să evite doi copii bicilişti ce i-au apărut în faţă. Lawrence a murit şase zile mai târziu; legenda lui – nu. Aşa se face că omul ce nu măsura decât 1,66 metri şi cântărea 59 de kilograme este privit ca unul dintre marii aventurieri ai secolului trecut.
A refuzat bani din scris
Un scriitor prolific – aşa s-a dovedit a fi Lawrence în timpul vieţii lui. Erau zile când scria şapte scrisori sau aşternea pe caiet gânduri pe care le transforma apoi în memorii. Aşa se face multe dintre scrisorile sale au fost publicate, mai ales că era vorba de corespondenţă purtată cu personalităţi precum George Bernard Shaw, Edward Elgar, Winston Churchill, Robert Graves, Noël Coward, E. M. Forster, Siegfried Sassoon, John Buchan, Augustus John şi Henry Williamson.
În timpul vieţii a publicat patru texte mari: două traduceri –una fiind Iliada lui Homer - şi scrierile sale „Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii” şi „Revoltă în deşert”.
Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii este o rememorare a experienţelor sale din război şi a fost finalizată cu ajutorul lui George Bernard Shaw şi al soţiei sale. A publicat cartea la un preţ mai mic decât costurile de producţie, aşa că s-a ales cu o datorie; dar a ales datoria, decât să se spună că se îmbogăţeşte de pe urma serviciului său în armată. Aşa se face că nu a luat bani nici din publicarea următoarelor ediţii sau din vânzarea „Revoltei în deşert”. A reuşit însă să îşi acopere datoriile şi să devină unul dintre cei mai bine vânduţi autori ai vremii.
Când omul devine mit...
Vă întrebaţi poate cum s-a construit imaginea de erou, de Lawrence al Arabiei? În primul rând, aceasta porneşte de la bunele relaţii pe care Lawrence le avea cu soldaţii arabi: el a fost una dintre persoanele aclamate de mulţimi pe 1 octombrie 1918, când armata rebelă intra în Damascul eliberat.
Figura lui a fost popularizată pentru început de jurnalistul american Lowell Thomas într-un reportaj senzaţional, iar după moartea lui Lawrence au început să curgă producţiile cinematografice şi teatrale. În 1962, Peter O'Toole întruchipa personajul Lawrence în filmul „Lawrence of Arabia”, iar în televiziune au existat mai multe producţii axate pe viaţa şi personalitatea lui. În 1960-1961, în Londra, s-a jucat piesa „Ross” care punea în discuţie homosexualitatea lui Lawrence , piesă reluată în 1986, la Theatre Royal, Plymouth.
Lawrence primit distincţii din partea armatei britanice, dar în octombrie 1918 a refuzat să devină cavaler al Imperiului.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu