De cum intri în Grădina zoologică din Sibiu nu dai cu nasul de tigri, lei, vulpi sau alte vieţuitoare ale pământului, ci de un stejar. Dar nu unul ca oricare altul, ci unul bătrân-bătrân ce tot numără trecerea timpului de vreo şase sute de ani. E stejarul multisecular din Pădurea Dumbrava, stejar declarat monument al naturii.
O poveste multiseculară
Fie că e vară sau iarnă, stejarul multisecular ce umbreşte lacul de agrement din Dumbrava Sibiului e punct de atracţie pentru turişti. Chiar dacă nu-i ştiu vârsta sau povestea, imensitatea trunchiului îi face pe mulţi să se oprească în loc preţ de câteva minute. Şi nici nu e de mirare, că doar acest stejar e supravieţuitor al unor vremuri demult apuse. O dovedesc zecile de mii de crăpături care îi brăzdează scoarţa, inscripţiile scrijelite pe trunchiul său în urmă cu zeci de ani şi trunchiul gros pe care nu-i chip să îl cuprindă doar unu sau doi oameni.
Viaţa lungă a stejarului e certificată de specialişti în domeniu, care apreciază că stejarul multisecular „ne-a mai rămas dintr-o numeroasă familie longevivă aflată astăzi pe cale de dispariţie”, se arată în volumul „Arii protejate din judeţul Sibiu”, editat de Direcţia Silvică Sibiu în anul 2005. Acelaşi volum de specialitate consemnează: „Vicisitudinile celor 5-600 de ani la cât este apreciată vârsta actuală a acestui exemplar au lăsat urme adânci în trunchiul greu de cuprins de braţele a 6-7 oameni. Ca mai toate exemplarele care beneficiază de multă lumină şi care nu se dezvoltă în masiv, stejarul din Pădurea Dumbrava are o coroană amplă, neregulată care porneşte de la mică înălţime de sol. Ramurile sunt groase şi s-au dezvoltat aproape orizontal în timp ce rădăcinile sunt pivotante.”
Fratele dispărut
La venerabila-i vârstă de 500-600 de ani de viaţă, stejarul multisecular din Dumbrava Sibiului mai are încă vreun secol-două până să se laude cu performanţa unui surat, tot din Dumbrava Sibiului, care a ajuns la 700 de ani de viaţă. Vorbim de „Stejarul Împăratului” sau „Stejarul Imperial”, celebru din două motive: pentru cele şapte veacuri de viaţă şi pentru umbra pe care i-a oferit-o împăratului Franz Josef I.
În vara anului 1852, tânărul împărat Franz Josef I a poposit în Sibiu pentru o vreme, iar în data de 25 iulie a avut loc o „sărbătoare populară în Dumbrava Sibiului în cinstea împăratului”, scrie Emil Sigerus în „Cronica oraşului Sibiu”. Documente ale vremii dau informaţii suplimentare despre rolul jucat de bătrânul stejar la acest moment important; astfel, într-o gravură dedicată acestei serbări, gravură aflată în colecţiile Muzeului Naţional „Brukenthal”, se observă foarte bine stejarul unde era amplasat podiumul pentru împărat.
În amintirea serbării populare în cinstea împăratului, în 24 iulie 1953 „la stejarul imperial din Dumbrava Sibiului se dezveleşte o placă de bronz care să marcheze prezenţa împăratului la Sibiu”, notează Emil Sigerus. Din păcate, în 31 iulie 1881, „Stejarul ^mpăratului” a fost incendiat de o mână criminală, iar când a fost tăiat, după uscare, avea peste 700 de ani. Specialiştii Direcţiei Silvice notează, de asemenea, că "Stejarul împăratului" avea circumferinţa de 10,3 metri.
La promenadă, în Dumbrava Sibiului
De cum te apropii de ieşirea din Sibiu, spre Răşinari, şi în dreapta şi în stânga, drumul e străjuit de pădure. E Pădurea Dumbrava, ce deţine statutul de parc natural în România. Se întinde pe 993 de hectare şi este traversată de pârâul Trinkbach care formează pe cursul său trei lacuri.
Mai trebuie ştiut că zeci de arbori din această pădure au peste două secole de viaţă, iar mai mult de jumătate - bat veacul. Există însă şi arbori tineri de 40-80 de ani, dar şi o rezervaţie de seminţe selectate de stejar, gorun şi pin. Cum s-a ajuns la această îngemănare de arbori tineri şi multiseculari? Prin grija ce i-a fost acordată pădurii încă din secolul al XVIII-lea, se arată în volumul „Arii protejate din judeţul Sibiu”. „Martin von Seeberg, solicita, la 1754, Magistratului Sibiului ca <fiecare pădure să fie împărţită în zece părţi egale şi fiecare parte să fie tăiată anual şi fasonată în stânjeni, iar acolo unde lipsesc copaci şi există loc gol, fiecare fiu de ţăran care a împlinit 10 ani să planteze în primăvara următoare doi puieţi de stejar, să-i înconjoare cu gărduleţ şi să-i îngrijească până când se căsătoreşte>”. În 30 mai 1781 era emis un alt document menit să protejeze această arie: “Dispoziţia privind pădurile”, care conţinea norme de întreţinere, îngrijire şi utilizare a pădurii, precum şi sancţiuni împotriva răufăcătorilor.
În 1787 însuşi împăratul Iosif al II-lea a vizitat Pădurea Dumbrava şi s-a arătat surprins de numărul mare de arbori tineri, de vreme ce fusese informat că aceasta era o pădure cu exemplare multiseculare, se arată în volumul amintit.
Frumuseţea locului a făcut, ca şi astăzi, şi în trecut, Dumbrava să fie loc de promenadă: ”Dumbrava e locul preferat al plimbării sibiene însemnând aproape cât o excursie. Atracţia unei mici grădini zoologice de sub oblăduirea Uzinii electrice a oraşului măreşte farmecul pădurii şi chiamă necurmat curiozitatea drăgălaşului popor al copiilor. Viaţa veselă a Dumbrăvii a început abia în al XVIII-lea veac sub stăpânirea de odinioară ce năzuia strămutarea aici a plăcutelor petreceri în natură ale Vienei. Serbări, maialuri cu sgomotoase distracţii şi spumoasă voie bună, au răsunat de atâtea ori printre bătrânii stejari. Un fel de mic Prater vienez cu scrâncioabe, menajerii, panorămi şi crâşme s-a închegat aici”, scria Al. Dima.
Prin rădăcinile solid înfipte în pământ, stejarul este simbol al puterii, gloriei militare şi nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu