Mătăuze de foc au ars relele la Sadu

„Arde Râpa! Arde Râpa!” s-a auzit sâmbătă seara peste Sadu, dar nimeni n-a sărit să stingă focurile de pe dealul Râpa şi nici cele de pe Picui; ba mai degrabă s-au grăbit să aprindă altele... iar pompierii - tot cu mâinile în sân au stat. Nici nu-i de mirare că doar o dată în an se lasă secul de Paşti şi se fac mătăuze. Acesta este obiceiul în Sadu, iar feciorii comunei îl respectă, aşa că şi vineri şi sâmbătă au urcat pe cele două dealuri să aprindă focuri, ca să ardă toate relele, şi să strige peste sat pe cine mai pot lua fetele nemăritate.

Despre chinezi la ei acasă. Marele Zid

Marele Zid Chinezesc nu–mi era necunoscut: l–am văzut în fotografii, în emisiuni tv, am citit câte ceva despre el. Ceea ce nu credeam vreodată este că voi păşi pe el, alături de mii de chinezi şi sute de turişti de prin toate colţurile lumii. Dar s–a întâmplat şi vă pot descrie sentimentul: copleşitor. Aşa e Marele Zid Chinezesc, când ţi se arată ca un şarpe de piatră ce se întinde de pe o culme pe alta, într–o linie fără de sfârşit.

1.068 de zile pe front sau „în faţa glonţului eşti nimic”

Şapte zile a mâncat doar frunze de alun, mai bine de o oră a stat în apă la o temperatură de –40 grade Celsius, rănit a fost de cinci ori, iar părinţii l–au crezut mort. Geratimusz Morar a petrecut 1068 de zile pe frontul de est, în timpul celui de–a doilea război mondial, iar acum, la vârsta de 95 de ani, povesteşte despre locurile, oamenii şi întâmplările războiului de acum şapte decenii de parcă totul s–ar fi petrecut ieri. Avea 25 de ani când istoria lui, de om simplu, s–a împletit cu istoria mare a lumii într–un război pe viaţă şi pe moarte.

Despre chinezi la ei acasă. Oraşul Interzis

Nu ştiu, poate vă mai amintiţi şi voi de ea: fragilă, dar curajoasă, împărţea lovituri în stânga şi–n dreapta cum rar vezi o femeie făcând. Sora 13. Ea a fost primul contact de care eu îmi amintesc cu lumea asiatică. O întâlneam pe la 6–7 ani într–o sală prăfuită de cămin cultural de sat. Filmul de duminică era un eveniment, mai ales că totul respira exotism: limba, scenele de luptă, vestimentaţia. Aşa s–a văzut atunci, demult, pentru prima dată, China prin ochii mei. Cu doi ani în urmă, China mi s–a arătat pentru prima dată la ea acasă: o ţară extraordinară, o ţară a contrastelor, în care noul şi vechiul sunt într–un dialog permanent, în care zgârie –norii se întâlnesc cu comerţul nocturn de stradă, în care trenul de mare viteză face casă bună cu ricşa... şi lista ar putea continua, dar mai bine o scriem împreună cu răgaz, pe parcurs. Aşa că de astăzi, începem să călătorim prin China, mai precis prin Beijing şi Tianjin: cel mai rapid tren din China ne va purta cu 343 km/oră, vom face opriri în Oraşul Interzis şi în Palatul de Vară, de cumpărături vom avea grijă pe strada Dashila, vom negocia la greu pentru un colier de perle sau pentru un memory–stick, când ni se va face foame vom degusta fructe de mare şi cartofi prăjiţi cu vanilie, iar apoi cu forţe proaspete vom colinda Beijingul noaptea, vom poposi în satul Jocurilor Olimpice din 2008, pe platoul de filmare al lui Jackie Chan şi Will Smith.

Palma de Mallorca, un paradis cu plaje întinse, castele-închisoare şi băi arabe

Mallorca şi Ibiza sunt perlele coroanei de insule Baleare ce plutesc între Spania şi Africa de Sud, iar Palma e de ani buni destinaţia preferată a germanilor, britanicilor şi italienilor. Dincolo de distracţia în cluburi şi baruri, distracţie ce începe după ora 9 seara şi ţine până în zorii zilei următoare, Palma are multe de oferit, aşa că cine ajunge aici poate combina băile de soare şi distracţiile nocturne cu excursiile în timp, excursii ce au loc în labirintul de străduţe din oraşul vechi sau în castele ce serveau odinioară drept închisoare.

Wavel, catedrala unde Polonia îşi scrie istoria

Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o “sanctuarul naţional”, iar criticii de artă o consideră “cel mai pur exemplu de arhitectură renascentistă din afara Italiei”, pentru polonezii e locul unde bate inima ţării lor: aici şi-au încoronat şi îngropat regi, aici şi-au îngropat poeţii. Vorbim de Wawel, catedrala de o mie de ani din Cracovia.

Ioan Piuariu Molnar, sădeanul vizitat de Împăratul Iosif al II–lea

 Nu e de ici de colo ca un cap încoronat să–ţi calce pragul casei, iar când tu eşti român, feciorul lui "Popa Tunsu", iar oaspete îţi este Împăratul Iosif al II–lea al Sfântului Imperiu Roman, e limpede că urmaşii urmaşilor tăi vor avea cu ce să se mândrească. Românul din povestea noastră este Ioan Piuariu Molnar, un sădean care a devenit primul medic titrat al secolului al XVIII–lea şi specialistul pe care generalii imperiului îl rugau să vină la Viena pentru a–i opera de afecţiuni oftalmologice. Şi se pare că tot datorită lui Ioan Piuariu Molnar, s–a îmbogăţit Sadu că Tocile: era cadoul pe care Iosif al II–lea l–a făcut comunităţii unde se născuse medicul.

Antarctica: un continent cu 1000 de locuitori şi -89 grade Celsius

Cel mai sudic continent al Terrei e încă punct de expediţie unde nu oricine se încumetă să meargă. Nici nu e de mirare, dacă e să iei în considerare că aici temperaturile pot ajunge la -89 grade Celsius (minimă înregistrată la staţia rusească Vostok în 21 iulie 1983) şi că aproximativ 98% din suprafaţă e acoperită cu un strat de gheaţă ce are cel puţin 1,6 kilometri grosime. Ca atare, nici nu are locuitori permanenţi, dar anual între 1.000 şi 5.000 de oameni ajung aici şi petrec o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp.

Fosta reşedinţa mitropolitană, clasată monument istoric de importanţă naţională

Sibiul a mai câştigat un monument istoric: unul de mare importanţă, dat fiind faptul că aceasta este singura reşedinţă de vară din municipiul Sibiu păstrată intactă. Vorbim de reşedinţa mitropolitană din Bulevardul Victoriei, al cărei ordin de clasare în rândul monumentelor istorice a fost semnat de ministrul Culturii.

Poiana, satul unde miresele îşi pun terfele

De cum trecea Crăciunul şi până se lăsa secul de Paşti, în Poiana Sibiului era zarvă mare duminică de duminică; acesta era timpul de nuntit şi petrecut, că doar acum erau oamenii în sat şi nu călători cu turmele, pe vârfurile munţilor. Aşa s–au pomenit poienarii din bunici şi străbunici şi aşa povestesc despre nunţile de altădată, nunţi de unde nu lipseau steagul, terfele sau mersul la fotograf. Aşa vă povestim şi noi astăzi despre nunta din Poiana din urmă cu 40–50 de ani.

...şi prin fabrici bate vântu'

A fost odată şi s–a dus. Nu vorbim de vreun basm românesc, ci de marea industrie de altădată a Sibiului. Fabrici şi uzine cu o tradiţie de o sută sau o sută cincizeci de ani au fost privatizate după Revoluţia din 1989, au fost fărâmiţate în mici societăţi, s–au transformat în hoteluri, depozite sau spaţii de joc sau şi–au pierdut ba o mână, ba un picior, adică hale întregi au fost făcute una cu pământul sub cupele excavatoarelor şi lamele buldozerelor. Pe alocuri se mai văd doar fundaţiile, în alte părţi rezistă încă vreun coş înalt–înalt, fără fum, dar numai bun de fotografiat ca vestigiu al arhitecturii industriale socialiste.

Atena, oraşul–muzeu

Fiecare piatră spune o poveste,iar adeseori aceste poveşti încep în urmă cu vreo şapte mii de ani. Pe fiecare coloană a templelor un zeu şi–a pus mâna. Aşa e la Atena, oraşul în care zei de poveste şi oameni obişnuiţi împart aceleaşi locuri, oraşul în care cultura elenă şi–a aşezat sufletul.

Roland de Sibiu, unic pe Pământul Crăiesc

Sibiul este singurul oraş transilvan de pe Pământul Crăiesc care deţine o statuie a lui Roland * Statuia a fost sculptată în secolul al XVII–lea şi se găseşte la Muzeul Naţional "Brukenthal"

Cozia, mănăstirea transformată în grajd şi puşcărie

De aproape şase secole, Mircea cel Bătrân îşi doarme somnul de veci în mănăstirea pe care a ctitorit–o. De peste secole, generaţii de călugări au vieţuit şi vieţuiesc aici; de peste şase secole poeţii cântă frumuseţea mănăstirii ce întâlneşte cu Oltul în mijlocul muntelui. E Cozia, locul supranumit „pământul făgăduinţei” la anul 1520.

Triunghiul Bermudelor. Triunghiul Diavolului

 Găuri negre care modifică timpul, extratereştrii, activităţii paranormale sau pur şi simplu intense fenomene geologice? Sunt întrebări, sunt supoziţii care au aprins dorinţa de cercetare a specialiştilor şi au înflăcărat imaginaţia scriitorilor. Cu atât mai mult cu cât e vorba de Triunghiul Bermudelor.

Korowai, ultimii canibali

„Patru zile m-am luptat cu jungla din Indonezia Noua Guinee în încercarea de a ajunge la Korowai, consideraţi a fi printre ultimii oameni din lume care practică chiar şi acum canibalismul. Imediat după prima luminiţă a dimineţii, m-am urcat într-o pirogă, un fel de canoe tăiată într-un trunchi de copac, şi am pornit în ultima etapă a călătoriei mele, pe râul Ndeiram Kabur”, aşa îşi începea, în septembrie 2006, Paul Raffaele reportajul „Dormind cu canibalii”, publicat de „Smithsonian Magazine”. Aşa începe povestea tribului korowai, descoperit de civilizaţia noastră abia în 1974, aşa începe povestea tribului, faimos pentru casele din copaci şi practicarea canibalismului.  

Cele mai mari ciudăţenii arhitecturale

V–aţi întrebat vreodată cum ar fi să locuiţi într–o clădire ce pare că dansează sau în alta ce pare că a "crescut” direct din copaci, sau într–una care are o mare gaură, în alta care pare să fi căzut pe o altă casă? Şi dacă toate vi se par a fi construcţii ciudate, să ştiţi că nu am terminat. Vă mai spunem că puteţi vedea un meci de fotbal pe stadionul–cuib de pasăre, că vă puteţi caza în hotelul–piramidă sau în hotelul–Sfinx, că îi puteţi cunoaşte pe cei care locuiesc în casa–căpşune sau în casa–pantof. Sunt doar câteva dintre cele mai ciudate 50 de construcţii din lume. Pe câteva dintre ele le vom "vizita” astăzi.

Bitish Pathe - O nuntă regală la castelul Peleş / Glamorous Royal Wedding at the Peles Castle

Un film din anul 1931 / 1931 Film


http://www.britishpathe.com/video/glamorous-royal-wedding/query/romania+castle

Full title reads: "Sinaia. Glamorous royal wedding. Archduke Anton of Habsburg weds Princess Ileana of Rumania."
Sinaia, Romania.
Exterior of European style castle /schloss.
Shots of the Princess having her dress and headdress placed.
Shots of Archduke Anton and his wife posing for photographs. Closer shot of the happy couple.
Various shots of unidentified European royals posing with bride and groom.

Sursa: British Pathe

Veneţia, oraşul de pe ape

Poveşti de dragoste ascunse după ziduri, mulţime de poduri şi canale, istorii picante sau macabre, sute de canale şi poduri, plimbări cu gondola, măşti de carnaval. Toate poartă acelaşi nume: Veneţia. Oraşul romantismului, oraşul lagunelor. O destinaţie turistică de primă mână unde poposesc anual peste 14 milioane de turişti.

Balada lui Andrei Budac

Foaie verde siminic, auzit-aţi de-un voinic?

Foaie verde de secară, de Budac din Cârţişoară.

El de tinerel băiat, tot prin codrii a umblat.

Da-ntr-o zi pe înserat, Budac a intrat în sat.

I-o vint dor de şezătoare şi de crâşmuţa din vale.

Cazarma 90

Da, este un monument. Ea există, chiar dacă, din punct de vedere fizic, urmele sale abia mai pot fi identificate în teren. Caazarma 90. sau, mai simplu, “la 90”. A fost construită la 1792 (construcţie finalizată în anul 1807) pentru a găzdui militarii din oraş care, până atunci, se spune că stăteau pe la cine apucau şi făceau tot felul de “năzbâtii” (unele pedepsite chiar cu moartea) prin cetate. Construcţia ei a costat peste 100.000 de guldeni, adunaţi –zice-se – în mare parte, din banii sibienilor.  A fost demolată în 1986, de către comuniştii locali, împreună cu alte clădiri de mare importanţă istorică şi arhitecturală.

Vulpea şi ursul, meteorologi de serviciu

Cât mai ţine iarna? Va fi noul an unul bogat sau nu? Pentru a răspunde la cele două întrebări nu e nevoie de previziuni meteorologice şi de analize economice, pentru că vulpea şi ursul ne dau toate indiciile necesare. La Tilişca, vulpea a dat semnalul că iarna va mai ţine un pic, dar nu prea mult.