Palma de Mallorca, un paradis cu plaje întinse, castele-închisoare şi băi arabe

Mallorca şi Ibiza sunt perlele coroanei de insule Baleare ce plutesc între Spania şi Africa de Sud, iar Palma e de ani buni destinaţia preferată a germanilor, britanicilor şi italienilor. Dincolo de distracţia în cluburi şi baruri, distracţie ce începe după ora 9 seara şi ţine până în zorii zilei următoare, Palma are multe de oferit, aşa că cine ajunge aici poate combina băile de soare şi distracţiile nocturne cu excursiile în timp, excursii ce au loc în labirintul de străduţe din oraşul vechi sau în castele ce serveau odinioară drept închisoare.

E binecunoscut drept oraş al plajelor şi al mării, dar nici obiectivele arhitecturale nu ar trebuie ratate. Vorbim de Palma de Mallorca sau Palma, cum este de fapt denumirea oficială a oraşului. Palma este cel mai mare oraş al insulei Mallorca, jumătate din populaţie locuind aici, adică peste 400.000 persoane sau peste 517.000, dacă e să punem la socoteală întreaga zonă urbană. Dar dincolo de locuitorii săi permanenţi, Palma e un oraş mult mai aglomerat prin numărul mare de turişti ce poposesc aici; peste 22 milioane de pasageri sunt înregistraţi anual la aeroportul din oraş, iar 1.5 milioane de persoane tranzitează portul; printre ei se numără şi membrii familiei regală a Spaniei, care îşi petrec aici verile.

Pe urmele romanilor şi arabilor

Povestea oraşului începe în epoca romană pe când soldaţi din imperiu au pus bazele unei tabere militare pe insulă, astfel, încet-încet s-au dezvoltat două oraşe: Palma şi Pollentia, fiecare dintre ele servind drept port. După romani, oraşul a avut o epocă bizantină, urmată de una arabă.

Maurii au ajuns aici la începutul secolului al VIII-lea: în anul 707, o flotă musulamană aflată sub comanda lui Abd Allgaht ibn Musa a poposit pe insulă şi a încheiat un tratat de pace cu localnicii, permiţându-le să-şi păstreze structurile economice, sociale şi politice, în schimbul unei taxe. Curând conglomeratul creştin-ortodox a fost intens „valorificat” în stil pirateresc şi o mare parte din populaţie se îndeletnicea cu... scufundatul vaselor care treceau prin apele Baleare.

După anul 848 a devenit clar, însă, că insula nu-şi mai putea păstra independenţa: atacurile vikingilor slăbiseră puterea cetăţii, iar maurii au profitat, oraşul şi insula fiind încorporate, în 902, statului islamic Al-Andalus. Consecinţele au fost benefice, Mallorca şi Palma cunoscând o dezvoltare economică fără precedent, dat fiind negoţul intens.

Dar statul islamic Al-andalus îşi trăia ultimii ani, aşa că luptele interioare pentru putere şi numărul mare etnii cuprinse în stat au făcut ca puterea al-Andalus să se destrame, iar insula Mallorca a trecut sub stăpânirea lui Muyahid ibn Yusuf ibn Ali, în 1015. Planul său a fost simplu: Mallorca a fost transformată în baza de unde erau lansate atacuri spre republicile italiene şi vasele creştine care străbăteau apele înconjurătoare. Dar nici această supremaţie nu avea să dureze mult: italieni, spanioli, occitani s-au ridicat împotriva mulsulmanilor, iar pirateria din insulele Baleare a fost eradicată.

Dominaţia islamică avea să se termine abia în 31 decembrie 1229, când, după trei luni de asediu, Jaime I  de Aragon a recucerit oraşul. Fiul său a fost cel care a decis construirea edificiilor cu care oraşul se mândreşte şi azi: Castelul Bellver Castle, Bisericile St. Francesc şi St. Domingo, Catedrala de Majorica şi a decis refacerea Palatului Almudaina.

Binele nu avea să dureze nici de această dată şi atacurile frecvente ale piraţilor turci şi berberi, divizarea oraşului în două tabere  şi persecuţiile Inchiziţiei au dus la o nouă decădere ce avea să se întinde pe decenii bune. O redresare economică accentuată s-a produs în secolul al XVIII-lea când Carlos III al Spaniei a ridicat interdicţia ce plana asupra oraşul de a face negoţ cu coloniile spaniole din America.

Noi linii maritime şi o populaţie în continuă creştere au făcut ca Palma să intre înfloritoare în secolul al XX-lea, iar turismul care s-a tot dezvoltat în ultimii 50 de ani a făcut ca Palma să devină punct de interes pe harta mondială. În 1960, oraşul primea 500.000 de turişti anual, pentru ca în 1997 numărul acestora să treacă de 6,7 milioane. Şi nu e de mirare având în vedere că Palma are ce să le ofere.

Pe ruine de moschee

Dacă ajungeţi în Palma, e musai să luaţi la pas străduţele întortocheate şi înguste ale oraşului, spun cei care au avut posibilitatea să descopere farmecul locului. Dincolo de staţiuni luxoase, cluburi, baruri, plaje şi parcuri acvatice, Palma înseamnă şi o călătorie în alte vremuri, iar pentru ca această călătorie să fie posibilă trebuie să vă aventuraţi pe străduţele oraşului vechi. Colindându-le veţi descoperi Catedrala Le Seu, băile arabe, Palatul Regal La Almudaina sau Castelul Bellver.

Banys Arabs sau băile arabe sunt o rămăşiţă a trecutului maur al locului. Sunt adăpostite de o clădire mică ce datează din secolul al XI-lea şi care este posibil să fi făcut parte din proprietatea unui musulman înstărit.

Catedrala La Seu - aceasta este denumirea sub care este cunoscută de turişti, deşi în realitate poartă hramul Sf. Maria de Palma. A fost ridicată pe locul unei moschei, iar construcţia a durat secole: din 1229 până în 1601; de restaurarea  ei s-a ocupat în 1901 celebrul arhitect Antoni Gaudi, dar cum nu s-a înţeles cu iniţiatorii proiectului, restaurarea nu a fost dusă la bun sfârşit. Catedrala măsoară 121 metri lungime, 55 metri lăţime şi 44 metri înălţime. E aşezată în oraşul vechi între Palatul La Almudaina şi Palatrul episcopal, iar ca privelişte, turiştii au parte de Parc de la Mar şi Marea Mediterană.

Tot pe ruinele unui sit musulman a fost ridicat şi Castelul Bellver, primul castel circular construit în Europa. A fost construit în secolul al XIV-lea şi a servit mult timp de închisoare, deşi iniţial a fost reşedinţa regilor de Mallorca. Dar nici capetele încoronate nu au venit aici doar pentru relaxare, ci şi în calitate de prizonieri. De pildă, Regina Violant de Mallorca şi copiii ei au fost închişi aici în secolul al XIV-lea, şi tot aici au fost ţinuţi prizonieri nobilii care l-au sprijinit pe Filip d'Anjou. Printre prizonierii celebri s-a numărat, în secolul al XIX-lea, ministrul Gaspar Melchor de Jovellanos; lui i se datorează, de altfel, prima descriere a castelului şi primele schiţe. În 1931, castelul a fost cedat oraşului şi a fost transformat în muzeu, iar în curtea interioară se organizează evenimente culturale.

Un al doilea muzeu al oraşului - Pueblo Espanol –  are forma unui mic sat spaniol, iar explicaţia formei arhitecturale e simplă: aici sunt expuse proiecte clasice ale arhitecturii spaniole. De la clasic treceţi la contemporan dacă vizitaţi Muzeul de Arta Contemporană, unde turiştii au parte de un adevărat cadou: lucrări realizate de Pablo Picasso, Joan Miro, Juan Gris sau Salvador Dali.