Cazarma 90

Da, este un monument. Ea există, chiar dacă, din punct de vedere fizic, urmele sale abia mai pot fi identificate în teren. Caazarma 90. sau, mai simplu, “la 90”. A fost construită la 1792 (construcţie finalizată în anul 1807) pentru a găzdui militarii din oraş care, până atunci, se spune că stăteau pe la cine apucau şi făceau tot felul de “năzbâtii” (unele pedepsite chiar cu moartea) prin cetate. Construcţia ei a costat peste 100.000 de guldeni, adunaţi –zice-se – în mare parte, din banii sibienilor.  A fost demolată în 1986, de către comuniştii locali, împreună cu alte clădiri de mare importanţă istorică şi arhitecturală.

Dacă veţi avea neşansa de a căuta pe net “cazarma 90” nu veţi găsi nici măcar un detaliu despre vechea construcţie. Doar menţionarea ei ca “locaţie” pentru diverse spectacole, concerte, panarame ori alte evenimente din astea, “culturale”: “Spectacolele au loc în parcarea de la “Cazarma 90” începand cu ora…”.
A fost cazarmă habsburgică, apoi austro-ungară. Arma: infanterie. Locul unde fiinţa şi unde se schimba garda: Hermannsplatz, actuala Piaţă a Unirii. Fundaţiile sale stau, aproximativ, pe locul unde, înainte era Bastionul Porţii Cisnădiei. Sincer, ar fi interesantă o istorie a clădirilor cu destinaţie militară din Sibiu: Casa Generalului din Piaţa Mare, Straja Dragonilor de pe 9 Mai (demolată), cazarma de artilerie din Oraşul de jos,  la fel demolatele clădiri ale cazărmii de honvezi de la Piaţa Cibin, cazarma şi apoi spitalul militar  de pe Victoriei, cazarma de infanterie de pe Poplăcii (acum Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de luptă “Eremia Grigorescu”), cea de cavalerie de pe Milea (AFT şi “Decebal”), cea de vânători de pe Dumbrăvii, casa comandantului Garnizoanei, actualul Rectorat. Să sperăm că vom avea şi aşa ceva…
Dar să revenim la 90-ul nostru. Din 1919, fosta cazarmă “K.u.K” revine unuia din primele regimente româneşti din Transilvania: Regimentul 90 Infanterie. Sunt chemaţi sub arme toţi membrii corpului Voluntarilor Români din Ardeal şi tinerii născuţi în perioada 1896-1898. Ei trebuie să se prezinte în uniformă în stare bună, cu cel puţin: “2 rânduri de schimburi şi 2 ţoale”. Armata română plătea între două şi 100 de coroane celui care aducea de acasă, în  stare bună, cele de trebuinţă unui militar, de la gamelă, raniţă, căciulă, capelă, cizme, bocanci, pantaloni, până la veston ori manta. Regimentul 90 a luptat în Ungaria, împotriva comuniştilor lui Bela Kun, împotriva ruşilor între 1941-1944 şi a germanilor/maghiarilor între 19544 şi 1945, iar după război, a fost mutat. A sucombat la Lugoj, în epoca niastră, întru gloria structurilor euro atlantice…
După plecarea “sibienilor” din 90 la război, clădirea se pare că a avut o destinatie sanitara (o imagine de epocă o prezintă cu o cruce roşie pictată pe acoperiş. Apoi, după război, a fost un fel de şcoală pentru subofiţerii de miliţie (conform col. (r) Victor Neghină, apoi clădirea s-a “civilizat”, vechea cazarmă de infanterie devenind sediul diverselor cooperaţii meşteşugăreşti  din Sibiu.
În anul 1986 a început demolarea ei pe ecel loc fiind proiectat, cică o trecere science-fiction peste şosea. A devenit o parcare penibilă “parcarea de la cazarma 90” unde se ţineau concerte de rock (aici a cântat Iris!), populară, uşoară. A fost scenă în aer liber pentru “Cîntecele Munţilor”. A fost “Orăşelul copiilor”. Acum este gazda “structurii multifuncţionale tip cort”,  de unde gurile rele au scos, anul trecut, expresia de “capitală cortorară”. Care, în anul 2007, a “găzdfuit şi el, săracul, cam de toate.
Din vechea “K.u.K. Infanterie Kaserne” de pe Hermannsplatz a rămas acum un zid părăsit, cu câteva ferestre care dau în pivniţa dărâmată. În 2006, aici s-au efectuat săpături arheologice. Citirea raportului este interesantă şi hazlie. De ce hazlie? Pentru că dacă i se acorda o atenţie mai mare clădirii, nu mai era cazul să sapi ca să scoţi resturi de mozaic, oase de animale ajunse friptură în urmă cu un secol, şi altele. (Intraţi pe CIMEC şi veţi vedea raportul arheologic). Putea fi un muzeu pe cinste, dar a trebuit demolată pentru ca politrucii anilor 80 să se laude că şi la Sibiu se face “sistematizare”. Ce s-a câştigat cu dărâmarea ei, se vede de mai bine de 10 ani. O parcare nici măcar spaţioasă şi nişte ziduri igrasioase pe care, o dată la patru ani, apar mutre de candidaţi care promit ceea ce cu siguranţă nu vor îndeplini vreodată.
PS: Nu e legendă: după demolarea Cazărmii, tot centrul Sibiului, mai ales zona Bălcescu-Bulevard-teatru, era împânzită de şobolani. De la pivniţele demolate… Şi chestia asta a durat mult timp, până când rozătoarele şi-au găsit altă casă. De unde vor fi dreanjate la următoarea demolare.
A, de ce am trecut Cazarma 90 la “Monumente sibiene” deşi ea nu mai există? Pentru că, sincer, era un monument. Ca multe altele nici măcar trecute pe vreo listă de la Minister, dar existente aici, la Sibiu.