„Patru zile m-am luptat cu jungla din Indonezia Noua Guinee în încercarea de a ajunge la Korowai, consideraţi a fi printre ultimii oameni din lume care practică chiar şi acum canibalismul. Imediat după prima luminiţă a dimineţii, m-am urcat într-o pirogă, un fel de canoe tăiată într-un trunchi de copac, şi am pornit în ultima etapă a călătoriei mele, pe râul Ndeiram Kabur”, aşa îşi începea, în septembrie 2006, Paul Raffaele reportajul „Dormind cu canibalii”, publicat de „Smithsonian Magazine”. Aşa începe povestea tribului korowai, descoperit de civilizaţia noastră abia în 1974, aşa începe povestea tribului, faimos pentru casele din copaci şi practicarea canibalismului.
Papua Noua Guinee, stat situat în Oceanul Pacific, este considerată a fi una dintre cele mai diverse ţări de pe Terra, din punct de vedere cultural. Aici se vorbesc peste 850 de limbi indigene, deşi populaţia ajunge abia pe la 6.187.000 de locuitori. Dintre limbile indigene, Enga este cea mai răspândită, fiind vorbită de peste 200.000 de oameni, dar există destule limbi care abia sunt vorbite de câteva sute de persoane.
În topuri intră Papua Noua Guinee şi din alte motive: doar 18 % dintre locuitori trăiesc în mediul urban, iar la capitolul descoperiri această ţară mai are încă multe de oferit. Specialiştii cred că sunt multe specii de plante şi animale ce nu au fost încă descoperite, dar surprize nu rezervă doar flora şi fauna, ci şi oamenii care trăiesc aici. De exemplu, în anul 2010 a fost descoperit un trib korowai ce nu avusese contact cu civilizaţia noastră.
Primul contact
În vestul Noii Guinee, în regiunea Papua, trăiesc cei aproximativ 3.000-4.000 de reprezentanţi ai grupului etnic numit Korowai. Numele lor a făcut înconjurul lumii din două motive: sunt oamenii ce locuiesc în case ridicate în copaci şi sunt canibali. Dincolo de asta, korowai au o cultură pe care unii încearcă să o cunoască, să o înţeleagă şi să o protejeze, alţii „să o vândă” în excursii organizate şi bine promovate pe Internet.
Primul lucru care ar trebui ştiut despre kolowai este faptul că mai poartă şi numele Kolufo; apoi trebuie spus că nici ei nu ştiau despre existenţa noastră şi nici noi de a lor până prin 1970. Primul contact atestat documentar de către vestici a avut loc în 17 martie 1974, în timpul unei expediţii conduse de antropologul Peter Van Arsdale, geograful Robert Mitton şi de Mark Grundhoefer, activist în programe de dezvoltare comunitară. În acea zi, reprezentanţii civilizaţiei vestice au întâlnit 30 de bărbaţi Korowai pe malul sudic al râului Eilanden şi aşa a apărut o primă listă cu cuvinte specifice tribului şi cu observaţii ale vesticilor. Prima întâlnire mediatizată între vestici şi băştinaşii korowai a avut loc în 4 octombrie 1978, când vesticii au fost ajutaţi de un băştinaş din tribul kombai.
Spre sfârşitul anilor `70, câţiva misionari olandezi au început să trăiască printre Korowai, iar Dea Sudarman, antropolog indonezian, a realizat câteva documentare despre ei în anii `80. În 1993, a fost realizat un alt documentar – Lords of the Garden - ce vorbea despre casele în copaci, ridicate de acest trib, şi despre practicarea canibalismului ca formă de justiţie. Primele convertiri la creştinism ale membrilor Korowai au avut loc sfârşitul anilor `90.
Casa din copac
În tradiţia korowai, oamenii trăiesc în clanuri, într-un clan fiind cuprinse cam cinci case construite în copaci. Aşa trăiesc cei mai mulţi oameni Korowai: în case construite în copaci, ridicate la înălţimi de 8, 10 sau chiar 45 de metri. Trei motive sunt adeseori invocate: animalele sălbatice, inundaţiile şi pericolul de a fi capturaţi de alte triburi. Cum se construieşte o astfel de locuinţă? În primul rând se alege un copac solid, care devine stâlpul central al neobişnuitei „fundaţii”. Se construieşte apoi podeaua din lemn, care e susţinută de alţi 4-10 stâlpi, tot din lemn, iar pereţii şi acoperişul sunt construiţi din trunchiuri şi frunze de salgo.
E drept însă că, începând cu anii `80, oamenii Korowai vin să locuiască şi în satele întemeiate pentru ei de vestici; aici îşi fac locuinţe cu două sau trei camere. Opt astfel de sate au fost deschise şi ele au, în general, şi şcoală şi spital, dar peste 70 % dintre korowai aleg încă stilul tradiţional de trai, în case din copaci. Se spune, de asemenea, că în rândul 30% korowai, înregistraţi în cele opt sate, rata de absenteism din sate e mare, oamenii întorcându-se la familiile lor din junglă, acolo unde sunt şi mai aproape de hrana oferită de salgo.
Vânători
Fotografii surprinse în timpul primelor contacte cu korowai îi înfăţişează pe aceştia umblând aproape goi şi acoperindu-şi doar părţile intime cu câteva frunze de bananier. În acest context, rudimentar ar fi cuvântul potrivit pentru a descrie modul de trai al acestor oameni. Aşa se face că, prin tradiţie, korowai îşi procură hrana vânând, pescuind şi adunând roadele pământului. Există însă şi membri ai tribului care câştigă bani, fiind implicaţi în turismul ce începe să se dezvolte aici. Există companii care vând pachete turistice în regiunea korowai, altfel spus vesticii sunt provocaţi să trăiască timp de câteva zile în stil tradiţional, specific acestui trib şi alături de reprezentanţii lui.
Interferenţa cu civilizaţia modernă nu a adus doar beneficii acestor oameni: din 1996 până în 1999, clanuri korowai au fost exploatate de vesticii care făceau contrabandă cu lemn de agar. De pildă, pentru un kilogram de lemn băştinaşi primeau 4 dolari, iar negustorii vindeau apoi aceeaşi cantitate cu 1000 dolari. Comerţul cu agar a deschis şi drumul prostituţiei şi al virusului HIV în junglă şi în rândul triburilor.
Canibalism
Despre membrii tribului korowai se spune că îşi mănâncă semenii şi în prezent. Astfel de afirmaţii sunt însă supuse discuţiilor: ele ar putea fi făcute pentru a atrage turiştii sau pentru că sunt veridice în cazul clanurilor care au avut foarte puţin contact cu civilizaţia noastră.
O re-afirmare a practicării canibalismului se găseşte chiar în reportajul „Dormind cu canibalii”, dar băştinaşii explică faptul că trupul unui om nu este mâncat din orice motiv, ci doar dacă el este posedat de spiritul khakhua şi devine astfel vrăjitor/ khakhua, iar numele vrăjitorilor sunt şoptite de korowai care sunt pe moarte. „L-am întrebat pe Boas dacă korovai mănâncă oameni oricare ar fi motivul sau dacă mănâncă trupurile duşmanilor, ucişi în luptă. „ Bineînţeles că nu”, a replicat el, aruncându-mi o privire amuzată, „Nu mâncăm oameni, mâncăm doar khakhua”, scrie Paul Raffaele şi completează în cadrul aceluiaşi reportaj: „Ultimele trei zile cu clanul au trecut uşor. Când am simţit că au încredere în mine, i-am întrebat când au omorât ultima dată un khakhua. Lepeadon a spus că asta s-a întâmplat în perioada ultimului festival salgo...adică în urmă cu un an”.
* Membrii triburilor korowai sunt poligami, dar în general un bărbat nu se poate căsători înainte să împlinească 20 de ani pentru că nu are posibilitatea să-şi cumpere o soţie. Fetele se căsătoresc devreme în adolescenţă sau chiar la 10 ani. Copiii cresc în încăperile rezervate femeilor, iar băieţii sunt mutaţi în încăperile bărbaţilor atunci când ajung la adolescenţă.
* În mai 2006, în timpul expediţiei de documentare a lui Paul Raffaele, acesta a fost contactat de un bărbat care susţinea că nepotul lui în vârstă de 6 ani era acuzat că ar fi doctor vrăjitor şi era în pericol să fie ucis şi mâncat de alţi membri ai tribului. Înainte ca membrii expediţiei să poate ajunge la băiat, au fost deportaţi de autorităţile indoneziene din junglă în capitala regiunii Papua, scrie wikipedia.
Sursa foto> wikipedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu