Roland de Sibiu, unic pe Pământul Crăiesc

Sibiul este singurul oraş transilvan de pe Pământul Crăiesc care deţine o statuie a lui Roland * Statuia a fost sculptată în secolul al XVII–lea şi se găseşte la Muzeul Naţional "Brukenthal"



Vreme de secole a vegheat Roland, cavalerul libertăţii oraşelor, Piaţa Mare a Si­biului; apoi a părăsit Piaţa Mare şi s–a retras la Muzeul de Istorie, iar acum îl întâlniţi în Palatul Brukenthal. Vorbim de statuia lui Roland, o sculptură unică în oraşele transilvănene de pe Pămân­tul Crăiesc de altădată, scrie Zeno–Karl Pinter în "Spada şi sabia medievală în Transil­vania şi Banat": "Sibiul este singurul oraş transilvan din Pământul Crăiesc în care este documentată şi s–a păstrat o statuie a lui Roland cu spadă". Actualmente, statuia este parte integrantă a expoziţiei "Sculptura transilvăneană în piatră din secolele XIII–XIX", deschisă în Palatul Brukenthal.

Roland la Sibiu: o poveste de secole

Să fi avut Roland, lider militar din timpul lui Carol cel Mare, vreo legătură cu Si­biul?! Direct, nu prea. Indirect – da, iar explicaţia este simplă: Evul Mediu a cunos­cut o "explozie" a poveştilor despre Roland, spuse şi cântate de menestreli. Iar faima francului s–a văzut şi în mulţimea de statui ce au împânzit Europa, iar astfel de statui nu au lipsit nici din Sibiu. "Piesa păstrată actual­mente în colecţia de arme a Muzeului Brukenthal îl reprezintă pe cel de–al treilea şi ultimul Roland din Sibiu. Această statuie, ridicată în secolul al XVII–lea, a înlocuit–o pe cea executată în 1550 de pietrarul Onofforus, pe locul alteia şi mai vechi. Consiliul municipal i–a plătit lui Onofforus pentru lucrarea sa 241 florini, reprezentând 128 florini pentru manoperă şi restul valoarea a 10 care de piatră aduse din zona Clujului şi 44 pietre de la Răşinari", scrie Zeno–Karl Pinter.

În apropierea acestei ulti­me statui sibiene a lui Roland a fost executat, prin decapitare, comitele Sachs von Harteneck în decembrie 1703, faptul este ilustrat într–o acuarelă aflată în patrimoniul Muzeului Naţional "Bru­kenthal". În aceeaşi acuarelă este vizibilă şi spada cu care lupta cavalerul, spadă considerată invincibilă şi indestructibilă. Spada are şi un nume, "Durendart" sau "Durondal", şi o legendă. În "Cântecul lui Roland" se spune că spada i–ar fi fost dată de un înger lui Carol cel Mare, iar acesta la rândul lui i–a dăruit–o lui Roland; şi tot acolo se menţionează încă un motiv al invincibilităţii spadei: conţinea un dinte al Sf. Petru.  În "Orlando furio­so", Ludovico Ariosto explică diferit puterile miraculoase ale spadei şi spune că aceasta este arma care i–ar fi aparţinut lui Hector din Troia. Dincolo de legende din alte vremuri, există astfel de poveşti şi în prezent: francezii, de pildă, cred că Durondal există încă şi că          s–ar găsi în localitatea Rocamadour, fiind încastrată într–un zid de piatră.

Roland a dus Bremenul în patrimoniul UNESCO

Roland sau Contele Ro­land a trăit în secolul al VIII–lea şi s–a remarcat ca lider militar sub comanda lui Carol cel Mare. A fost guver­nator militar, responsabil de apărarea frontierei Regatului Franc, dar datele istorice despre viaţa lui sunt puţine: în "Viaţa lui Carol cel Mare" biograful Einhard menţio­nează că Roland s–a aflat printre cei ucişi în bătălia de la Roncesvalles, în anul 778. În secolele ce au urmat, figura lui a devenit una emble­matică în Europa medievală, Roland fiind asociat cu ideea de libertate a creştinilor şi cea de drepturi cetăţeneşti: Roland "reprezintă în men­talitatea medievală o întru­pare a ace­lui "miles christia­nus", care luptă până la moar­te cu spada în mână împo­triva pă­gânilor, pentru Dum­nezeu şi credinţa creşti­nă", scrie Zeno–Karl Pinther.

Şi după ce menestrelii i–au cântat faptele de vitejie, a venit rândul sculptorilor să îl oma­gieze, aşa că statui  în­chi­nate lui Roland au apărut în toate oraşele mari de pe teritoriul german. Şi tot un oraş german a şi fost înscris în patrimoniul UNESCO graţie cavalerului. Statuia sa, înaltă de 5,5 metri şi datată în 1404, şi clădirea Primăriei din Bre­men au fost incluse, în 2004, pe lista patrimoniului UNES­CO. Moti­vul este sim­plu: ambele sunt "reprezentări extraordinare ale autonomiei civice şi ale suve­ranităţii, aşa cum s–au dezvoltat acestea în Sfântul Imperiu Roman, în Europa... Roland din Bre­men este cea mai reprezen­tativă şi una dintre cele mai vechi statui ale lui Roland, ridicate ca simbol al drep­turilor cetăţeneşti şi al libertăţii", scrie site–ul oficial www.unesco.org. Iar statuia lui Roland nu va dispărea nicio­dată din centrul ora­şului, spun localnicii, pentru că atâta timp cât cavalerul îşi are locul său în centrul Bre­me­nului, acesta va fi oraş liber. Oricum, precauţi din fire, germanii şi–au luat măsuri de siguranţă şi în urmă cu câteva secole au comandat o a doua statuie a lui Roland, ascunsă acum în subsolurile Primăriei vechi; în caz de forţă majoră această replică va înlocui originalul, astfel încât Roland să fie mereu în inima oraşului, spun legendele locale.

"Cântecul lui Roland" a fost scris la sfârşitul secolului al XI–lea şi este cea mai veche operă a literaturii franceze care a supravieţuit până azi.

Poate te interesează şi

Cele mai mari ciudăţenii arhitecturale

 Triunghiul Bermudelor. Triunghiul Diavolului

Andrei Budac, haiducul ucis acum o sută de ani

Balada lui Andrei Budac