Fosta reşedinţa mitropolitană, clasată monument istoric de importanţă naţională

Sibiul a mai câştigat un monument istoric: unul de mare importanţă, dat fiind faptul că aceasta este singura reşedinţă de vară din municipiul Sibiu păstrată intactă. Vorbim de reşedinţa mitropolitană din Bulevardul Victoriei, al cărei ordin de clasare în rândul monumentelor istorice a fost semnat de ministrul Culturii.

Mult a avut de aşteptat Sibiul din 24 aprilie 2010, de când Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sibiu a înaintat dosarul de clasare a fostei reşedinţe mitropolitane din Sibiu şi până când clasarea a devenit realitate. Eveni­mentul s–a întâmplat odată ce ministrul Culturii a sem­nat, în 9 ianuarie a.c., ordinul de clasare a imobilului.

Monument istoric de categoria A

... adică de importanţă na­ţională. Aceasta este categoria pe care Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu a propus–o la înaintarea dosa­rului de clasare a fostei reşe­dinţe mitropolitane din Sibiu. Aceasta este categoria pe care imobilul a primit–o la înscrierea în rândul monu­mentelor istorice.
Definitorii în evaluarea ca monument de importanţă naţională au fost cel puţin două motive este singura reşedinţă de vară din mu­nicipiul Sibiu păstrată intactă şi acest edificiu este un exemplu de arhitectură e­clectică ce îmbină ele­mente barocizate cu ele­mente neo­clasice. Imobilul se află în proprietatea Mitro­poliei Ar­dealului.

Între măreţie şi decădere

Povestea reşedinţei mitro­politane începe la sfârşitul secolului al XIX–lea, când imobilul a fost ridicat pe un teren achiziţionat încă din 1858 de Mitropolia Ardealului, prin Mitropolitul Andrei, Baron de Şaguna. Că a cunoscut multe zile sau, mai bine zis, mulţi ani de glorie, e limpede odată ce priveşti fotografiile de epocă, în care se văd şi grădina de odinioară, şi pa­vilionul, şi monumentul închi­nat lui Carl Schwarzenberg. Grădina a fost, de–a lungul timpului, proprietatea unor familii importante din Sibiu, precum Rittern, Kun–Brukenthal, Gerlitzi şi Wayda şi a fost ocazional deschisă publicului pentru vizitare.
Dar toate acestea pot fi văzute doar în fotografii pen­tru că pavilionul a fost de­molat, iar grădina de altădată s–a transformat într–un soi de teren neîngrijit, cu multe bălării şi gunoaie, dar şi cu oameni ai străzii, aciuaţi pe lângă zidurile clădirii. Abia în toamna anului trecut, chiar înainte de cano­nizarea Mitro­politului Andrei Şaguna, s–a făcut în sfârşit curăţenie. Iar la începutul iernii s–a luat o "mă­sură" ca frigul, ploaia şi, pro­babil, oamenii să nu mai poa­tă pătrunde prin ferestrele sparte ale imobilului. Care a fost măsura? Zidirea de că­rămizi BCA în ferestrele imo­bilului. De acum înainte, de vreme ce imobilul are sta­tut de monument istoric, orice intervenţie se face cu apro­barea autorităţilor şi în măsura în care nu degradează cla­direa.

Regizorii Radu Gabrea şi Marjan Vajda au ales să filmeze la fosta reşedinţ[ mitropolitană câteva cadre ale filmului "Cocoşul decapitat". Filmările au avut loc în septembrie 2006, iar premiera filmului s–a petrecut în cadrul programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007. Filmul are la bază romanul omonim al lui Eginald Schlattner.

Legat de acest monument istoric, mai puteţi citi şi

Începutul sfârşitului pentru fosta reşedinţă mitropolitană şi o casă de secol XV?

Mitropolitul Şaguna–canonizat. "Vila mitropolitului" – dărăpănată

 În sfârşit curăţenie!