Atena, oraşul–muzeu

Fiecare piatră spune o poveste,iar adeseori aceste poveşti încep în urmă cu vreo şapte mii de ani. Pe fiecare coloană a templelor un zeu şi–a pus mâna. Aşa e la Atena, oraşul în care zei de poveste şi oameni obişnuiţi împart aceleaşi locuri, oraşul în care cultura elenă şi–a aşezat sufletul.

Oraşul cu nume de zeiţă este Atena, oraşul cu nume de zeiţă celebră, înţeleaptă şi războinică. Cum a ajuns această aşezare să poartă numele zeiţei? Grecii povestesc că doi zei, Atena şi Poseidon, au cerut să fie patroni ai cetăţii şi fiecare dintre ei a făcut un dar oraşului: Poseidon a creat un izvor de apă sărată lovind pământul cu tridentul său, iar Atena le-a dăruit oamenilor măslinul, simbol al păcii şi prosperităţii. Pace şi-au dorit şi oamenii locului şi au ales-o pe Atena ca patron al cetăţii. Denumirea Atena a fost întâlnită în perioada antică, dar mai târziu s-a decis renunţarea la ea. Din secolul al XIX-lea, oraşul poartă din nou numele zeiţei.
Spuneam că Atena este datată cu cel puţin 7000 de ani în urmă, ceea ce face ca acesta să fie unul dintre cele mai vechi oraşe, încă existente, ale lumii noastre. Cea mai veche prezenţă umană în Atena este atestată la peştera Schist şi este datată în preajma mileniilor XI- VII î. Hr. Şi cetatea a  înflorit cu secolele şi uite aşa până în anul 1400 î.Hr. era recunoscută ca centru important al civilizaţiei miceniene, iar în veacul al IX-lea î. Hr. era deja şi un important nod comercial. Importanţa Atenei a fost oficializată în secolul al V-lea î. Hr., când cetatea a devenit principalul oraş al Greciei antice. Dar cum după mărire urmează decăderea, aşa s-a întâmplat şi la Atena a cărei supremaţie a fost furată de Sparta. În secolele următoare, istoria s-a repetat, aşa că după cucerirea de către turci, cetatea a avut mult de suferit. Zilele bune au început iar, odată cu alegerea oraşului drept capitală a Greciei independente în 1834.
Din 1834 şi până acum, un oraş nou s-a construit lângă cel vechi, aşa că azi turiştii care poposesc în Atena se delectează deopotrivă, cu temple ce au bătut mileniile şi cu edificii ce abia numără vreo două sute de ani.

Minunile de pe Acropole

Pe Dealul Acropole este musai să urcaţi, pentru că acesta este simbolul Atenei, acesta este locul în care zeii îşi arată măreţia prin cele trei edificii - Parthenon, Erehtheion şi Templul lui Nike. Dar, până să ajungem la povestea zeilor şi templelor, e musai să spunem că cercetările arheologiece au scos la iveală urme de locuire ale acestui deal în urmă cu 6000 de ani. Şi atunci nu e de mirare că atenienii au aşezat piatră pe piatră până au ridicat Parthenonul. S-a întâmplat în anii 447-432 î. Hr., iar iniţiativa i-a aparţinut lui Pericle. Cu arhitectura spaţiului a fost însărcinat Fidias, care a fost asistat de ale nume celebre ale Greciei antice: arhitecţii Ictinos, Callicrate şi sculptorii Agororacritos şi Alcamene.
Din marmură de Pentelikon s-a construit acest templu, dedicat zeiţei Atena, iar pentru un edificiu cât mai fastuos s-a ales stilul doric, cu opt coloane pe fiecare din feţele mici şi alte 17 coloane pe laturile mari. Templul are o o lungime 69,5 metri şi  o lăţime de 30,88 metri. Fala templului era însă alta: statuia zeiţei Atena - sculptată în lemn, poleit cu aur şi îmbrăcată în plăci de fildeş. Înălţimea ei? 12 metri. Şi pentru că o asemenea statuie cerea decoraţiuni pe măsură, în templu Fidias a imaginat peste 90 de scene în care a înfăţişat scene de lupta cu zei, giganţi, centauri, amazoane, greci si troieni. De asemenea, a împodopbit templul cu statui şi basoreliefuri.
Frumuseţea a salvat templul de la distrugere în nenumărate rânduri şi aşa se face că în secolul al V-lea, Parthenonul a fost transformat în biserică creştină, iar după ocuparea oraşului de otomani a devenit moschee. Şi a mai avut şi o întrebuinţare mai puţin obişnuită: depozit de muniţie. O explozie a distrus edificiul în 1687, iar în secolul al XIX-lea Lordul Egin a dus la Londra multe dintre sculpturile templului.
Un al doilea templu de pe Acropole a fost dedicat Atenei: Templul lui Nike. Este construit în stil ionic, iar pe laturi se regăsesc basoreliefuri reprezentând conferinţe ale zeilor  şi bătălii.
Cu Poseidon împarte Atena privilegiul de a patrona Erehteionul. Templul a fost ridicat în 421-406 î. Hr., iar locul ales a fost chiar cel în care se înălţa odinioară palatul regelui Erehteion, strămoş al ionienilor. Şi locul mai are o legendă: chiar aici şi-ar fi disputat Atena şi Poseidon supremaţia asupra cetăţii. Cu ce vă uimeşte acum? Păi, printre altele cu sculpturile faimoaselor Cariatide.
Acropola din Atena este înscrisă în patrimoniul cultural mondial protejat de UNESCO din anul 1987.
Şi pentru că am vorbit atât despre zeiţa Atena e musai să mai mergeţi într-un loc de legendă: pe dealul Lycabettus. Acesta este cel mai înalt deal din jurul Atenei şi se spune că reprezintă de fapt o piatră aruncată pe pământ de zeiţă. În plus, priveliştea asupra oraşului face toţi banii.

Pieţe vechi, pieţe noi

Coborâţi de pe dealurile Atenei şi vizitaţi inima turistică a oraşului modern: Piaţa Syntagma sau Piaţa Constituţiei. Este considerată cea mai importantă piaţă şi are cu ce să vă uimeacă: aici se găsesc multe dintre muzeele cetăţii (Benaki, Muzeul de Arta Cicladică şi Muzeul Bizantin), precum şi clădirea Parlamentului, aşa că dacă zăboviţi câteva minute veţi asista la schimbarea gărzii la Palat. Palatul Parlamentului a fost iniţial Palatul Regelui fiind construit între 1836-1840 de Regele Otto. De unde numele de Piaţa Constituţiei? Deoarece aici a fost proclamată Constituţia Greciei în 3 septembrie 1843.
Dacă vă gândiţi să faceţi cumpărături aici, în inima oraşului, mai précis pe strada Ermou, trebuie să aveţi mulţi bani în buzunar, pentru că Ermou se găseşte în top 5 al celor mai scumpe străzi de cumpărături din Europa. Strada are un kilometru lungime şi face legătura cu Monastiraki.
Şi dacă tot aţi ajuns până aici faceţi-vă timp să vizitaţi şi Vassilikos Kipos sau Grădinile Regale, o oaza de verdeaţă ce se întinde pe mai bine de 15 hectare. Aici se află şi sala de expoziţii Zappeion, întemiată de grecii Evangelis şi Constantinos Zappas originari din Romania.
La capitolul pieţe noi e musai să puneţi pe listă şi Plateia Omónias sau Piaţa Armoniei, creată în secolul al XIX-lea. De toate veţi găsi aici, de la sedii de bănci la Muzeul Naţional de Arheologie.
Şi pentur că am pomenit de pieţe noi, nu putem să nu pomenim şi de piaţa veche, de Agora, piață publică a orașelor greceşti antice. Agora, situată la nord-vest de Acropole, a fost inima Atenei Antice şi se pare că cei mai mulţi dintre locuitorii ei erau bărbaţi. Agora era centrul civic, politic, administrativ, comercial şi cultural al cetăţii. 500 de senatori se întâlneau in Boulenterion pentru a discuta legi, locuitorii se rugau în Metrun, un sanctuar închinat Zeiţei-Mame, în templele ridicate pentru Ares, Apollo şi alţi zei. Şi tot pe aici i-ar fi purtat paşii pe Socrate, Platon şi pe discipolii lor.
Astăzi, ruinele vechii pieţe sunt dominate de „Stoa”, acolo unde se găseşte Muzeul Vechii Agora. Clădirea este datată în anul 150 î. Hr., a fost construită de regele Attalos II al Pergamonului şi reconstruită în 1953-1956. Printre exponatele muzeului pot fi admirate statuia lui Apolo Patroos - secolul IV î. Hr., un capitoliu ionic pictat în secolul al V –lea î. Hr., o preoteasă flancată de doua herme, o stela din marmură inscripţionată cu o lege impotriva tiraniei (anul 336 î. Hr.), o sculptură din templul lui Hefaistos şi un ornament arhitectural din Stoa lui Zeus. De asemenea, se regăsesc vase şi obiecte de ritual funerar din perioada miceniană.
Celelalte minunăţii ale Atenei, oraşul-muzeu, ar fi bine să le descoperiţi chiar acolo, pe pământ elen.

În anul 2001, Atena număra aproape 750.000 de locuitori la o suprafaţă de 39 kilometri pătraţi; aria metropolitană e însă mult mai mare (412 kilometri pătraţi), iar numărul locuitorilor depăşeşte 4 milioane.

Citiţi şi

Veneţia, oraşul de pe ape

Sursa foto> wikipedia.org