Bungheri, frumoşi, urâţi, căluşeri, căiuţi, ursari, cete de juni s–au
pus pe urat ca noul an să nu vă fie cu bănat; veselie, bogăţie,
fericire şi împlinire să se deşarte–n case, iar în anu` care vine
s–aveţi parte doar de bine. Sunt urări cu care întâmpinăm anii secolului
XXI, sunt urări cu care bunicii noştri întâmpinau anii secolului
trecut, aşa că astăzi, în prag de an nou, vom călători, preţ de câteva
rânduri şi câteva imagini, înapoi în timp. Nu–l vom întâmpina pe 2010
doar cu şampanie sau file de somon, ci şi, ca în trecut, cu fete care se
adună la vrăjit, cu calendare de ceapă, cu cărbuni încinşi pentru
recolte bogate, cu focuri pe uliţele satelor sau cu un „La mulţi ani”,
cântat din turla bisericii.
luni, 31 decembrie 2012
sâmbătă, 29 decembrie 2012
Doi pălărieri jos pălăria!
Lucrează împreună cot la cot, înconjuraţi de maşini de cusut, de
pălării, de cloşuri pentru pălării. Se apleacă asupra maşinilor şi
împing pâsla în bătaia acului, într-o mişcare ce se repetă iar şi iar.
Teancuri de pălării îşi aşteaptă rândul şi pe măsură ce teancul din
dreapta tot scade, cel din stânga creşte. Sunt tată şi fiu - Virgil
Ilieş şi Radu Ilieş-Dădârlat - şi sunt printre puţinii meşteri din ţară
care mai fac pălării.
joi, 27 decembrie 2012
Sfinţii României
Suntem demult familiarizaţi cu imaginile ce prezintă mii de oameni
îmbulzindu–se lângă raclele sfinţilor. Suntem demult familiarizaţi cu
imaginile prezentând petrecerile cu grătare şi manele, încinse noaptea
lângă mănăstiri. Dincolo de astfel de imagini există însă credinţa în
puterea sfinţilor, există mărturii despre minunile săvârşite de sfinţi.
Unul, doi sau mai mulţi sfinţi sunt prăznuiţi în fiecare zi în
calendarul ortodox, dar se ştie că mult mai puţini sunt cei socotiţi a
fi apropiaţi de cultura română şi de sufletele credincioşilor români.
Aşa sunt Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Muceniţă
Filoteia de la Curtea de Argeş, Sfântul Dimitrie Cel Nou de la Bucureşti
şi Sfântul Daniil Sihastrul.
marți, 25 decembrie 2012
Sonia, cea mai tânără autoare
Salut, eu sunt Sonia si din luna martie o ajut pe mami cu scrisul pe blog. In 7 decembrie am venit pe lume, aşa ca am început deja să mă familiarizez cu arhitectura (deocamdată cea a blocurilor din anii *80) si curiozităţile de pe Terra. De cum se face cald afară, mărim aria explorărilor şi în vară poate dăm o tură pe la monumentele din judeţ. Vă pup!
duminică, 23 decembrie 2012
Ce poate nu știam despre Crăcun... (II)
Crăciunul la români
Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare, creştinii respectă Postul Crăciunului, când nu consumă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce precede Crăciunul, după care pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Bucatele tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe (mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.
*Obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun către cei dragi a fost iniţiat de către Sir Henry Cole din Anglia în anul 1843, iar prima felicitare a fost concepută de către J.C.Horsley. Primul model a reuşit să fie vândut în 1000 de copii.
*În 1834, cartea lui Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apăruta cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes.
*În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, în 1836.
*Figura lui Moş Crăciun a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.
* Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datorează desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare că ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.
*Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar bătrânelul are nevoie de reni care să-i tragă sania încărcată cu daruri.
*Cel mai celebru ren al lui Moş Crăciun este Rudolf, conducătorul celorlalţi opt: Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Aceste nume au fost date de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore.
Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare, creştinii respectă Postul Crăciunului, când nu consumă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce precede Crăciunul, după care pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Bucatele tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe (mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.
*Obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun către cei dragi a fost iniţiat de către Sir Henry Cole din Anglia în anul 1843, iar prima felicitare a fost concepută de către J.C.Horsley. Primul model a reuşit să fie vândut în 1000 de copii.
*În 1834, cartea lui Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apăruta cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes.
*În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, în 1836.
*Figura lui Moş Crăciun a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.
* Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datorează desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare că ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.
*Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar bătrânelul are nevoie de reni care să-i tragă sania încărcată cu daruri.
*Cel mai celebru ren al lui Moş Crăciun este Rudolf, conducătorul celorlalţi opt: Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Aceste nume au fost date de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore.
vineri, 21 decembrie 2012
Ce poate nu ştiam despre Crăciun... (I)
Naşterea Domnului este cea mai importantă sărbătoare creştină, iar luna
decembrie a devenit, mulţumită acestei sărbători, cea mai festivă lună a
anului. Chiar dacă nu toţi locuitorii planetei sunt creştini, Crăciunul
este sărbătorit pretutindeni, iar tradiţiile popoarelor lumii sunt cu
atât mai frumoase, cu cât sunt mai diverse.
miercuri, 19 decembrie 2012
luni, 17 decembrie 2012
Cea mai veche pictură în ulei
Cea mai veche pictură în ulei, datând din anul 650 d. Hr., a fost
descoperită într-o peşteră din valea Bamiyan din Afganistan, informează
Discovery News. Peştera nu a fost ferită de dinamita talibanilor, aşa că
cercetătorii încearcă acum să conserve porţiunile intacte şi pe baza
lor să aprofundeze studiul tehnicilor şi materialelor folosite. “Este
uimitor cât de bine cunoşteau aceşti oameni uleiul, pigmenţii şi cum
ştiau să le combine”, spune japonezul Hidemi Otake, adăugând că
substanţe şi tehnici folosite în secolul al VII-lea se regăsesc şi în
arta europeană de mai târziu. Picturile, cu influenţe artistice
diferite, îl înfăţişează pe Buddha alături de creature mitice şi
cercetătorii cred că realizatorii picturilor sunt artişti care
străbăteau Drumul Mătăsii. Descoperirea este cu atât mai importantă cu
cât până acum se credea că pictura în ulei îşi are originile în Europa,
continent pe care s-au descoperit picturi datând din secolul al XII-lea.
vineri, 14 decembrie 2012
Civilizaţia Maya (II)
La
început erau nomazi, dar în jurul anului 2500 î. Hr. au început să
cultive pământul cu porumb, fasole, tabac. Au curăţat porţiuni din
junglă, au terasat versanţi ai munţilor. Au trecut de la comunităţile
mici de fermieri la regate complexe, au descoperit modalităţi de
colectare a apei, au ridicat temple, observatoare astronomice, au pus
bazele culturii maya. Au pus la punct un sistem complex de scriere cu
peste 1000 de glife, au dezvoltat calendare, concepţii religioase
politeiste. Civilizaţia Maya. O civilizaţie care are astăzi 6 milioane
de urmaşi.
miercuri, 12 decembrie 2012
Civilizaţia Maya (I)
Uimeşte şi în secolul XXI prin arhitectura monumentală, prin
sofisticatele sisteme matematice şi astronomice, prin piramidele-
temple. Civilizaţia Maya este probabil una dintre cele mai cunoscute
civilizaţii mezoamericane clasice, iar la vremea apogeului ei (anii
250-900) era una dintre civilizaţiile cele mai dens populate şi mai
dinamice din punct de vedere cultural.
luni, 10 decembrie 2012
România în trei descoperiri arheologice controversate
Căutăm
răspuns unor întrebări esenţiale, dezbatem oferind argumente pro şi
contra, aducem dovezi, infirmăm dovezi… iar în discuţie sunt trei
subiecte sau mai bine zis trei evenimente care aşază România pe harta
marilor şi importantelor descoperiri arheologice. Cele trei descoperiri
ar transforma România în locul unde au trăit primii oameni sapiens din
Europa, în locul unde au apărut primele semne ale scrierii, în locul
unde a existat cea mai veche aşezare stabilă din Europa. Altfel spus
astăzi vorbim despre Tăbliţele de la Tărtăria, despre Ion dintr–o
peşteră din Anina şi despre Schela Cladovei.
vineri, 7 decembrie 2012
Femeile Vaticanului
Să fii
femeie, să lucrezi la Vatican şi să fii cetăţean al acestui stat... mai
rar se întâmplă pentru că Vaticanul e încă locul bărbaţilor. Şi totuşi
există femei care au făcut istorie la Vatican: o evreică a fost prima
femeie angajată la Vatican, iar în 1967, în Biserica Catolică a fost
numită, în premieră, o femeie în funcţie de conducere. Dincolo de
istoria, dovedită în documente, peste Vatican planează legenda singurei
femei care a fost Papă; Ioana.
miercuri, 5 decembrie 2012
Alaska, pământul pe care americanii l–au cumpărat cu 7,2 milioane de dolari
Întinderi nesfârşite şi niciun om nu–ţi răsare în cale. În rest, un frig
care îţi îngheaţă sângele în vine că doar afară sunt şi –50 grade. Şi
totuşi Statele Unite ale Americii au plătit 7,2 milioane de dolari
pentru a stăpâni aceste locuri. Se întâmpla în urmă cu 145 de ani, când
Alaska devenea teritoriu american.
luni, 3 decembrie 2012
sâmbătă, 1 decembrie 2012
vineri, 30 noiembrie 2012
"Satul nu e lada de gunoi a arhitecturii!"
Case vechi de lemn sunt demolate, faţade de la 1800 dispar sub materiale
de termoizolat, caferi vechi sunt furaţi pentru a fi comercializaţi –
se întâmplă (şi) în satele Sibiului, sate care încep să nu mai arate ca
sate cu ale lor case supraetajate şi cu zugrăveli în culori
fosforescente. Şi dacă situaţia continuă aşa, "în doi ani s–ar putea să
nu mai avem mai nimic"... acesta este semnalul de alarmă pe care îl trag
Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu şi
Asociaţia Culturală "Monumentum" în cadrul unui proiect de protejare a
patrimoniului din mediul rural.
miercuri, 28 noiembrie 2012
De la Satul Câinilor la Elisabethopolis, sau cum au transformat armenii Dumbrăveniul din târg în oraş privilegiat
De vreo 350
de ani, istoria Dumbrăveniului se confundă cu cea a armenilor. Au venit
aici prin secolul al XVII–lea şi au avut un cuvânt greu de spus în
dezvoltarea aşezării: au făcut comerţ, şi–au practicat meşteşugurile, au
deschis un bazar de mirodenii, au deschis şcoli, au ridicat biserici.
Iar strădaniile lor nu au trecut neobservate, aşa că mica aşezare a fost
repede remarcată, transformându–se în "oraş privilegiat”. Armeni mai
sunt şi astăzi în Dumbrăveni, dar puţini, foarte puţini; din comunitatea
care număra vreo 3.000 de suflete la apogeul ei, au mai rămas doar vreo
20–30 de urmaşi; de religie armeano–catolică se declară doar 24 de
persoane. În ciuda comunităţii restrânse, cultura armenilor e prezervată
în impunătoarea biserică şi în castelul–muzeu, aflat în imediata
apropiere a bisericii.
marți, 27 noiembrie 2012
luni, 26 noiembrie 2012
Salamul de Sibiu, o poveste de un secol
A stat doar pe mesele celor înstăriţi, apoi chiar pe cele ale familiei
regale a României, a fost cumpărat pe sub mână în anii comunismului, iar
astăzi poate fi cumpărat de oricine, doar bani să aibă, căci câteva
feliuţe de salam se plătesc cu bani buni. Kilogramul costă cam 60–67
lei. Vorbim de renumitul Salam de Sibiu, un produs înconjurat de legende
şi dispute încă de la primul baton ce ieşea pe porţile fabricii
deschise de un italian la Sinaia sau poate pe cele ale unei fabricii
medieşene, vechi de la 1895. Disputa cu caracter istoric se întinde până
în zilele noastre şi câţiva producători îşi revendică dreptul de a–l
produce şi comercializa. La Sibiu, cam bate vântul la capitolul salam de
Sibiu: se găseşte, dar nu se mai prea produce.
vineri, 23 noiembrie 2012
Rivalele
Din Biblie
până în ritmurile hip–hop ale zilelor noastre, dragostea ne–a învăluit
în muzică, în poezie, în pictură şi sculptură. Pentru că "Dacă dragoste
nu e, nimic nu e”, citeam în "Cel mai iubit dintre pământeni” al lui
Marin Preda sau îl ascultam cântând pe Gheorghe Gheorghiu. De ce căutăm
dragostea? Poate pentru că e un dar ceresc, poate pentru că e elixirul
tinereţii fără bătrâneţe, poate pentru că e cea mai de preţ bogăţie, dar
poate că răspunsul ar trebui dat de fiecare dintre noi doar în gând. Şi
tot în gând ne amintim că uneori am luptat pentru inima iubită cu
altcineva, că o dată sau de mai multe ori în viaţă, am simţit colţii
geloziei şi ghearele rivalităţii. De aceşti colţi şi aceste gheare nu au
fost scutiţi nici prinţi sau preşedinţi, pentru că dragostea, gelozia
sau rivalitatea nu întreabă la poarta cui bat. Şi tocmai poveştile lor,
ale celor pe care îi cunoaştem din cărţi sau de la televizor, devin
poveştile întregii lumi, aşa că de intimitate mai greu de poate vorbi
atunci când te numeşti Kennedy sau Brangelina sau când poveştile de
dragoste nu sunt în doi, ci în trei. În triunghirile amoroase,
calităţile şi defectele fiecăruia sunt întoarse pe toate părţile, iar
partipris–urile se creează rapid: rivalale sau rivalii intră în luptă
pentru cucerirea teritoriului, iar armele sunt care de care mai
diferite: senzualitate, frumuseţe, eleganţă, maturitate....
miercuri, 21 noiembrie 2012
luni, 19 noiembrie 2012
„Cânt cântecele mamei, cântece pe care nimeni nu le mai ştie”
a
împlinirea a 70 de ani a primit un dar din partea comunităţii unde
trăieşte de 46 de ani: i s–a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al
comunei Moşna. Vorbim de Nae Roman, un om simplu, dar căruia i s–a dus
vestea pe Târnave pentru vocea cu care l–a înzestrat Dumnezeu şi pentru
cântecele pe care le ştie.
vineri, 16 noiembrie 2012
Revelionul aduce sate cu nume schimbate!
De un
Revelion ca niciunul altul au avut parte în urmă cu aproape cinci
decenii oameni din mai multe localităţi ale Sibiului: la ora 23.59 pe 31
decembrie 1964, satul lor se numea Henndorf, iar un minut mai târziu,
când au ciocnit paharele pentru noroc în noul an, au urat La mulţi ani
satului nou–numit Brădeni. La fel s–a întâmplat în Proştea Mare,
Vorumloc, Porceşti, Găinari şi Cacova.
miercuri, 14 noiembrie 2012
Poveste japoneză: Ceremonia ceaiului
Totul pleacă de la spiritual şi frumuseţe lipsită de egoism şi totul are
în centru o licoare ameţitoare. Ceaiul. Ceaiul care i–a făcut celebri
pe japonezi în întreaga lume printr–un ceremonial vechi de sute de ani.
Japonezii de azi învaţă acest ceremonial în şcoli speciale, iar turişti
de peste tot vin să–l vadă la el acasă.
luni, 12 noiembrie 2012
Sate dispărute
De ciumă,
din răzbunare sau sub iataganele turcilor au dispărut vreo nouă dintre
satele Sibiului. Nu s–a întâmplat ieri, alaltăieri, ci în urmă cu peste
500 de ani; atunci s–au dus şi legendarul Androhiel, şi Schmielen, şi
Underten, şi Furkeschdorf, şi Alba Ecclesia. O atestă mărturiile
arheologice descoperite în pustietăţile judeţului sau o spun bătrânii
satelor în poveşti pe care le–au auzit de la bunicii şi străbunicii lor.
vineri, 9 noiembrie 2012
Țări care se scufundă
„Lumea se
scufundă: dispare în mare…” s–ar putea crede că aceste cuvinte sunt
desprinse dintr–un film despre Terra anului 2120, dar nu e așa: aceste
cuvinte au putut fi citite în "The Telegraph”, pe 20 ianuarie, anul
trecut. Da, lumea se scufundă, spun cercetători, iar opt țări sunt în
pericol iminent: să dispară în ape din cauza nivelului tot mai ridicat
al oceanului planetar.
miercuri, 7 noiembrie 2012
Sub asediul maurilor
Timp de vreo opt secole au stăpânit o parte din Peninsula Iberică, aşa
că cine ajunge astăzi aici vede biserici catolice şi moschei deopotrivă,
aude denumiri cu iz latin sau arab, vede arhitectură europeană şi
arabă. Maurii au cucerit aceste ţinuturi în secolul al VIII–lea şi le–au
stăpânit câteva secole impregnându–şi cultura în cea spaniolă.
luni, 5 noiembrie 2012
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
"Nu mă căsătoresc nici pentru avere, nici pentru deosebita frumuseţe a celuilalt"
Asta trebuiau să declare tinerii care, în urmă cu peste un secol, îşi
uneau destinele în Mitropolia Ardealului. Protocolul Bunei Învoiri, aşa
cum era cunoscut actul oficial premergător oficializării căsătoriei, e
istorie în zilele noastre, dar, credeţi sau ba, chiar şi în 1982 tineri
din Fofeldea au accceptat să–l semneze.
joi, 1 noiembrie 2012
Cele mai mari ciudăţenii arhitecturale
V–aţi întrebat vreodată cum ar fi să locuiţi într–o clădire ce pare că
dansează sau în alta ce pare că a "crescut” direct din copaci, sau
într–una care are o mare gaură, în alta care pare să fi căzut pe o altă
casă? Şi dacă toate vi se par a fi construcţii ciudate, să ştiţi că nu
am terminat. Vă mai spunem că puteţi vedea un meci de fotbal pe
stadionul–cuib de pasăre, că vă puteţi caza în hotelul–piramidă sau în
hotelul–Sfinx, că îi puteţi cunoaşte pe cei care locuiesc în
casa–căpşune sau în casa–pantof. Sunt doar câteva dintre cele mai
ciudate 50 de construcţii din lume. Pe câteva dintre ele le vom "vizita”
astăzi.
luni, 29 octombrie 2012
duminică, 28 octombrie 2012
State minuscule
Unele nu au suprafaţă nici cât un oraş sau cât un sat, iar uneori
numărul locuitorilor lor e tot ca de aşezare rurală. Şi totuşi sunt
state. E vorba de câteva ţări care concurează la titlul de cele mai mici
state ale lumii. Cu o suprafaţă de 0.44 km pătraţi şi 770 locuitori,
Vaticanul conduce detaşat acest top; îl urmează alte două ţări europene
şi două state–insulare din Oceanul Pacific.
vineri, 26 octombrie 2012
Transylvania de România? Nu. De SUA!
Putea să
fie unul dintre statele ce formează astăzi SUA, în schimb e o diviziune a
statului Carolina de Nord şi e cunoscut sub numele de "Pământul
cascadelor”, că tot afişează cu mândrie 250 de căderi de apă. Vorbim de
Transilvania americanilor, un fel de "judeţ” românesc, ce tocmai a
împlinit 150 de ani şi îi sărbătoreşte cu mare fast.
miercuri, 24 octombrie 2012
Comoara ascunsă de la Tilişca
Sus pe
Dealul Căţânaş a ajuns mult din argintul dacilor, că doar aici era una
dintre vestitele monetării dacice din secolul I. Iar preţiosul metal se
transforma în monede, ce erau trimise spre cetatea de scaun a Daciei. Cu
o asemenea bogăţie, precum cea adăpostită de Dealul Căţânaş, nu e de
mirare că romanii au căutat luni în şir comoara Regelui Decebal, comoară
despre care se presupunea că ar fi fost ascunsă aici. Dar nu a fost
nimeni îndeajuns de norocos încât să o găsească şi poate tocmai de aceea
povestea ei se tot spune de două milenii încoace în legendele locului.
luni, 22 octombrie 2012
Primul oraş din Transilvania e mai vechi decât piramidele egiptenilor
* Oraşul a
fost descoperit în zona Turdaş, judeţul Hunedoara, de către arheologii
sibieni * Situl uimeşte prin dimensiuni, estimate la peste 100 hectare,
prin sistemul complex de fortificaţii cu 11 palisade, prin sistemul de
împărţire interioară în cartiere şi prin mulţimea statuetelor
descoperite, unele dintre ele întruchipând regi aşezaţi pe tron *
vineri, 19 octombrie 2012
luni, 15 octombrie 2012
Zorro. De la realitate la mit
vineri, 12 octombrie 2012
Sadu I – hidrocentrala de 116 ani
luni, 8 octombrie 2012
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Un om pe acoperisul lumii
"Mi–a fost frică de multe ori, dar am transformat frica într–un factor
stimulator și nu am lăsat–o să mă paralizeze. Capacitățile mele nu au
fost ieșite din comun, dar am avut suficientă putere și hotărâre ca să
îmi înving temerile și să reușesc.” Un om ca toți oamenii pare a fi Sir
Edmund Hillary; în memoria colectivă el este însă primul om care a pășit
pe cel mai înalt pisc al Everestului, e apicultorul devenit explorator,
e adolescentul care și–a învins timiditatea atunci când a dat piept cu
muntele.
joi, 4 octombrie 2012
Poveşti din Piaţa Mare
I se spunea Grosser Ring sau Grosser Platz, în perioada
interbelică a fost numită Piaţa Regele Ferdinand, iar în cea comunistă -
Piaţa Republicii. Aici bate inima Sibiului, aici e locul unde se
întâlnesc sibienii, pe o suprafaţă de 142 metri lungime şi 93 metri
lăţime. E Piaţa Mare, un spaţiu emblematic pentru Sibiu, un spaţiu din
ale cărui poveşti vă invităm să gustaţi astăzi.
marți, 2 octombrie 2012
Cascada Victoria, fumul care tună
E „cea mai frumoasă privelişte pe care am văzut–o în Africa”, scria
exploratorul David Livingstone în urmă cu mai bine de 155 de ani, când a
descoperit Cascada Victoria. A fost doar unul dintre oamenii ce s–au
declarat fascinaţi de revărsarea a 550 milioane de litri pe minut, de la
o înălţime de 108 metri. Victoria este una dintre „bijuteriile” Africii
şi una dintre minunile naturii care încă mai dă bătăi de cap oamenilor
de ştiinţă.
duminică, 30 septembrie 2012
Taj Mahal
"Nu un monument de arhitectură, ci dragostea unui împărat încrustată în
piatră”, astfel descria Taj Mahalul poetul englez Edwin Arnold. Aşa şi
este cunoscută minunea arthitectonică a Indiei, ca templul dragostei. A
fost construit de Împăratul Shah Jahan în memoria soţiei sale Mumtaz
Mahal, iar astăzi frumuseţea edificiului din marmură albă şi legendele
care–l înconjoară atrag anual în jur de 3 milioane de vizitatori.
vineri, 28 septembrie 2012
Ultima piuă de ulei
Din şase
uleiniţe câte erau în urmă cu cincizeci de ani în Gura Râului, a mai
rămas doar una, cea a lui Petru Bârză. Din ceea ce ştie proprietarul,
aceasta e şi ultima piuă atât de veche din judeţ. Puţini sunt însă cei
care mai vin să facă ulei din seminţe de dovleac sau de floarea
soarelui, iar anul viitor vor fi şi mai puţini căci seceta a secat
recoltele.
miercuri, 26 septembrie 2012
Lumea în miniatură
Casa Albă, Turnul Eiffel, ansamblul Sf. Petru de la Vatican, Taj
Mahalul, Moscheea albastră din Istanbul, Aeroportul Schiphol din
Amsterdam. Nu aţi avut cum să călătoriţi pe diverse continente şi să le
vedeţi pe toate? Mai există o soluţie: le puteţi vedea în miniatură.
Sute de asemenea construcţii celebre ne aduc lumea în miniatură în două
renumite parcuri: Minimundus şi Madurodam.
luni, 24 septembrie 2012
New York, oraşul ingineriilor perfecte
Peste 19 milioane de oameni trăiesc în zona metropolitană New York.
Muncesc în zgârie–nori ce depăşesc 440 metri înălţime, locuiesc în case
clădite pe ape, călătoresc pe unul dintre cele mai vechi poduri
suspendate americane, se plimbă prin cel mai vizitat parc din SUA, un
parc construit de mâna omului şi nu prin bunăvoinţa naturii. Acesta este
New Yorkul, metropola în care ştiinţa inginerească îşi spune cuvântul
la tot pasul.
sâmbătă, 22 septembrie 2012
Primul zbor transatlantic. De la Lindbergh la biocombustibil
În 21 mai
1927, Charles Lindbergh reuşea minunea de a fi legat New Yorkul de
Paris, într–un zbor fără oprire. De atunci şi până azi zborurile
transatlantice au devenit o rutină şi mii sau milioane de avioane
transportă în siguranţă pasagerii din Europa în America. Concomitent
însă a fost nevoie de 84 de ani până când s–a reuşit primul zbor
transatlantic pe bază de biocombustibil. S–a întâmplat pe 18 iunie, în
acest an.
joi, 20 septembrie 2012
90 % dintre limbile Pământului vor fi pe moarte în anul 2050
În jur de 6.900 de limbi sunt în viaţă pe Terra, adică sunt vorbite.
Cele mai negre previuziuni ale cercetătorilor arată că în patru decenii,
în jur de 6200 dintre acestea vor fi pe moarte sau vor fi murit deja.
Globalizarea, internaţionalizarea comunicării în engleză, migraţia pe
scară largă vor contribui din plin la decimarea limbilor.
luni, 17 septembrie 2012
Soliman Magnificul
Poporul său l-a numit Legislatorul, europenii i-au spus Magnificul, ambele supranume dezvăluind un mare conducător, unul care a știut să înființeze școli și să regândească infrastructura orașelor, unul care a stăpânit teritorii întinse până în Egipt și Persia, până în Italia și Dalmația. Avea însă două mari iubiri: pe Roxelana, sclava pe care a luat-o în căsătorie, și poezia. Acesta a fost Soliman Magnificul, sultanul care de cinci secole încoace iscă interesul istoricilor, arheologilor, al poeților și pictorilor.
vineri, 14 septembrie 2012
La Efes, pe urmele Fecioarei Maria şi ale zeiţei Artemis
Străbaţi drumul străjuit de bolovani îngălbeniţi de ploaie şi Soare, îţi faci palma cauş şi sorbi puţină apă la cişmeaua lui Traian, te relaxezi o oră la baia publică şi încă o oră în imensul amfiteatru; poposeşti în Templul lui Hadrian şi în cel al zeiţei Artemis, pleci privirea pe un pergament în Biblioteca Celsus şi, în sfârşit, îngenunchezi pentru câteva minute în faţa casei Fecioarei Maria… Prin faţa ochilor închişi, Efesul îşi deşartă bogăţiile sutelor şi sutelor de ani de istorie, aşa că privirile îţi colindă însetate pe fiecare piatră, iar urechea se apleacă plină de curiozitate spre fiecare foşnet al firelor de iarbă. Eşti la Efes, tărâmul unde zeii întâlnesc puterea credinţei în unul singur şi atotputernic Dumnezeu.
miercuri, 12 septembrie 2012
Pelerin la Mecca
O dată în viaţă trebuie să te rogi la Mecca – asta ştiu toţi musulmanii, aşa că nu e de mirare că peste 13 milioane de pelerini ajung aici anual. La începutul acestei luni s–a stabilit şi un record: 1,8 milioane de musulmani erau prezenţi la Mecca în prima zi a pelerinajul ritual comunitar, denumit hajj.
luni, 10 septembrie 2012
Manuscrisele de la Marea Moartă
972 de texte, unele dintre ele fiind cele mai vechi fragmente biblice cunoscute până în prezent. Toate au stat ascunse, neştiute de nimeni, timp de sute sau mii de ani, în peşterile de la Qumran. Le–au descoperit nişte păstori, le–au vândut pe nimica toată, iar când un arheolog a aflat de ele, lumea întreagă s–a minunat de comoara de pe ţărmul Mării Moarte. Vorbim de Manuscrisele de la Marea Moartă.
miercuri, 5 septembrie 2012
Bătrânele doamne ale căilor ferate
Odinioară goneau în lung şi în lat; cunoşteau dealuri, munţi, câmpii; şi lumea le cunoştea, le aştepta sosirea şi le saluta cu fluturări din mâini. Ani buni s-au numărat printre cele mai importante, mai binecunoscute şi mai populare „personaje”. Acum au parte de o binemeritată odihnă: nu mai pornesc să cucerească lumea, dar lumea, deja cucerită, vine uneori să le vadă. Sunt locomotivele cu aburi care au poposit pe şinele din muzeul organizat în cinstea lor la Sibiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)