O viaţă sănătoasă, din satul de altădată

Aveau un stil de viaţa mai sănătos bunicii şi străbunicii noştri? Da, ar răspunde unii, pentru că hrana lor era una naturală, fără aditivi sau coloranţi chimici; da, pentru că exerciţiul fizic era o constantă a vieţii lor şi nu se rezuma la câteva ore petrecute în sala de fitness; da, pentru că a socializa nu însemna o viaţă trăită online, ci întâlniri şi discuţii faţă în faţă.

Pornind de la astfel de exemple, peste 300 de persoane din Europa, Asia, America de Nord şi Africa s-au arătat interesate să descopere un stil de viaţă sănătos în cultura tradiţională română. Zece dintre ei vor avea această oportunitate, graţie atelierului “Descoperă un stil de viaţă sănătos prin intermediul tradiţiilor româneşti.” Aceasta se desfăşoară la Sibiu, în perioada 1-8 iulie 2013, fiind organizat de Asociaţia „Sibiul Azi”, cu finanţare de la Comisia Europeană, prin programul de Învăţare pe tot parcursul vieţii, prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

Atelierul se deschide oficial marţi, 1 iulie, şi timp de şase zile, zece străini şi doi români vor analiza conceptul de viaţă sănătoasă din trei perspective:  hrană/obiceiuri culinare, comunicare şi obiceiuri sociale. Se va vorbi astfel despre şezătorile şi jocul duminical de altădata, despre claca organizată pe conceptul de într-ajutorare, despre hrana produsă în gospodărie etc. De asemenea, satul românesc va fi descoperit în timpul vizitelor in-situ şi al întâlnirilor cu meşterii populari.

Asociaţia “Sibiul Azi” a fost înfiinţată la sfârşitul anului 2011 cu scopul de a iniţia şi derula proiecte interculturale, educaţionale şi axate pe protecţia mediului. Obiectivele asociaţiei sunt următoarele: elaborarea şi implementarea de proiecte culturale, educaţionale, de proiecte axate pe protecţia mediului şi promovarea protecţiei mediului, de proiecte vizând promovarea bunelor relaţii între etniile conlocuitoare în România, elaborarea şi implementarea de proiecte editoriale şi online (editare, tipărire, realizare de traduceri, realizarea de website-uri).

 Anul trecut, Asociaţia “Sibiul Azi” a derulat un alt proiect cu finanţare nerambursabilă: „Ghidul minorităţilor din Sibiu”, proiect editorial sprijinit de Departamentul pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României.

 

SURSA>  http://discover-a-healthy-way-of-life.blogspot.ro

Stiri de pe Terra

* Atenţie la inimă şi bolile de inimă, ne îndeamnă specailiştii . Avertisimentul lor vine după ce s-a constatat că la fiecare 26 de secunde o persoană suferă un infarct miocardic, la fiecare minut un om moare din această cauză, iar boala coronariană ischemică este principala cauză de mortalitate din lume. Statisticile nu sunt bune nici pentru România, unde sunt înregistraţi peste un milion de oameni care suferă de cardiopatie ischemică, iar în fiecare an sunt diagnosticaţi alţi 33.000. Fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, colesterolul crescut, sedentarismul şi hipertensiunea arterială sunt factori care favirizerază apariţia bolii.
* Există naftalină şi la 700 de ani lumină distanţă de Terra. De ce e important acest fapt? Cercetătorii susţin că naftalina  este una dintre moleculele ce stă la baza apariţiei vieţii pe Pământ. “Am identificat naftalina în nori de materie interstelară la aproape 700 de ani lumină distanţă de Pământ. Ar fi interesant să aflăm dacă aici există hidrocarburi mai complexe şi aminoacizi. În contact cu radiaţiile ultraviolete, cu amoniul şi cu apa, naftalina este capabila să producă aminoacizi, precursori ai vieţii”, declară cercetătoarea Susana Iglesias Groth..

Pinguinii, păsările cu frac

Sunt păsările care ies din multe tipare cunoscute nouă. Aşa că nu e de mirare că, de când omul a păşit în Antarctica, de când Adelie, soţia unui explorator francez, descoperea o nouă specie de pinguini, aceste păsări au incitat curiozitatea oamenilor. Nunţile lor pe gheaţă, creşele pe care ei le întemeiează, faptul că masculii clocesc ouăle sau faptul că aceste păsări nu zboară sunt motive pentru ca oamenii să–şi îndrepte privirea spre o societate bine pusă la punct pe tărâmuri îndepărtate.

Piraţii

Din cărţi şi din filme îi cunoaştem cu toţii: piraţi care arborau drapelul cu cap de mort, atacau vasele de pe apele lumii, furau comori şi le îngropau. Mulţi au plecat în căutarea acestor comori, mulţi au scris istorii reale sau ficţionale despre piraţi. Cum erau piraţii de acum 400 sau 200 de ani? Cum sunt piraţii de acum? Sunt întrebări la care încercăm să răspundem azi.

Gladiatorii

În Roma Antică scriau istorie. Sute de ani au urcat în amfiteatrele antice şi au luptat, adeseori, pe viaţă şi pe moarte, aducându–le romanilor doza de pâine şi circ. După două mii de ani, povestea lor îi inspiră încă pe scriitori, pe realizatorii de film sau de jocuri video. Gladiatorii.

Greşeala baronului Brukenthal, câştigul nostru

A crezut că achiziţionează o lucrare de Albrecht Dürer şi tocmai de asta a şi plătit bani buni. În schimb, a achiziţionat o pictură de Jan Van Eyck. Adevărul nu l–a aflat niciodată Samuel von Brukenthal, căci "Omul cu tichia albastră " şi–a păstrat bine secretul timp de vreo 500 de ani. Aşa a începutul drumul de Sibiu al celei mai scumpe lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional "Brukenthal".

Stiri de pe Terra

* Sângele de rechin e o adevărată armă în lupta anticancer. Vestea cea bună a fost dată de specialişti din cadrul Universităţii La Trobe din Melbourne: ei au descoperit că anticorpii produşi de rechini sunt foarte eficienţi în lupta cu diverse forme de cancer. Australienii au optat pentru cercetarea amănunţită a anticorpilor de rechini ştiut fiind faptul că rechinii nu suferă niciodată de infecţii. În plus, era dovedit deja că anticorpii lor stopează dezvoltarea cancerului de sân.
* Playerele portabile dăunează grav auzului. Muzica ascultată prea des şi prea tare pe playerele portabile are efecte pe care nimeni nu şi le doreşte asupra celor care utilizează asemenea aparate. Persoanele în cauză riscă să rămână surde, avertizează specialiştii. Un studiu recent efectuat arată că zilnic, între 50 şi 100 de milioane de persoane ascultă muzică având căştile bine înfipte în urechi. 5-10% dintre aceştia preferă volumul la cote maxime şi utilizează playerele mai mult de o oră pe zi, în fiecare zi din săptămână, timp de cel puţin cinci ani. Ei sunt cei care îşi asumă cele mai mari riscuri în ceea ce priveşte auzul. Uniunea Europene va organiza o conferinţă pentru a stabili măsurile ce se impun pentru a-i proteja pe împătimiţii playerelor.

La Săsăuş, Camil Petrescu a oprit timpul în loc

Vreo 95 de ani au trecut de la lupta pe care Camil Petrescu o evoca în „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” şi unde pomenea de Săsăuş. Nu ştiu cum arăta satul, sub gloanţe, în urmă cu 95 de ani. Ştiu însă cum arată acum: ca unul din locurile în care secolul al XXI–lea a ajuns prea puţin. Şi e şi bine, şi e şi rău în asta. E bine pentru că farmecul lumii de altădată îl regăseşti aici, în ciuda unor case ce stau să se prăbuşească, e şi rău pentru că săsăujenii merită mai puţin noroi pe uliţe.

Stiri de pe Terra

* O veste proastă pentru cei care vin vor să arate tineri cât mai mult timp: dietele şi produsele cosmetice nu au eficacitatea care se credea în combaterea îmbătrânirii. Aceasta este concluzia la care au ajuns câţiva cercetători britanici, în urma unui studiu efectuat pe viermi din familia Nematode. Aceştia au multe gene comune cu oamenii, fapt ce face ca studiile făcute pe ei să se verifice şi în cazul oamenilor. Viermii au fost hrăniţi cu alimente bogate în antioxidanţi, substanţe care previn îmbătrânirea ţesuturilor. Rezultatul? Procesul de îmbătrânire nu a fost încetinit. Totodată, cercetătorii au explicat că o dietă echilibrată este importantă pentru diminuarea riscului de apariţie a bolilor cauzate de bătrâneţe, dar totuşi nu poate să împiedice îmbătrânirea organismului uman.
 * Chinezii vor să aibă una dintre cele mai înalte construcţii din lume. Construcţia ei a început pe 29 noiembrie 2008 şi se aşteaptă ca la finalizare, în 2014, aceasta să măsoare 632 de metri înălţime. Şi la capitolul costuri, clădirea va fi tot la înălţime, acestea fiind estimate la aproximativ 2,17 miliarde dolari americani.  Clădirea va fi ridicată în Shanghai şi va rivaliza cu alţi doi zgârie-nori: unul de 420,5 metri, şi altul de 492 de metri. Turnul va fi format din noua cilindri suprapuşi şi va fi înconjurat de un imens perete circular de sticlă. Inedit e faptul că între aceşi cilindri vor exista nouă grădini, iar în interiorul turnului va fi deschis un parc public. Shanghai Center se va situa însă după  Burj Dubai, construcţie care măsoară deja 688 metri şi se va înălţa până la 707 metri..

Cu multe zerouri

Banii n–aduc fericirea, spune o zicală, dar o întreţin, adaugă înţelepciunea secolului al XXI–lea. Aşa că astăzi încercăm să aflăm în ce au căutat fericirea bogaţii lumi: în maşini de 24 milioane de dolari, în case de un miliard de dolari sau în rochii de 5 milioane de dolari.

New York, oraşul ingineriilor perfecte

Peste 19 milioane de oameni trăiesc în zona metropolitană New York. Muncesc în zgârie nori ce depăşesc 440 metri înălţime, locuiesc în case clădite pe ape, călătoresc pe unul dintre cele mai vechi poduri suspendate americane, se plimbă prin cele mai vizitat parc din SUA, un parc construit de mâna omului şi nu din bunăvoinţa naturii. Acesta este New Yorkul, metropola în care ştiinţa inginerească îşi spune cuvântul la tot pasul.

Bruxelles

O fortăreaţă transformată într-o metropolă, punct central al Uniunii Europene. Vorbim de Bruxelles, oraşul vafelor, al covoarelor de flori sau al celebrului simbol Menneken Pis: în Bruxelles poposim astăzi, preţ de 1200 de cuvinte.

În inima Vaticanului, în Catedrala Sf. Petru

Chiar dacă nu aţi ajuns până acum la Vatican, imaginea sutelor de mii de oameni strânşi în Piaţa Sf. Petru vă este, cu siguranţă, cunoscută de la televizor. Într-adevăr milioane de pelerini vin aici anual să se roage lângă mormântul Sfântului Petru şi să vădă una dintre minunăţiile arhitecturale ale Vaticanului. Bazilica Sf. Petru, leagăn al creşinităţii, cu rădăcini ce merg până la Apostolul Petru.

Ce ştia Brukenthal şi a aflat Mendeleev sau poveste despre Telurul de Sibiu

Telurul este un element chimic cu simbolul Te şi numărul atomic 52. Aşa începe definiţia pe care toţi am citit–o în manualul de Chimie de clasa a VII–a. Dacă aţi învăţat au ba, dacă mai ţineţi minte au ba, să ştiţi că telurul a ajuns în Tabelul lui Mendeleev şi datorită Sibiului. Cum? Foarte simplu: ingineriul Franz Joseph Müller a venit în Transilvania să cerceteze minele din zonă, s–a stabilit la Sibiu şi aici a făcut cercetările şi experimentele care au aşezat Sibiul în Tabelul periodic al elementelor, prin telur.

Legiunea Străină Franceză

Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu, pe de o parte, infractori, mercenari şi multă violenţă, pe cealaltă parte... astfel de cuvinte se spun atunci când Legiunea Străină Franceză este pomenită. De 180 de ani, Legiunea Străină Franceză se regăseşte mereu în zone de conflict şi a devenit cea mai faimoasă armată a vremurilor contemporane. Este armata ce a trecut cu bine de destrămarea unui imperiu, de trei republici, două războaie mondiale, şi de pierderea de către Franţa a locului unde Legiunea s–a născut: colonia Algeria.

Invenţiile noastre sau români care au schimbat lumea

Vă place să vă plimbaţi într–un muzeu ce recreează habitatul animalelor, vă place să ştiţi că există un medicament ce vă prelungeşte tinereţea sau vă place scârţăitul peniţei unui stilou pe foaia de hârtie? Ei bine, pe toate le datorăm unor cecetători români, adică unor români care au schimbat lumea prin invenţiile lor.

Secrete pe două picioare: ce nu ştiai despre corpul tău...

Avem atâtea vase capilare într-un singur plămân cât să unim Parisul cu Bucureştiul, adică 2400 kilometri de vase capilare; producem atâta salivă în timpul vieţii cât să umplem nu una, ci două piscine olimpice; viteza cu care un semnal nervos circulă în organismul nostru ajunge la 200 kilometri pe oră, iar cu un singur os am putea susţine presiunea unui bloc de nouă tone... acestea sunt doar câteva dintre secretele corpului uman, altele vă invităm să descoperiţi în cele ce urmează.

Cuceritorii. Don Juan şi Casanova

Seducători, tulburători... nu au avut rival atunci când au luptat pentru o femeie. Au trecut pe listele de cuceriri sute de nume, fără să şi le amintească întotdeauna a doua zi. Sunt Don Juan şi Casanova, ce doi mai aventurieri ai culturii europene. Pe unul dintre ei, legendele îl amintesc ca pe cel ce a încălcat orice lege pentru aadăuga încă un nume cucerit, pe celălalt - ca un bărbat galant, maestru în cuvint meşteşugite şi în declaraţii de amor.

Jules Verne: poveşti despre România

O fată din ţinuturile româneşti a fost ultima lui iubire, spun unii. Nu a fost niciodată în România, susţin alţii. Dilema nu pare să se rezolve prea uşor, dar un lucru e sigur: Jules Verne a scris despre România şi români în romanele sale: a construit poveşti extraordinare în jurul Castelului Colţ din Carpaţi, şi-a lăsat personajele să călătorească prin Dobrogea - în „Încăpăţânatul Keraban”, să înveţe în şcoli din Timişoara, în „Mathias Sandorf”, să se bucure de frumuseţea Dunării.

Monalisa, Concertul, Ţipătul... furturi celebre

Cum s-a furat zâmbetul Mona Lisei

Cine a vizitat Muzeul Luvru din Paris s-a lăsat, cu siguranţă, fermecat de zâmbetul enigmatic, abia schiţat al Mona Lisei. Fascinaţia acestui surâs e mereu vie de la pictarea tabloului la începtul secolului al XVI-lea, de către Leonardo da Vinci. Mereu vie, dar nu la îndemâna oricui: timp de doi ani, cel mai cunoscut portret din lume a lipsit de pe simeze fiind furat. Furtul a avut loc în 22 august 1911 şi a iscat un mare scandal în vreme, un scandal în care au fost  implicaţi oameni la fel de faimoşi ca portretul: poetul Guillaume Apollinaire şi pictorul Pablo Picasso.

Martiri ai creştinismului

Cu sânge şi suferinţă s-a plătit credinţa în Dumnezeu a creştinilor. Şi nu doar în urmă cu aproape 2000 de ani la începuturile creştinătăţii, ci şi în urmă cu o mie de ani, în urmă cu 500  sau zece ani. Au existat oameni care au ales să moară pentru a-şi apăra credinţa sau au fost oameni care au fost ucişi pentru că credeau într-unul singur Dumnezeu. Nume precum cel al Sfântului Ştefan, protomartir al creştinătăţii este binecunoscut, alţii în schimb – copii sau bătrâni - sunt amintiţi cu precădere în istoria religiilor, iar în rugăciuni li se aduc mulţumiri comune.

Dragostea trece prin… creier

Ce te faci cu toate poveştile de dragoste cu Romeo şi Julieta, cu Cenuşăreasa şi prinţul ei sau cu poveştile contemporane care te fac să stai ore întregi cu ochii în televizor, doar-doar prinzi cel mai mic detaliu ai rochiei pe care Kate a purtat-o la nunta cu alesul inimii ei, Prinţul William? Hmmm, astfel de poveşti au ţinut nu doar atenţia la cote ridicate, ci şi speranţa că într-o zi fiecare dintre noi îşi va găsi alesul sau aleasa inimii. Şi până să ajungem la altar, le-am dăruit celor pe care îi iubim şi flori, şi ursuleţi din pluş, şi ciocolată, şi inele. Inutil, ar spune aceeaşi cercetători, dornici să tulbure apele dragostei şi să le mute din suflet în creier. Noi nu vrem să iscăm furtuni şi nici să favorizăm cercetătorii, în ciuda poeţilor şi a versurilor lor meşteşugite, ci vrem doar să vă arătăm o altă perspectiva asupra dragostei, una strâns legată de creier, neuroni şi de hormoni.

Colosseum, uriaşul de 2000 de ani

La cei aproape 2.000 de ani ai lor, ruinele celei mai mari şi mai vestite arene construite de romani sunt încă un magnet pentru milioanele de turişti care vin anual să păşească pe urmele gladiatorilor. Colosseumul a fost o provocare pentru constructorii romani şi rămâne o provocare şi pentru cei care vin aici să se întâlnească cu trecutul, cu luptele cu gladiatori şi animale, cu sacrificiile primilor creştini. În 2007, Colosseumul a fost inclus pe lista celor şapte noi minuni ale lumii.

Statuile–minune ale Antichităţii

Colosul din Rhodos şi Zeus din Olimpia sunt cele două statui–minune ale Antichităţii. Una dintre ele a uimit prin mărimea ei, cealaltă – prin strălucirea ei. Nici una dintre ele nu mai există, dar încadrarea lor în cele şapte minuni ale lumii antice face ca şi astăzi cele două statui să incite la dezbateri.

Clădirile–oraş

Se laudă cu destule etaje la suprafaţă şi în subteran, se întind pe sute de metri pătraţi. Sunt clădirile mamut ale lumii moderne, iar una dintre ele se găseşte chiar în România. Clădirea Pentagonului din SUA şi Casa Poporului din România sunt clădirile cât un oraş şi uimesc prin cifrele ce le stau alături în statistici.

Lecţia de demnitate umană la 98 de ani

În doi ani bate un secol de viaţă şi nu îl bate oricum, ci cu multă demnitate şi mult umor. Aşa e tanti Maria, la cei 98 de ani ai dumneaei. 60 de ani şi–a împărţit viaţa cu soţul ei, Ştefan Suma; împreună au avut patru copii, împreună au trecut peste cutremure, peste război, peste greutăţile unei vieţi în care apa pentru mâncare şi spălat era cărată cu mâinile de la kilometri buni distanţă. Care e secretul unei vieţi trăite în demnitate şi în pace familială? Chibzuinţa şi respectul: "O dată taci tu, o dată tace el".

Pasiunea de vânător a lui Ceauşescu se vede în primul Muzeu al Silviculturii din România, la Ocolul Silvic "Valea Cibinului" Sălişte

Staţii de emisie–recepţie folosite în timpul vânătorii din 1986 a fostului dictator comunist, diplome ce poartă semnătura lui Nicu Ceauşescu, condici şi cronici ale ocolului silvic, toate vechi de o jumătate de secol, costume de pădurar de prin anii '60 – toate se regăsesc în Muzeul Silviculturii de la Ocolul Silvic "Valea Cibinului" Sălişte, primul de acest tip deschis în România

Capadocia, săpată în stâncă

Peste 30 de mănăstiri şi capele, cu fresce datând din secolele IX–XI, sute de locuinţe şi hoteluri – toate săpate în stâncă – aşa arată vechea Capodocie în valea Göreme şi în împrejurimi. În plin sezon, peste 2.000 de turişti vin zilnic aici, atraşi de frumuseţea şi ineditul peisajului. În urmă cu nouă milioane de ani, erupţiile vulcanice au început să creeze piloni şi minarete în care primii creştini şi–au construit mai târziu biserici şi locuinţe .

Ultima moară pe apă

"Roata morii se–nvârteşte, ţac, ţac, ţac/ Inima se chinuieşte, ţac, ţac, ţac/ Morariţa–i cu fuiorul, ţac, ţac, ţac / Şi fuiorul îi toarce dorul, ţac, ţac, ţac"... Aţi fredonat vreodată acesste versuri? Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre dumneavoastră răspund da, iar ceilalţi spun că, deşi nu şi–au încercat talentul interpretativ, versurile le sunt familiare. Dar roata morii de cât ori aţi văzut–o învârtindu–se? Niciodată, o dată, de două ori... Aşa e, au cam dispărut morile de altădată de pe ape. În Mărginimea Sibiului, mai există o singură moară funcţională de cereale, aşezată pe apă. Se găseşte în Galeş şi o vizităm astăzi.

La carnaval sau oaspete pe sambadrom

Rio, Veneţia, Nisa sunt cele trei oraşe de top care au transformat carnavalul în evenimentul anului. Milioane de oameni se îndreaptă în februarie spre aceste oraşe pentru a se înfrupta din spectacolul măştilor aurite, al ritmurile nebune ale sambei, al imenselor care alegorice sau al bătăilor cu flori. Pentru cele trei oraşe, ca şi pentru altele, carnavalul nu mai e demult evenimentul care marchează ultimele nebunii înainte de intrarea în Postul Paştilor, ci e evenimentul în care spectacolul şi competiţia primează.

Din femeie obişnuită – prinţesă şi regină

În anii 80, când Diana, o educatoare de 19 ani, se căsătorea cu Prinţul Charles al Regatului Britanic, părea că basmele se transformă în realitate şi milioane de fete şi femei au privit cu ochii aţintiţi spre televizor cum ea, Diana, o fată obişnuită, devenea soţia unui prinţ moştenitor. E drept că înaintea ei făcuseră furori şi poveştile de dragoste dintre americanca divorţată Wallis Simpson şi prinţul Eduard al aceluiaşi regat britanic, şi cea dintre actriţa Grace Kelly şi Prinţul Rainier. Dar parcă niciuna dintre aceste poveşti de dragoste nu a iscat atâta curiozitate ca cea a Dianei sau ca cea a lui Kate Middleton, cea care anul trecut a fost mireasă în nunta secolului. Poveştile unor femei obişnuite care au devenit prinţese nu se rezumă însă doar la numele pomenite până acum, aşa că astăzi vă invităm să le cunoaşteţi şi pe Mette–Marit Tjessem Hoiby, o mamă singură devenită prinţesă a Norvegiei, şi pe Letizia Ortiz Rocasolano, o ziaristă divorţată care s–a căsătorit cu moştenitorul tronului spaniol.

Sirenele: realitate sau mit?

Au fermecat marinari cu cântecul lor, prinţi – cu frumuseţea lor şi oameni de ştiinţă – cu trupul de om şi peşte. Vorbim de sirene, binecunoscute nouă din primii ai copilăriei din povestea lui Hans Christian Andersen şi, mai târziu, din muzica lui Felix Mendelssohn, din filme, picturi şi alte scrieri. Dincolo de poveşti, filme şi muzică, să ştiţi că oamenii au оnotat alături de sirene, le–au dus оn muzee sau le–au făcut filmuleţe pe care le–au postat pe Internet, aşa că o оntrebare se ridică: sunt sirenele creaturi mitologice sau chiar există?

Diamante de poveste

Multe şi felurite poveşti spun diamantele, dacă ştii să le asculţi. Unele sunt triste, altele au final fericit, de film american. Sunt poveşti născute din lava care a purtat diamantele din măruntaiele pământului pe malurile oceanelor, sunt poveşti născute din imensa iubire zidită în Taj Mahalului sau sunt poveşti născute din lacrimile copiilor ce muncesc în mine de diamant.

Clopote şi inscripţii de la 1500 în turnurile Sibiului

* Iarna se numără înălţimea monumentelor şi anii pe care–i adună turnurile din Sibiu, iar pentru calcule ar fi bine să vă pregătiţi un creion şi o hârtie căci totul se măsoară în cifre de ordinul sutelor şi miilor: cel mai vechi clopot din Sibiu are 501 ani, în turnul Bisericii Evanghelice trebuie să urcaţi 192 de trepte şi să ţineţi socoteala zecilor de ani scrijeliţi pe pereţi, iar la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă un clopot de 1345 Kilograme ţine isonul timpului*

Legendele cetăţii

De mai bine de opt sute de ani, Sibiul îşi spune poveştile oricui vrea să le asculte. Vârfurile turlelor de biserici, crengile bătrânilor stejari, ochii de pe acoperişuri freamătă în poveşti tainice, ale începutului. Sunt poveşti care nu se spun oricui, sunt poveşti care se spun doar celor îndrăgostiţi de ziduri seculare, de străduţe înguste, de pasaje întunecate, de dantelele balustradelor şi balcoanelor. Sunt legendele Sibiului, iar pe câteva dintre ele le ascultăm astăzi.

Sibieni care au botezat Luna

*Matematicianul János Bolyai și părintele astronauticii Hermann Oberth sunt cei doi sibieni ale căror nume au fost împrumutate pentru a denumi cratere de pe Lună şi asteroizi*

Bolyai, familia cu muzeu şi crater pe Lună

Cu expoziţiile şi casele memoriale dedicate unor personalităţi ale culturii şi ştiinţei ne–am obişnuit: ele nu lipsesc în judeţul Sibiu, indiferent dacă starea lor e mai bună sau mai puţin bună; dar nu orice om de ştiinţă îşi împrumută numele unui crater de pe lună sau unei universităţi. Este cazul familiei Bolyai din Buia care a dat matematicii doi cercetători. Răsplata? Un crater pe lună şi o expoziţie în satul natal.

Pe Muntele Athos, în Grădina Maicii Domnului

Un munte şi o peninsulă din nordul Greciei împart acest nume faimos printre ortodocşi: Muntele Athos. Aici, pe 350 kilometri pătraţi au fost ridicate 20 de mănăstiri, 12 schituri şi multe chilii, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocşi. Cu mănăstiri cocoţate pe umerii stâncoşi ai muntelui, cu mănăstiri aşezate în vecinătatea mării, Athos se numără printre priveliştile pitoreşti ale Greciei, dar nu este un loc turistic obişnuit: accesul femeilor este interzis, iar bărbaţii au nevoie de un permis special.

Zeiţele. De mână cu Isis, Afrodita, Frigg şi Mazu

Dacă zeii nu au existat, nu e de mirare că ei au fost inventaţi. Imaginaţi–vă o copilărie fără legendele Olimpului, imaginaţi–vă căutarea unui etalon al frumuseţii dacă Afrodita nu ar fi uimit prin perfecţiunea ei, imaginaţi–vă o lume fără Parthenon sau fără "Iliada"... imaginile zeilor şi zeiţelor fac parte din patrimoniul cultural al umanităţii, fie că e scris în versuri, că a fost imaginat în culori sau în armonii muzicale. Oamenii s–au închinat zeilor, le–au cerut focul, le–au cerut dragostea, le–au ridicat temple şi au purtat războaie în numele lor; iar uneori oamenii s–au îndrăgostit de zei, le–au născut copii şi i–au „ucis” lăsându–le un loc în mitologii, dar suprimându–l pe cel din viaţă.

Vestalele Romei

Dintotdeauna a avut nevoie omul să creadă în ceva. S–a închinat puterii focului, puterii apei, a crezut în zeii ai mărilor, ai familiei sau ai războiului, iar în cinstea lor a ridicat temple sau a dus lupte. Apoi, a „dat” toată puterea unui singur Dumnezeu, dar a purtat în minte poveştile nescrise ale zeilor de altădată. Aşa s–au născut poveşti mitologice cercetate cu acribie de specialişti şi ascultate cu fascinaţie de oamenii obişnuiţi. Astăzi, vă spunem o astfel de poveste: povestea vestalelor, copilele ce slujeau zeiţei Vesta, copilele în faţa cărora însuşi Împăratul se oprea din drum.

Sibiul statuar

Prinţul Fericit. Probabil destui dintre noi ne amintim povestea lui, o poveste citită demult, în anii copilăriei, şi ştearsă din memorie. Povestea Prinţului Fericit mi-a năvălit în minte  prima oară când am trecut prin Parcul ASTRA. Aici nu există columna înaltă cu statuia Prinţului care priveşte peste întreg oraşul, dar există multe busturi care te urmăresc cu privirea când străbaţi aleile. Cu gândul la povestea lui Oscar Wilde, am luat oraşul la picior în căutarea statuilor şi busturilor. Unele par a fi în suferinţă din cauza pungilor de plastic, a pachetelor goale de ţigări, a dozelor de Cola care "pietruiesc"cărarea până la ele. Altădată, civilizaţia citadină "contribuia" la punerea în valoare a soclurilor, pe care se înghesuie alte rămăşiţe gastronomice. Alteori, viaţa pare mai uşoară şi pentru statui, mai ales că unele au fost de curând "dichisite".

Budapesta în 1500 de cuvinte

Castelul Buda, Bulevardul Andrássy, Piaţa Eroilor şi Metroul Millennium, adică minim patru argumente pentru care Budapesta de pe malurile Dunării a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO. Adăugaţi pe listă cele 80 de izvoare geotermale, a doua mare sinagogă a lumii, Sfânta Coroană a Ungariei, clădirea Parlamentului, Podul Libertăţii, şi pregătiţi–vă să poposiţi în Budapesta preţ de 1500 de cuvinte.

O Armată de teracotă pentru nemurirea unui împărat

Peste 8.000 de soldaţi, 130 de care de luptă cu peste 600 de cai – aceasta este Armata de teracotă pe care Împăratul Qin Shi Huang a gândit–o pentru a–şi apăra nemurirea. Timp de două mii de ani, armata a zăcut neştiută în adâncurile pământului, iar de la descoperirea ei strânge mii de vizitatori şi sute de demersuri ştiinţifice.

Giganţi din piatră păzesc Insula Paştelui

887 de statui uriaşe locuiesc, alături de 4.000 de oamenii, vulcanii stinşi din Insula Paştelui. Statuile au primit şi un nume – moai – şi nu e de mirare avînd în vedere că se presupune că ele ar reprezenta zeii cărora se închinau băştinaşii din insulă, adică oamenii rapanui. Se presupune doar, pentru că misterul acestor uriaşi, al tăbliţele cu petroglife şi al peşterilor de aici, aşteaptă încă să fie dezlegat.

În locul de întâlnire al vremurilor şi oamenilor. Cimitirul Municipal Sibiu – 105 de ani de istorie

371.200 metri pătraţi de pământ în care se întâlnesc decenii de istorie, generaţii şi generaţii de oameni care au făcut istoria culturală, politică, ştiinţifică sau administrativă a Sibiului. Care este acest loc? Cimitirul Municipal din Sibiu, care împlineşte anul acesta un veac de la înfiinţare. Aici, un zigzag printre morminte e sinonim cu un zigzag în istorie, în căutarea unor personalităţi precum Bielz şi Teutsch, Zaharia Boiu şi Nicolae Roman. Aici se odihnesc suflete care au dat spirit Sibiului.

La Schönbrunn. Casa împăraţilor

Este mândria Vienei şi a Austriei, mai ales că pe lângă frumuseţe se laudă cu o istorie bogată. Palatul Schönbrunn. Sute de ani a fost casa împăraţilor, acum e unul din punctele principale de atracţie ale celor care poposesc în Viena. Aproximativ 9 milioane de vizitatori păşesc anual, la Schönbrunn, pe urmele Împărătesei Maria Tereza, ale Împăratului Franz Iosif, ale lui Sissi.

Rubinul, regele pietrelor preţioase

Poeţii l–au cântat în versuri, pictorii i–au închinat culori sângerii, astrologii l–au aşezat lângă planete, anticii i–au recunoscut puterile magice. Rubinul, regele pietrelor preţioase, a născut destule pasiuni printre frumoasele bogate ce l–au purtat la gât, printre cei care îl caută în mine sau printre cei care îl folosesc în laser.

Canoanele frumuseţii

Frumoasă precum Venus, Cleopatra, Sissi, Greta Garbo, Marilyn Monroe sau Claudia Schiffer. Frumuseţea feminină a fost căutată de când e lumea, numai că regulile sau canoanele ei s–au tot schimbat. În consecinţă vorbim astăzi despre frumuseţea ce vine din forme generoase sau din trupuri trase prin inel.

Castelele Loarei

Vreo trei sute de castele sunt magnet pentru zeci de milioane de turişti care vin în fiecare an pe Valea Loarei, Valea Regilor. Şi nici nu e de mirare succesul la public al acestor edificii având în vedere că ele se prezintă ochiului ca minuni arhitecturale, minţii – ca spaţii unde s–a scris istoria Franţei, iar sufletului – ca locuri ce i–au fascinat pe Leonardo da Vinci, Descartes, Balzac, George Sand, Chopin, Flaubert, Delacroix, Proust sau pe contemporanii Gerard Depardieu şi Mick Jagger.

Reîncarnarea sau poveştile sufletului

Prin şapte lumi au călătorit Toma Novac şi Ileana până ce, uniţi în veşnicie, au trecut în lumea spiritelor. Aceasta ar fi, pe foarte scurt, ideea unui roman pe care mulţi dintre noi l–am citit cu sufletul la gură în anii adolescenţei: "Adam şi Eva”, de Liviu Rebreanu. Ne–am lăsat fermecaţi de călătoriile sufletelor în India, Egipt, Roma Antică sau Franţa revoluţionară şi ne–am străduit să aflăm mai multe despre reîncarnare, metempsihoză, despre călătoriile sufletului.

Schimbarea Gărzii Reginei şi Ceremonia cheilor – mândria londonezilor

Dacă ajungi în Londra nu rata schimbarea gărzii de la Palatul Buckingham şi ceremonia cheilor de la Turnul Londrei. E îndemnul pe care îl lansează orice agenţie de turism sau orice londonez pentru că cele două ceremonialuri sunt spectaculoase, se bucură de mare popularitate şi sunt o mândrie nu doar pentru localnici, ci pentru englezi. Aşa că dacă aveţi drum la Londra, printre toate minunăţiile capitalei britanice, faceţi–vă timp să–i cunoaşteţi pe soldaţii din Garda Reginei.

Mari invenţii ale unor lucruri mici

Au dimensiuni reduse, dar au reuşit să schimbe lumea. A fost nevoie de ani buni sau chiar de secole până să ajungă la formele performante pe care le utilizăm azi. Sunt mari invenţi ale unor lucruri mici, precum banala agrafă de birou, jocul lego, cifrul, ochelarii, lentilele de contact, cardul de credit, stiloul şi lista ar putea continua. Noi ne-am oprit azi la trei dintre ele.

Berea. Ce nu ştiaţi despre ea...

Neagră, blondă, brună, cu lămâie, fără alcool – sunt toate sortimente de bere pe care pământenii le consumă zilnic. Şi asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci de cel puţin 11.500 de ani, spun arheologii, aşa că berea deţine în prezent statutul de cea mai veche băutură alcoolică. Dincolo de plăcerea dată papilelor gustative, se pare că berea ne–a dat primele antibiotice şi este un bun remediu împotriva osteoporozei. Aşa că astăzi vorbim despre lucruri pe care nu le ştiaţi, poate, despre bere.

New York, oraşul ingineriilor perfecte

Peste 19 milioane de oameni trăiesc în zona metropolitană New York. Muncesc în zgârie–nori ce depăşesc 440 metri înălţime, locuiesc în case clădite pe ape, călătoresc pe unul dintre cele mai vechi poduri suspendate americane, se plimbă prin cel mai vizitat parc din SUA, un parc construit de mâna omului şi nu prin bunăvoinţa naturii. Acesta este New Yorkul, metropola în care ştiinţa inginerească îşi spune cuvântul la tot pasul.

Grădina Edenului

...e locul unde doi oameni, Adam şi Eva, au trăit înainte să ştie ce înseamnă păcatul. Asta ne spune Biblia. Unde anume pe Pământ s–a aflat Grădina Edenului? Presupuneri au fost mai multe, aşa că Grădina Edenului a fost localizată cam... oriunde: în Marea Britanie, pe teritoriul SUA, în Ierusalim sau Golful Persic.

Despre eclipse

*"S–au întunecat soarele în acel an în luna iunie, cu mare groază, cât pierise soarele, nu puţin, cu toată lumina, tocmai amiazăzi şi mulţi oameni, neştiind a se ferire de întunecare ca aceia şi privind la soare mult, au pierdut vederea în toata viaţa lor". Aşa descria, în al său Letopiseţ, Miron Costin una din eclipsele de soare ale secolului al XVII–lea. Astăzi, vorbim despre eclipse mai ales că Terra a avut recent parte de cea mai mare eclipsă a secolului, un eveniment care a cufundat în noapte miliarde de oameni*